”Aleea cu licurici” și ”Dincolo de stele” de Kristin Hannah (recenzie)

• Titlul original: ”Firefly Lane” și ”Fly Away”
• Autor: Kristin Hannah
• Serie: ”Firefly Lane”
• Volume: II
• Editura: Litera
• Colectie: Blue Moon
• An apariție: 2018, 2019
• Număr pagini: 496, 416
• Traducator: Valentina Georgescu

În vara agitată a anului 1974, Kate Mularkey pare că s-a împăcat cu faptul că viața nu are să-i ofere nimic special. Dar, spre uimirea sa, „cea mai grozavă fată din lume“ se mută pe strada ei și vrea să-i fie prietenă. Tully Hart pare să aibă totul: frumusețe, inteligență, ambiție. La prima vedere, cele două fete sunt cât se poate de diferite: Kate, condamnată să fie veșnic o ființă obișnuită, cu o familie iubitoare care o umilește în permanență; Tully, plină de strălucire și mister, dar cu un secret care o distruge. Ele fac un pact pentru a fi cele mai bune prietene pe vecie, iar până la sfârșitul verii devin de nedespărțit.
Timp de treizeci de ani, Tully și Kate se sprijină una pe alta, trecând printr-o mulțime de evenimente și stări care le pun la încercare prietenia: gelozie, furie, durere, resentimente. Și cred că au supraviețuit tuturor încercărilor vieții până când un singur act de trădare le va despărți… și le va supune curajul și prietenia la testul final.
Scris de autoarea bestsellerului ”Privighetoarea”, ”Aleea cu licurici” este un roman impresionant despre promisiuni, secrete și trădări, despre dragoste, pierdere și magia prieteniei…

Sunt mare fană a autoare Kristin Hannah, am devorat parte din cărțile sale traduse la noi, unele dintre ele clasându-se și printre favoritele mele, cum ar fi “Grădina de iarnă”, “Un nou început” sau “Privighetoarea”, iar când mi-au căzut ochii pe “Aleea cu licurici”, era musai să o aduc în bibliotecă. A ajuns pe rafturile mele în urma cumpăratuluu impulsiv din 2018, alăturându-i-se și “Dincolo de stele” la scurt timp, acolo și-au dus veacul până luna aceasta, din păcate . Nu știu de ce am amânat-o atât, cert este că mă bucur că am reusit să o citesc acum și să nu o mai țin necitită pe raft, la fel și-n cazul volumului doi al duologiei.

“Aleea cu licurici” spune povestea lui Tully si Kate, două fete care ajung să se cunoască în momentul în care devin vecine, la vârsta adolescenței. Kate este o fată liniștită, provine dintr-o familie armonioasă, însă este invizibilă la școală și nu are niciun pic de viață socială, pe când Tully este exact contrariul, face parte dintr-o familie dezbinată, locuiește cu o mamă dependentă de droguri, fumează și atrage privirile tuturor… Se face cum se face, iar cele două devin cele mai bune prietene, în. ciuda diferențelor dintre ele. Despre cum evoluează povestea lor în “Dincolo de stele” nu am să vă spun, pentru că e posibil să mă scape vreun spoiler, în schimb am să mă rezum strict la sentimentele mele de-a lungul lecturii celor două volume.

Inițial, am început cu audiobookul pentru “Aleea cu licurici”, pe parcurs alternându-l cu cititul fizic, însă ajunsesem într-un punct în care eram confuză și nu mai puteam distinge trecerea de la prezent la trecut sau cea de la Tully la Kate și viceversa. A fost frustrant o perioadă, până am reușit să fac distincția între perioade/personaje, dar mi-ar fi plăcut să fie evidențiată în vreun fel. Tully m-a iritat teribil, deși în aceeași măsură o compătimeam pentru viața ce o ducea, însă această viață nu era o scuză pentru comportamentul său, dar nici pentru egoismul de care dădea dovadă. În schimb, ce mi-a plăcut la ea, a fost determinarea și ambiția de a-și îndeplini visele. Kate, de cealaltă parte, mi-a cucerit sufletul de la prima apariție, blândețea și bunătatea sa au fost copleșitoare, chiar și atunci când era vorba de o persoană pe care nu o cunoștea foarte bine. Mi-a fost ciudă pe ea, de câteva ori, și-mi venea să turbez când o vedeam că bate în retragere atunci când era vorba să obțină ceva sau să-și urmeze visurile, ducând lipsă de curajul pe care-l avea Tully. Într-un fel, cele două se temperau una pe cealaltă și se completau, totodată, cred că de aici a pornit și această prietenie frumoasă între ele, una atât de strânsă, că emoționează instant. Lecturile au fost cu suișuri și coborâșuri, acum mă enervam și mă umflam toată de supărare pentru unele acțiuni ale lor, ca-n minutele următoare să râd ca turbata sau să mă emoționez până la lacrimi. Am avut posibilitatea de a le urmări de-a lungul câtorva decenii, viețile lor luând drumuri diferite, dar totuși au păstrat prietenia, ceea ce m-a încântat. M-a determinat să mă gândesc la prietenia mea strânsă cu o fostă colegă de clasă, pe care am cunoscut-o în clasa întâi, care între timp mi-a devenit ca o sora și cu care leg o prietenie deja de 24 de ani, la care se vor adăuga mulți alții…

Poveștile țesute de autoare sunt create în așa măsură încât să atingă, și deși “Aleea cu licurici” și “Dincolo de stele” nu s-au clasat printre favoritele mele, au atins subiecte dintre cele mai diverse, printre care: abuzul fizic, dar și cel al substanțelor, abandonul, anturajul nepotrivit, impactul acestora asupra unei persoane, ca apoi să “îndulcească” pe cât mai mult posibil cu fiorii primei iubiri, legăturile de familie, relațiile de prietenie. N-au lipsit nici suferințele, pierderile, lacrimile și amăgirile, dramele adolescentine, răsturnările de situație și finaluri neașteptate… Nu pot să spun că nu mi-au plăcut volumele pentru că aș minți, “Aleea cu licurici” chiar mi-a plăcut, în ciuda faptului că Tully mă dispera uneori, iar pe Kate mi-aș fi dorit să o iau la palme, ca să prindă puțin curaj, în schimb “Dincolo de stele” mi s-a părut mai slab calitativ decât prima carte, poate și datorită dramelor adolecentine pe care eu nu le mai “gust” de la o vreme, vârsta, ce să și fac… Dar, per ansamblu, este o duologie bună, cum ziceam, cu diverse teme atinse, și chiar o recomand. Dacă pe mine nu m-a atins teribil pentru a mă determina să îi dau 5, nu înseamnă că la fel va fi și-n cazul altui cititor . Deci, dă-i o șansă, cine știe, poate pentru tine este exact ce trebuie…