“Noi contra voastra” de Fredrik Backman (recenzie)

De Lore 😊

Titlul original: “Vi mot er”

An publicatie: 2019

Editura: Art

Colectie: Musai

Numar pagini: 540

Traducator: Andreea Caleman

“Dupa toate infrangerile si deziluziile prin care au trecut, locuitorii din Bjornstad primesc o noua lovitura: clubul de hochei in care toti isi pun speranta pentru o viata mai buna va fi in curand desfiintat. Dar salvarea apare de unde nimeni nu spera. Un policitian cu <viziune>, care merge contra curentului, vede in situatia dificila a clubului oportunitatea de a-si asigura scaunul la noile alegeri. Propunerea de salvare pe care i-o face directorului clubului, Peter Andersson, este un joc plin de compromisuri care va dezbina si mai mult comunitatea. Intre timp, locuitorii din Bjornstad mai au inca de invatat cateva lectii despre acceptare, caci noul antrenor de hochei este femeie si, pe deasupra, lesbiana, iar capitanul echipei, unul dintre cei mai admirati tineri din Bjornstad, se dovedeste a fi gay.”

Mda…ca nu v-am spus in articolul precedent, unde va povesteam de “Scandalul”; initial, nu am realizat ca “Noi contra voastra” este continuarea romanului “Scandalul”, asa ca, dup ace am citit vreo 40 de pagini m-am simtit ca magarusul acela din desenele animate, cu urechiusele foarte lungi si cu eticheta “sucker” pe frunte…da, asta sunt eu 😊.

Se mai intampla si din astea cand esti mega entuziasmata ca vei citi un nou roman de-al lui Fredrik Backman, incat nu mai realizezi ca trebuie sa citesti intai primul volum…

Asa ca, l-am lasat deoparte, m-am indreptat spre biblioteca si am luat volumul intai. L-am devorat, dupa cum ati observant in recenzia anterioara, deci vom reveni la “Noi contra voastra”.

Fredrik Backman m-a doborat cu acest roman, la propriu, mi-a frant sufletul. A reusit sa ma ma faca sa rad cu lacrimi, dar totodata sa plang cu lacrimi de crocodil, cel putin ultimile pagini le-am citit suspinand si cu lacrimi in ochi.

Ce as putea sa va mai spun, din ce nu am mentionat in recenzia de la “Scandalul”?

In romanul de fata, gasim aceleasi teme: discriminarea, hartuirea, homosexualitatea, la care se adauga manipularea, toate aceasta sunt mult mai aprofundate decat in primul volum si este imposibil sa nu te atinga. Eu, una, am ramas zdruncinata, inca o data, de franchetea cu care a tratat autorul toate aceste subiecte. Romanul prezinta o realitate foarte dura, dar onesta, insa descrie si cum un singur sentiment poate schimba totul intr-o clipa.

A fost voluminous, ce e drept, dar a creat dependenta, imi era foarte greu sa il las din mana, mai ales ca au iesit la suprafata mai multe personaje, ce in “Scandalul” erau ascunse. In “Noi contra voastra” le descoperim de la primele pagini si desi, la inceput, mi-am facut o parere gresita despre unele personaje, mi-am dat seama ca nu trebuie sa le judec pana cand nu aflu mult mai multe.

Mi-a placut foarte mult cum a evoluat toata povestea, de fapt, povestea fiecarui personaj, cu suisuri si coborasuri, cu reprosuri si dovezi de iubire, cu acceptare pana la urma; nu este posibil ca toate persoanele sa fie la fel, sunt unele calitati sau defecte ce ne deosebesc de altii, desi pare greu de acceptat, familia ramane alaturi de tine, fie ea de sange sau nu.

Daca acum iubeam cu toata puterea, in urmatorul minut uram tot ce era pe lume, imi venea sa daram ziduri, sa tai capate, sa distrug…

Ura a fost descrisa la cotele ei maxime si urmarile erau devastatoare. Hartuirea, pana la urma, a generat mai multa putere hartuitului, cu orice vorba urata, capul cat mai sus si nepasarea cat mai mare.

Am descoperit o iubire atat de frumoasa si de pura, chiar daca a fost de scurta durata si total neasteptata, insa acea iubire este cea care te marcheaza si te face mai puternic. Datorita acelei iubire, am realizat care este sacrificial suprem si cum in unele momente, nu mai ti cont de persoana ta si faci tot ce iti sta in putere sa ii fie bine celui iubit.

Chiar si acum ca-mi amintesc si scriu aceste randuri, imi dau lacrimile…cel mai frumos lucru si ce m-a emotionat enorm de mult au fost momente in care ura a fost lasata deoparte si fiecare personaj a fost acolo pentru celalalt, cand a avut cea mai mare nevoie, au fost solidari in durere si au fost capabili de gesturi ce te lasau efectiv fara cuvinte. Autorul a reusit sa le surprinda atat de bine si sa le descrie intr-un mod cat mai real posibil, aveam impresia ca sunt partasa la evenimente…

“Noi contra voastra” este un roman puternic, iar cei care i-au citit din cartile scrise, vor stii la ce ma refer.

Fiecare poveste este cat se poate de reala si construita in cel mai frumos mod posibil, chiar daca prezinta si partea mai putin frumoasa a lumii.

Am simtit durerea cum nu credeam ca o pot simti citind o carte si chiar a fost un pasaj care m-a marcat, M-am regasit in el in totalitate si tot ceea ce a descris autorul ca au simtit personajele, am simtit si eu pe propria piele si este unul dintre cele mai urate dureri posibile, nici nu stiu cum sa o descriu, sincer…este durerea ce iti destrama sufletul si dupa acea durere, sufletul nu-si mai revine, este “tatuat” cu cea mai mare cicatrice…

Nu stiu de voi, dar eu mereu cand sunt scuturata de asa o lectura, stiu ca este o carte extraordinara, ce merita citita si discutata de cat mai multe persoane.

540 de pagini incarcate de iubire, umor, ura, putere, hartuire, discriminare, manipulare, politica (bat-o soarele, ca nici cand citesc nu scap de ea…), hochei, familie…REALITATE 😊.

Fredrik Backman este autorul ce mereu va surprinde si abia astept sa descopar un alt roman de-al sau, desi nu stiu cand o sa-mi revin dupa “Scandalul” si “Noi contra voastra” – dauna totala sa le citesc pe ambele unul dupa altul.

“De cate ori isi face o mama copilul sa chicoteasca? De cate ori sa rada in hohote? Copiii ne intorc sufletul pe dos cand realizam ca fac, pentru prima oara, ceva cu intentie. Cand descoperim ca au umor. Cand glumesc, cand invata sa ne manipuleze. Daca ne iubesc, invat repede sa minta, sa ne crute sentimentele, sa pretinda ca sunt fericiti. Invata repede sa ne ofere ce ne dorim. Ne inchipuim ca-i cunoastem, dar au si ei propriile albume foto si, in golurile dintre poze, devin adulti.”

“…invata ca oamenii vor prefera intotdeauna o minciuna simpla, in loc de un adevar complicat, caci minciuna are un avantaj imbatabil: adevarul trebuie sa spuna tot ce s-a intamplat, pe cand minciuna trebuie sa fie doar usor de crezut.”

“Orice om e o suta de lucruri, dar in ochii celorlalti, de cele mai multe ori n-avem sansa sa fim decat unul singur.”

“Primul cel mai bun prieten din copilarie e ca prima iubire. Vrem sa fim cu ei tot timpul. Daca ne parasesc, ne simtim ca si cum ni s-a amputat ceva.”

“Zicem mereu ca <bucuria impartasita e bucurie dubla>, dar ne incapatanam sa credem ca tristetea impartasita ar fi o povara mai usoara. Poate ca nu-i adevarat. Doi oameni pe cale sa se inece, cu greutati de plumb legate de picioare, nu se pot salva unul pe altul daca se tin de mana. Doar se scufunda de doua ori mai repede. In cele din urma, devine de neindurat sa cari inima franta a celuilalt.”

“Viata e atat de al dracului, al dracului de grea uneori, incat devine insuportabila. Chiar daca asa trebuie sa fie.”

“Sa fii mama e ca si cum ai lucra la fundatia unei case sau ai repara acoperisul – ia timp, sudoare si bani si, cand ai terminat, arata la fel ca la inceput. Nu e nimic pentru care esti vreodata laudata. Dar, daca stai o ora peste program la birou e ca si cum ai pune pe perete un tablou frumos sau ai atarna o lampa noua – toata lumea observa.”

“-Mai vreau sa te rog un lucru. Nu de dragul clubului, ci pentru mine. E o fetita, Alicia o cheama…

-Stiu cine-i copila…

-M-ajuti sa n-o scapam din ochi?

-Sigur n-ai venit sa ma aburesti sa ma culc cu tine? Ca vad ca te pricepi mai bine acum decat odinioara.

-As face infarct inainte s-apuci sa-ti scoti sutienul, dar multam de oferta.”

“Barbatii sunt ocupati, dar copilaria baietilor nu asteapta. Fiii vor atentia tatilor exact pana in clipa in care tatii incep sa vrea atentia fiilor. Dupa aceea, suntem cu totii condamnati sa ne dorim sa fi adormit langa ei mai des, cand capul lor inca avea loc pe pieptul nostrum. Sa fi stat mai mult cu ei pe podea, cand inca se jucau. Sa-i fi imbratisat mai des, cand inca ne lasau.”

“El rade. Pleaca de la scoala, merg alaturi ore in sir prin padure si, acolo, ea se indragosteste de el. De toate miscarile lui bruste, stangace si angoasante. Iar el se indragosteste de ea pentru ca e invincibila si fragila in acelasi timp, ca si cum e facuta din coji de oua si fier. Incearca sa o sarute, caci nu se mai poate abtine, iar ea il saruta inapoi.”

“Viata este un lucru atat de al naibii de ciudat. Ne petrecem tot timpul incercand sa controlam una sau alta, dar suntem, de fapt, modelati mai mult de ce se intampla dincolo de puterea noastra de a controla.”