• Titlu original: ”The Riviera House”
• Autor: Natasha Lester
• Editura: Nemira
• Colecția: Damen Tango 
• Anul apariției: 2023
• Număr pagini: 560
• Traducător: Iulia Dromereschi

1939: Naziștii cred că Éliane nu înțelege limba germană, nefăcând altceva decât să catalogheze operele de artă din Luvru și neavând habar că mai-marii Reichului au organizat o adevărată campanie de jefuire a capodoperelor adăpostite acolo. Se înșală, însă. Fiindcă tânăra a învățat cum să le descifreze mesajele secrete și transmite luptătorilor din Rezistență toate informațiile vitale pe care acestea le conțin. Éliane face un joc teribil de periculos. Oare s-ar cuveni să aibă încredere în omul pe care l-a iubit cândva încredințându-i tainele descoperite? Dar dacă acesta o va trăda din nou? Nu are cum să afle nimic sigur… până când o călătorie până la o spectaculoasă casă de pe Riviera franceză o va face să se confrunte cu noi pericole.

2015: Dorind să uite tragedia care a distrus-o, Remy Lang se întreaptă spre o casă de pe Riviera, pe care a moștenit-o într-un mod de-a dreptul misterios. Numai că, în timp ce scotocește după comori de haute couture vintage, descoperă un catalog al operelor de artă furate de naziști în timpul războiului, în care este descris și tabloul care i-a împodobit camera în casa părintească. Întrebări tulburătoare încep să o frământe: oare familia ei a fost implicată în afaceri ilicite? În crime de război? Și nu cumva casa de pe Riviera ascunde taine cărora Remy nu e pregătită să le facă față?

Nu știu cât știați voi asta, dar eu am ajuns să ador poveștile țesute de autoarea Natasha Lester și abia aștept următorul roman tradus la editura Nemira, atunci când va fi să vină momentul. Port în suflet și-n gând poveștile descoperite în “Secretele Parisului” și “Secretul fotografei franceze”, iar acum li s-a alăturat și “Casa de pe Riviera”, o superbă ficțiune istorică, care vorbește despre iubire, în toate formele ei, și  puterea acesteia, dar și bucuriile și durerile cu care vine la pachet…

Între coperți mi s-a dezvăluit povestea lui Eliane, o tânără franțuzoaică care dorește să salveze cât mai multe opere de artă și ajunge să lucreze pentru Rezistență, luând parte la un joc periculos împotriva naziștilor, dar am aflat și povestea lui Remy, o femeie care vinde haine vintage și care-și poartă suferința cruntă în fiecare zi, găsind puțină alinare doar în micuța ei afacere. Ce legătură este între cele două femei, nu vă rămâne decât să descoperiți, chiar vă îndrum, este o carte de-a dreptul superbă și sfâșietoare, totodată.

Nici nu mă așteptam la cu totul altceva de la Natasha Lester, sincer, de la primele pagini am știut că va fi o lectură de 5 steluțe, fără doar și poate, nu m-am înșelat, mai ales că am finalizat cartea cu lacrimi în ochi, deși lacrimile m-au însoțit și de-a lungul lecturii. Poveștile celor două femei m-au atins pe suflet și, cumva, am reușit să mă pun în postura lor, să le înțeleg acțiunile și temerile, suferințele care le încercau, curajul de care au dat dovadă pentru a înfrunta pericolul și necunoscutul, dar și frica de a-și acorda o a doua șansă la a simți ceva puternic, cu riscul de a te doborî. Am fost purtată atât în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, unde am urmărit-o pe Eliane în acțiune, dar și-n anii 2015, când Remy caută să-și vindece rănile sufletului.

Fiecare dintre cele două femei au avut parte de o viață încercată de dureri și suferințe, asemenătoare și totuși diferite, închizându-și inima în fața sentimentelor de teamă să nu mai treacă prin ce-au trecut, dar, într-un fel, păstrându-și speranța la ceva și mai bun pentru viitor. Războiul i-a răpit Elianei o parte din familie, dar și-a pierdut și bărbatul iubit, frângându-i inima în mii de bucățele, însă destinul i-l va scoate, din nou, în cale. Dacă să mai aibă sau nu încredere în el, după ce a trădat-o, asta e doar una dintre întrebările care o macină. Și Remy și-a pierdut familia, într-un accident, iar nefericitul eveniment a distrus-o și a determinat-o să-și închidă sufletul. Noroc că o are pe Antoinette, prietena sa cea mai bună, care mereu îi e alături și care o susține, dându-i mici imbolduri.

Nu-mi doresc să intru în prea multe detalii, ci vă recomand să o descoperiți singuri. Vi se va dezvălui o poveste care are la bază întâmplări și personaje reale, emoționantă și dureroasă, cu personaje feminine curajoase, puternice, determinate, trădări, minciuni și manipulări, opere de artă și pericole la tot pasul, dar și minunate dovezi de dragoste, care vă vor înduioșa sufletul.

”Totul are de suferit când puterea și banii le mai aparțin doar avariilor.”

”Suferința nu are nici început, nici sfârșit.”

”Cred că femeilei sunt, de obicei, mai frumoase începând de la jumătatea vârstei de 30 de ani. Știu mai multe, au simțit mai multe și le-o poți citi pe chipuri. Fețele tinere sunt în mare parte goale.”

”Vreau doar să-ți iau toată durerea, știi? Dar cred că dacă n-ai mai avea nicio durere ar însemna să nu trăiești deloc.”

”Familia poate fi cel mai bun și cel mai rău lucru, în același timp.”

”Nu era posibil să trăiască într-o lume populata doar de criminali. Civilizația nu însemna doar o mulțime de oameni. Însemna și lucrurile frumoase care ieșeau din minți și mâini și atingeau suflete.”

”În nopți ca asta (…) când iarna încă n-a sosit, nu suntem înghețați până la oase și toată lumea din jur îmi este prieten, nu dușman, simt că visurile nu sunt atât de departe de a deveni realitate.”

”Speranța. Uneori, e o mare povară, nu-i așa? Alteori, parcă-ți hrănește sufletul.”

”Trecutul și viitorul sunt lucruri pe care nu le mai pot îndura. Prezentul e destul de greu deja.”

”Fiecare lucru valoros de pe lume este, dintr-odată, lipsit de valoare, prin comparație, fiindcă nimic nu e suficient să-ți ofere ceea ce dorești mai mult.”

”Săruturile, chiar și să ții pe cineva de mână, sunt lucruri intime, pe care nu știu dacă le voi mai putea înfrunta.”

”Nu va dispărea nimic dacă-l vei ignora. Va fi doar un lucru rău diferit, care te va înnebuni: nu vei ști, dar îți vei face griji oricum.”

”Cu lacrimi adevărate. Așa este iubirea în vreme de război, o dorință care aproape că depășea capacitatea trupurilor de a-și exprima nevoia reciprocă, prin atingerea mâinilor sau gurilor sau a pielii pe piele.”

”Fiindcă viața, chiar și fără a pierde un soț și un copil, nu era niciodată lipsită de suferință, frică sau dezamăgire.”

”Ura era hotărâtă și venea din minte. Mila era o așchie înfiptă într-o inimă deja sfâșiată.”

”Arta este tot ce avem când ne trădează cuvintele, când omenirea ne lasă baltă și când ne trădăm între noi. Dacă nu salvăm aceste opere, nu se putem salva pe noi.”

”Nu poți obliga un copil să te iubescă. Te iubesc când vor, complet, fără opreliști. Nu e nimic greșit sau de neiertat în asta.”

• Titlu original: Kanojo to kanojo no neko (彼女と彼女の猫)
• Autor: Makoto Shinkai, Naruki Nagakawa
• Editura: Alice Books
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 264
• Traducător: Iolanda Prodan

Acest bestseller japonez scris de renumitul regizor de anime Makoto Shinkai include patru viniete inspiraționale și înduioșătoare ce urmăresc câteva femei și pisicile lor, în căutarea iubirii și a conexiunii.

Miyu, Reina, Aoi și Shino locuiesc în același cartier și adoptă fiecare câte o pisică. Sau poate că pisicile sunt cele care le adoptă pe ele?

Un motan îndrăgostit de stăpâna lui, o pisică abandonată visătoare, un pisoi rătăcit în noua sa familie adoptivă și un motan vagabond zeflemitor. Locuiesc cu toții la Tokyo, în același cartier, se întâlnesc și fraternizează în funcție de anotimpuri. Împreună cu stăpânele lor, explorează fragilitatea, durerea izolării și limitele comunicării, dar redescoperă totodată frumusețea și farmecul vieții. Un tablou urban poetic ce demonstrează că, până și în cele mai întunecate momente ale noastre, suntem totuși conectați cu lumea – adesea, în moduri la care nu ne-am aștepta.

Dacă nu mă înșel, prima dată am văzut titlul la @martipaan, în varianta engleză, și atenția mi-a fost captată instant. Îmi transmitea a fi o lectură ușurică, simpatică, ulterior am aflat că s-a tradus la editura Alice Books și nu a durat mult până am pus mâna pe ea cu ajutorul celor de la Cartepedia, cărora țin să le mulțumesc pe această cale. Nu m-am înșelat și a fost o plăcere să descopăr poveștile celor patru femei și a felinelor sale. Le-am cunoscut pe Miyu și Chobi, Reina și Mimi, Aoi și Cookie, dar și pe Shino și Negro. Toate cele patru femei locuiesc în același cartier și adoptă câte o felină…sau poate felinele le adoptă pe ele? Oricum ar fi, împreună descoperă cât de fragilă este viața și cum să se bucure de lucrurile mărunte atunci când simți că totul se năruie.

Volumul este împărțit în patru părți, fiecare parte îi corespunde unei femei și a sa felină, de asemenea avem parte de perpectivele femeilor, cât și a felinelor, mai mare bucuria să afli ce se ascunse în căpușorul animăluțelor și cum văd ele lumea. Titlul este extrem de înduioșător, poveștile femeilor vorbesc despre lipsa comunicării, izolare, visuri, pierdere, abandon, dedicare, dar și dar și găsirea alinării într-un mic companion în cele mai negre momente. Totodată, este un titlu a căror povești încurajează adoptarea animăluțelor de companie, acestea merită la fel de multă dragoste ca și cele cumpărate, poate chiar mai mult, întrucât oferă iubire necondiționată la rândul lor.

Multe detalii nu vreau să vă împărtășesc, ci va îndrum cu dragă inimă să puneți mânuța pe titlu, mai ales dacă aveți pisicuță, găsiți carte ape site aici. Cu siguranță vă veți regăsi între paginile cărții, vă veți identifica în relația om – pisică. Deși nu am animăluț de companie o pisicuță, mereu când merg la bunici mă răsfăț și răsfăț pisicile de acolo, ne alintăm reciproc, și, cumva, m-am văzut și eu printre paginile cărții. Pot considera, totuși, că și Nala a mea, cățelușa, oferă la fel de multă iubire, pentru că de fiecare data când merg să o văd, explodează de bucurie.

“Nu ne putem aminti tot ce ni se întâmplă în viață. Momentele cu adevărat importante sunt singurele pe care nu le uităm niciodată.”

 “În benzile desenate, fericirea unei fete înseamnă să aibă un iubit, însă realitatea m-a învățat că în viață nu toate poveștile au un final fericit, că uneori te simți mai singură și mai tristă lângă cel pe care-l iubești decât atunci când nu ai o relație.”

 “Puterea dragostei, sau ceea ce numim forța de atracție pentru sexul opus, această forță, ce poate preface nefericirea și tristețea în fericire și bucurie, ne face mai puternici.”

 “Nu există oameni care să fie puternici toată viața, dar nici oameni care să rămână slabi pentru totdeauna.”

 “O parte din viața pe care o trăim trebuie să fie doar a noastră.”

 “Oamenii conștiincioși se învinovățesc pentru orice și preferă să sufere în tăcere.”

• Titlul original: ”A Vow so Bold and Deadly”
• Autor: Brigid Kemmerer
• Serie: ”Distrugătorii de blesteme”
• Volum: III
• Editura: Corint
• Colecție: CorinTeens
• An apariție: 2023
• Număr pagini: 416
• Traducere de Andra Elena Agafiței

Infrunta-ti temerile si intra in lupta!

Regatul Emberfall se prabuseste cu repeziciune, sfasiat intre cei care cred ca Rhen este printul de drept si cei care sunt dornici sa inceapa o noua epoca sub Grey, adevaratul mostenitor. Grey a fost de acord sa astepte doua luni inainte sa atace Emberfallul, iar, intre timp, Rhen s-a indepartat de toti – inclusiv de Harper, care incearca disperata sa il ajute sa-si gaseasca drumul spre liniste.

Intra in lupta si salveaza regatul!

Totodata, Lia Mara se straduieste sa conduca regatul Syhl Shallow cu mai multa blandete decat mama ei. Insa, dupa ce s-au bucurat de zeci de ani de pace odata ce magia a fost eliminata din tara lor, o parte din supusi sunt furiosi ca tanara are alaturi un print cu puteri vrajitoresti si un scraver magic. Pe masura ce termenul-limita dat de Grey se apropie, Lia Mara incepe sa se intrebe daca ea chiar poate fi regina de care tara sa are nevoie.

Regatele sunt tot mai aproape de confruntare, loialitatile sunt puse la incercare, iubirea este amenintata si un dusman primejdios se intoarce in acest triumfator final al seriei „Distrugatorii de blesteme” scrise de Brigid Kemmerer.

Încă o serie finalizată și ce sentiment plăcut! Chiar dacă mă încearcă și tristețea de a mă despărți de personaje, călătoria a fost una tare interesantă și frumoasă!

Mi-a fost tare dor de Harper, Rhen, Grey și Lia Mara, să-i văd în acțiune, să le pătrund în gânduri și să-i urmăresc cum evoluează, iar acest volum asta mi-a oferit, mult sentiment și emoție, tind să cred că s-a axat mult mai mult pe trăirile lor decât a debordat de acțiune, propriu-zisă. Ori, cel puțin, în primul sfert de carte, acțiunea a fost cam inexistentă, nu s-a petrecut nimic semnificativ, abia când m-am apropiat de jumătatea cărții, s-au văzut schimbări și altfel a decurs povestea. Până acolo, mă gândeam dacă la fel au fost și celelalte volume, dacă simțeam cumva că trag de mine să citesc, știind că aștept acel zvâc ce mereu îl caut în cărțile citite. Și chiar aveam nefericitul impuls de a o abandona, pentru moment, crezând că nu e ce trebuie pentru mine…

Dar bine că n-am făcut-o și am continuat să o citesc, mi-a atins sufletul așa cum îmi doream. Nu am să vorbesc despre acțiune pentru a nu da vreun spoiler, nu vrem spoilere pe aici, să nu stricăm bucuria altor cititori, dar cum ziceam, a fost un volum încărcat de sentimente, dar și o evoluție frumoasă a personajelor. Harper a rămas la fel de hotărâtă să nu se lase descurajată de handicapul ei, ceea ce mi-a câștigat inima încă de la primul volum. Faptul că nu se demoraliza din cauza dizabilității ei, o făcea și mai demnă de apreciat, mi-a fost drag să o urmăresc până la capăt, curioasă ce alte provocări îi va mai scoate viața în față. De Rhen nu pot spune că l-am avut la inima de la început, mi se părea arogant și prea credea că totul i se cuvine, dar în acest volum am reușit să văd o altă față de-a sa, să-l cunosc mult mai bine, să descopăr un cu totul alt personaj, un suflet chinuit de atâtea pretenții și îndatoriri. Pe Grey abia așteptam să-l reîntâlnesc, l-am adorat în “Un blestem sumbru și întunecat” și am fost în extaz când am avut parte de perspectiva lui în “O inimă aprigă și frântă”, iar în acest volum n-am dus lipsa de el, mai mare bucuria pe sufletul meu. Și de Lia Mara mi-a plăcut cum a evoluat în acest volum, din acea fată plăpândă, cu inima mare, a devenit o femeie fermă, cu acceasi inimă bună și judecata la rece, nu la impuls. De data aceasta, toate cele patru perspective au fost împletite si probabil de aici și acțiunea statica de la începutul volumului, dar atât de frumos au fost întrepătrunse, să-i pot urmări consecutiv pe fiecare în parte, să le aflu gândurile, dar și ce sentimente le încearcă, de ce se tem și ce își doresc.

Un final de serie așa cum se cuvine, cel puțin în ce mă privește pe mine, a reușit să mă surprindă și să-mi ofere un retelling după “Frumoasa și Bestia” pe care nu am să-l uit prea curând și care și-a făcut drum spre inimioara mea. Povestea m-a fermecat și m-a purtat într-o perioadă de basm, cu personaje întunecate, trecuturi dureroase și tumultoase, eroine care ies din tipar, soldați și bătălii pentru teritorii, monștrii, la propriu și figurat, lupte sângeroase, dar și cu multă dragoste, sacrificii, dorințe arzătoare și devotament.

“(…) una este să fii un conducător care își dorește pacea și cu totul alta să fii supus dorinței de răzbunare.”

“Cândva mi-ai spus că, atunci când lumea pare foarte întunecată, sunt șanse foarte mari să apară lumina. / Câteodată mă îngrijorez că lumina poate fi stinsă prea ușor. / Atunci, trebuie doar să o aprindem iarăși (…). O aprindem de nenumărate ori, de câte ori trebuie.”

“Asta este fericirea? Cuvântul nu pare destul de puternic. Uit deseori că cele mai intense clipe din viață arareori ajung să fie despre regatul meu, despre război sau chiar despre supușii mei. Uit că lumea se poate reduce la doi oameni, la o clipă de vulnerabilitate și încredere. La o clipă de iubire care pare să eclipseze toate celelalte lucruri.”

• Titlul original: ”Meet Me in the Middle”
• Autor: Alex Light
• Editura: Corint
• Imprint: Corinteens
• An apariție: 2023
• Număr pagini: 352
• Traducere de Ioana Bena

Eden o avea pe cea mai bună prietenă a ei, Katie, și credea că-i este de ajuns. Apoi a apărut Truman.

Fratele mai mare al lui Katie, artistul. Singuraticul. Băiatul cu zâmbet inocent, dar cu ochi periculoși.

Eden nu l-a cunoscut cu adevărat pe Truman până în noaptea accidentului lui Katie. Aceea a fost și noaptea în care cei doi adolescenți și-au îngăduit să dea frâu liber sentimentelor, însă în clipa următoare cerul s-a prăbușit peste ei.

Cu biata Katie în spital și Truman fugind fără un cuvânt de suferința care îl macină, Eden se vede nevoită să lupte de una singură cu propria durere. Ce se întâmplă însă la întoarcerea băiatului în oraș? Va putea Eden să-l primească înapoi în viața ei, știind că primul lor sărut a fost exact lucrul care le-a distrus lumea?

Eden este o tânără chelneriță, ce-și petrece viața muncind și dormind, nimic mai mult. Viața ei a intrat într-un cerc de când Katie, prietena sa cea mai bună, a suferit un accident și se află în comă. Eden se face vinovată de acest nefericit eveniment și nu poate trece peste suferință. În aceeași situație se află și Truman, fratele lui Katie…În nefasta noapte, Eden și Truman și-au permis să-și expună sentimentele și cerul s-a prăbușit asupra lor, însă fiecare își duce durerea diferit: Truman fuge, iar Eden se macină zilnic. După cinci luni, cei doi se reîntâlnesc. Oare vor putea lua totul de la capăt, știind că un simplu sărut le-a dat viețile peste cap?

Nu mă așteptam la așa o poveste sensibilă, îmi imaginam una amuzantă, fericită, o poveste de dragoste drăguță, însă cum a venit și m-a lovit aceasta, de mult n-am mai fost lovită. M-a păcălit coperta, sincer, dar a fost o reală surpriză și chiar mă bucur că a fost așa. O diferența de la cer la pământ față de “Iubire de probă”, titlu care mi s-a părut lejer, simpatic, pe când “Încă o șansă” vine cu un puternic impact emoțional.

Nu mi-aș fi dorit să fiu în pielea personajelor, să simt acea durere și neputință cumplită, oricum este crunt să nu poți face nimic să ajuți la bunăstarea persoanei iubite în condiția lui Katie, ci doar să aștepți, să îți păstrezi speranța că se va schimba ceva și viața își reia cursul, că această pauză continuă ia sfârșit. Am empatizat enorm cu Eden și Truman, mă durea sufletul pentru ei și doar îmi imaginam cât de zguduitor este acest sentiment al pierderii, știind că persoana este în viață și totuși nu, iar tu trebuie să te lupți să accepți orice decizie, fie ea și una cruntă. Ultimelele pagini ale titlului le-am parcurs cu ochii înlăcrimați, de mult nu am mai plâns la o carte și s-a simțit treaba asta, dar și povestea a fost de așa natură încât să-mi atingă toate corzile sensibile și să-mi dea la sentiment grav de tot.

“Încă o șansă” este o poveste emoționantă, dureroasă, dar are și o parte minunată, plină de speranță, cu două personaje care-și găsesc alinarea și înțelegerea unul la celălalt, multă frământare, neputință și vinovăție, o primă iubire care le zguduie lumea și fiorii acesteia ce li se par normali și totodată nefirești. Vorbește despre vindecare, pierdere și acceptare, dar și despre sănătatea mintală. Asemenea poveste nu se uită, ci se poartă în inimă și gând multă vreme de la citire, iar eu mă simt câștigată că am avut oportunitatea de a o citi într-un #buddyread organizat de Corinteens alături de alte bookstagramer-ițe. Găsiți și voi carte ape site-ul editurii aici.

”E epuizant să simți că n-ai niciun control asupra drumului pe care o apucă viața ta.”

”Adevărul despre vindecare este că nu vine cu o dată finală de la care intră în vigoare. Nu există vreun process în zece pași pentru durere sau vreun leac magic care într-o lună te va face să zâmbești.”

”Momentele care vin pe neașteptate sunt cele de care trebuie să ne temem cel mai mult. Se strecoară pe furiș, te prind cu garda jos și te sfâșie în bucăți fără niciun semn de avertizare.”

”Tristețea e adâncă, până la os. Imposibil de descris. O s-o port pentru tot restul vieții. Mereu va fii acolo, apăsându-mă ușor, până în ziua în care va ajunge doar o durere.”

“Noi doi suntem ca iarna și vara, făcuți să existe în aceeași lume, dar nu împreună. Niciodată în același timp.”

• Titlu original: ”Marina”
• Autor: Carlos Ruiz Zafón
• Editura: Polirom
• Colecția: Polirom Junior 
• An apariție: 2018
• Număr pagini: 256
• Traducător: Ileana Scipione

„Bun venit într-o lume misterioasă, unde timpul ia turnuri diabolice, iar umbrele sunt întunecate şi înfricoşătoare.” – Carlos Ruiz Zafón

O fermecătoare fantezie gotică, în care Barcelona cea misterioasă îşi spune poveştile trecutului şi devine teritoriul unor aventuri ciudate pentru o adolescentă plecată în căutarea cunoaşterii.

În Barcelona de la sfârşitul anilor ’70 se naşte prietenia stranie dintre Oscar Drai, un adolescent pasionat de mister şi aventură, şi tânăra Marina, care locuieşte cu tatăl său, pictorul Germán, într-un mic castel enigmatic. Din câte află Oscar, cei doi ascund secrete de familie dintre cele mai întunecate, în care se amestecă imaginea unei fabrici de proteze ortopedice, cadavre readuse la viaţă, monştri şi poveşti de dragoste neobişnuite.

Iaca, a ajuns ziua în care pot spune că am citit si eu o carte semnată de Zafon, chiar dacă nu a fost tetralogia “Cimitirul cărților uitate”, ci un titlu pentru adolescenți. “Marina” mi-a fost recomandată de Rox, tot ea m-a batut la cap să citesc și tetralogia, însă ajung și la ea cândva, sper. Despre “Marina” nu pot spune că am auzit prea multe, ce e drept, am observat de curând că a fost citită și de Anto, Ana și Alina, fiecăruia din ele lăsându-le o impresie foarte bună, deci alegerea făcută a fost mai mult decât potrivită.

În “Marina” i-am întalnit pe Oscar și Marina, doi adolescenți care se întâlnesc întâmplător, când pe Oscar îl “lovesc” descoperirile și ajunge într-o casă abandonată. Din acea zi, cei doi sunt de nedespărțit și împreună pornesc să exploreze Barcelona și ale sale locuri misterioase. Într-una din explorările lor, ajung la un cimitir unde zăresc o femeie îmbrăcată în negru și decid să o urmărească, neștiind ce consecințe va avea și ce secret vor scoate la lumină…

Pentru o carte de doar 250 de pagini, “Marina” a reușit să mă țină cu sufletul la gură și să mă tem pentru ce avea să-mi dezvăluie următoarea pagină, misterul său mă bântuia sși-mi doream să aflu tot mai multe. Mă măcina curiozitatea, asemeni lui Oscar și Marinei, nu aveam liniște dacă nu știam fiecare secret și deslușeam misterul. M-a surprins într-un mod plăcut povestea, iar să-i urmaresc pe cei doi pe străzile Barcelonei și prin locurile sale a fost o adevărată aventură.

Nu știam la ce să mă aștept, sincer, de aici și surpriza, am extras numeroase citate, iar atmosfera gotică a povestii m-a captivat de la prima și până la ultima pagină. Oscar și Marina au fost minunați, prietenia lor a fost una dintre cele mai frumoase, totul s-a dezvoltat atât de natural și firesc, mai mare dragul să-i privesc și sa le fiu alături, cu toate evenimentele ce aveau loc și descoperirile făcute. Am avut parte de un adevărat carusel de emoții în această poveste și vă mărturisesc sincer, că nici nu am realizat când am ajuns la finalul ei, odată ce au iesit la lumina secretele întunecate. M-a captivat și nu-mi doream să se mai termine, iar văzută la ultima pagină, mi-a părut rău că s-a încheiat aventura…

Înțeleg de ce îi sunt recomandate operele lui Zafon, scrie într-un mare fel și cu siguranță operele sale vor mai fi citite multă vreme de acum încolo. Îmi propun să ajung și la tetralogie anul acesta, sper să mă țin de cuvânt pentru că de prea multă vreme o amân și e păcat, am auzit foarte multe păreri pozitive despre ea și chiar am o anumită curiozitate în privința ei. Până atunci, vă recomand să citiți și voi “Marina” dacă n-ați făcut-o până acum, o găsiți pe site-ul cartepedienilor aici.

”Pe atunci, nu știam că, mai devreme sau mai târziu, oceanul ne înapoiază amintirile pe care le-am îngropat în apele lui.”

”Nimeni nu poate pricepe nimic din viață până ce nu înțelege moartea.”

”Toată geografia, trigonometria și aritmetica lumii nu te-ajută cu nimic dacă nu înveți să gândești singur. Și în nicio școală nu te învață așa ceva. Nu figurează în programă.”

”Uneori, lucrurile cele mai reale se petrec doar în închipuire, Oscar. Nu ne amintim decât ceea ce nu s-a petrecut nicicând.”

”Timpul face din trup ceea ce prostia face din suflet. Îl face să putrezească.”

”Invidia e un orb care vrea să-ți scoată ochii.”

• Titlul original: ”Truly Devious”, ”The Vanishing Stair”, ”The Hand on the Wall”, ”The Box in the Wood”
• Autor: Maureen Johnson
• Serie: ”Truly Devious”
• Volume: I-IV
• Editura: Trei
• Colecția: Fiction Connection
• An apariție: 2019, 2020, 2021, 2022
• Număr pagini: 416, 368, 368, 384
• Traducător: Camelia Ghioc

Academia Ellingham este o faimoasă școală private din Vermont, dedicată celor mai străluciți inventatori, artiști și cercetători. A fost întemeiată de Albert Ellingham, un magnat de la începutul secolului XX, care și-a dorit să construiască o instituție în care învățarea să fi e un joc.

În 1936, la scurtă vreme după înființare, soția și fiica lui au fost răpite. Singurul indiciu a fost o scrisoare-ghicitoare semnată „Maestrul minciunilor”, în care erau înșirate diferite metode de a ucide. Această dispariție a devenit unul dintre marele mistere nerezolvate ale istoriei americane.

Stevie Bell, o adolescentă pasionată de detectivistică, se înscrie la Academia Ellingham și își propune să rezolve acest caz. Dar se întâmplă ceva cu totul neașteptat: Maestrul Minciunilor reapare și moartea se cuibărește în academie. Iar Stevie Bell pornește într-o cursă contracronometru pentru elucidarea celor două cazuri.

De mult timp mi-am dorit să citesc și eu seria “Maestrul minciunilor”, după ce am văzut-o la Cătă și Maria, și, deși am spus că aștept apariția tuturor volumelor, n-am reușit să mă țin de cuvânt, a fost tentația prea mare. Și bine am făcut că n-am rezistat, că am topit primele patru volume în trei zile, ceea ce este o performanță pentru mine de acum că a venit Casi. M-au ajutat audiobookurile, ce e drept, pentru primele trei volume, cel de-al patrulea l-am citit fizic, dar tot e o realizare pentru mine.

Am făcut cunoștință cu Stevie Bell, o adolescentă pasionată de rezolvarea crimelor. Ajunge să studieze la Academia Ellingham, unde își poate îndeplini dorința… Aici a avut loc un eveniment nefericit în anul 1936, eveniment ce nu a mai fost soluționat, astfel, pentru Stevie, este ocazia perfectă. Ceea ce nu știe încă este că, acel eveniment nu este singurul, iar timpul ei petrecut în cadrul Academiei va fi unul extrem de interesant și…criminal…

Volumele seriei au mers ca unse, în special audiobookurile, dar nu mă pot plânge nici de volumul citit fizic, am trecut printre pagini în zbor, atât de prinsă am fost de poveste. Stevie mi-a amintit puțin de Pip din “Crima perfectă” și chiar am ajuns s-o îndrăgesc tare mult, alături de prietenii săi, David, Nate și Janelle. O adevarată plăcere să-i urmăresc pe toți patru, să mă distrez luând parte la discuțiile lor, dialogurile sarcastice și încărcate de umor, micile scene de iubire, fiorii dragostei adolescentine și crimele…mamă, ce de crime… Iar aici mă raportez la toate volumele, că vorbesc per total, să nu dau vreun spoiler.

Primele trei volume au acțiunea în cadrul Academiei Ellingham și recunosc, la început, am fost puțin zăpăcită de cap cu cele două planuri temporale și dubla perspectivă, erau multe personaje dintr-o dată și nu prea știam unde să le plasez și ce rol au, dar avansând cu lectura, mi s-a limpezit mintea și a început să prindă contur povestea. Chiar m-a prins și cu greu m-am desprins de volume să mă pot ocupa de bebe, gândul îmi era tot la Stevie și cazurile neelucidate, mă frământa maxim curiozitatea și parcă m-a cuprins nebunia, ascultasem volumele 1-3 unul după celălalt, nu aveam buton de oprire. La volumul patru, acțiunea se schimbă, are loc în vacanța de vară, pe care Stevie și-o petrece într-o tabără, ce noroc pe ea că a primit propunerea de a rezolva o nouă crimă misterioasă, altfel vacanța sa s-ar fi anunțat extrem de plictisitoare… Nu pot spune că am fost dată pe spate de primul volum, însă m-a intrigat teribil și mi-am dorit să avansez repede cu povestea, să aflu deznodamantul. Însă cu fiecare volum parcurs, am fost tot mai captivata și vrăjită, ajungând să galopez volumele și să nu regret nicio clipă. Mi-am luat chiar și ebook-ul de la volumul cinci, pentru că nu rezist până se va traduce, poate la momentul apariției îl voi reciti, cine știe…Dar de adus în bibliotecă, sigur îl aduc.

“Maestrul Minciunilor” este o serie young adult foarte captivantă, încărcată de crime și secrete, mult mister și un suspans care bântuie, o adolescentă – detectiv deschisă la minte, un grup de prieteni atât de diferiți, dar care dezvoltă o prietenie atât de frumoasă, are și o poveste de dragoste tare simpatică, iar personajele sunt adorabile de-a dreptul, n-ai cum să nu le îndrăgești, mai ales că sunt amuzante și tratează situația cu maximă seriozitate (atunci când se poate…). Mă bucur enorm că am ajuns să citesc seria și că s-a întâmplat într-un timp atât de scurt, iar curând urmează să mă arunc în volumul cinci…

• Titlul original: ”Lock Every Door”
• Autor: Riley Sager
• Editura: Bestseller
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 424
• Traducere de Ana Alexandru și Mona Raus

Fără vizitatori. Fără nopți petrecute în afara apartamentului. Fără să deranjeze alți locatari, toți bogați sau faimoși. Acestea sunt regulile noului job pe care îl obține Jules Larsen, acela de locatar al unui apartament din Bartholomew, una dintre cele mai mediatizate și misterioase clădiri din New York.

Jules se apropie de o altă locatară de apartament, Ingrid. Când ea îi dezvăluie că Bartholomew nu este ceea ce pare, Jules respinge ideea, gândindu-se că nu e decât o poveste inventată… până a doua zi, când Ingrid dispare.

Căutând să afle adevărul despre dispariția lui Ingrid, Jules sapă și mai adânc în trecutul sordid al clădirii Bartholomew și în secretele ascunse între pereții lui. Ceea ce descoperă o face să intre într-o cursă contra cronometru, în încercarea de a expune trecutul ascuns al clădirii și de a scăpa din Bartholomew înainte ca statutul ei de locatar temporar să devină permanent.

Mi-am dorit să citesc “Încuie toate ușile” după ce am văzut că a citit-o Aida și a rămas plăcut surprinsă de poveste. Până la ea, n-am mai văzut-o la niciun bookstagramer recomandată, nu știam de ce, așa că mi-am spus că eu musai trebuie să-i aflu povestea, mai ales că-mi plac enorm titlurile lansate de cei de la editura Bestseller. N-am stat mult pe gânduri și am apelat la minunații de la Cartepedia și titlul a ajuns în mânuțele mele.

Astfel, am poposit în edificiul Bartholomeo, o clădire unde își duc traiul oamenii avuți, cu istoric greu în spate, dar care țin la intimitatea lor. Trebuie respectate multe reguli dacă vrei să locuiești aici, însă nu oricine prinde loc, iar pentru Jules, o tânără strâmtorată, oferta de a locui într-un apartament din edificiu, dar să fie și plătită pentru acest lucru, pare un vis ireal și acceptă fără a se gândi de două ori. Nu știe însă la ce anume se înhamă, iar dacă reușeste sau nu să respecte regulile impuse cu strictețe, nu vă rămâne decât să aflați…

Am fost intrigată de poveste încă de la primele pagini, mi se părea incredibil faptul de a fi plătit să ocupi un apartament disponibil într-o locație de neatins și nu cu orice sumă, ci una care să te scoată din toate belele, dar și să te răsfeți într-un apartament de lux. Cine n-ar visa la așa ceva, sa fim serioși… Dar o dată ce am aflat și eu regulile, ceva mi se părea dubios, mai ales că toată povestea era învăluită într-un mister ce nu-mi dădea pace. Am parcurs paginile lejer, puțin câte puțin pătrundeam în poveste, ieșeau la iveală mici dezvăluiri, dar nu complet, și mă dispera câte secrete se ascundeau printre paginile cărții, acea disperare bună, care te împinge să afli mai mult și mai mult. Ei bine, eu am aflat, iar peste ce am dat, nimic nu avea să mă pregătească… Mi-a bubuit mintea, efectiv…

M-a lovit din toate părțile posibile, cu toată forța și m-a dat peste cap cu întorsăturile neașteptate. Nu mai reușeam să țin pasul cu alerta, cu secretele scoase la iveală și, la un moment dat, chiar m-am șocat de ce am citit, dezvăluirile mi se păreau incredibile și, totodată, credibile, întrucât ajunsesem să cred că ar putea fi o poveste desprinsă din realitate. Pentru că-n zilele noastre nimic nu mă mai surprinde, dar această poveste mi s-a părut de-a dreptul dementă… S-a jucat cu gândurile mele, m-a învârtit pe degete cum a dorit, m-a determinat să mă îndoiesc de toate personajele întâlnite, dar și de dialogurile acestora, neștiind la ce să mă mai aștept pentru Jules și chiar să mă tem pentru ea, mai ales că nu mai avea pe nimeni, în afară de prietena sa Chloe.

Un thriller psihologic bolnav, care captivează și surprinde, dar care și vrăjește cu opulența și secretele sale! Nici nu vreau să vă dezvălui prea multe, ci vi-l recomand, îl găsiți aici pe site-ul celor de la Cartepedia…musai de pus mâna pe el dacă sunteți în căutare de un thriller alert, vă va prinde în mrejele sale de la primele rânduri…

”Uneori viața îți oferă un buton de resetare. Când se întâmplă acest lucru, apasă-l cât poți tu de tare.”

”Câteodată, oamenilor buni li se întâmplă lucruri bune, exact atunci când au cea mai mare nevoie de ele.”

”Nu vei putea trece niciodată la un alt capitol din viața ta, dacă îl vei citi mereu pe cel care s-a încheiat.”

”Să nu îmbătrânești niciodată, Jules. E oribil. Nimeni nu-ți spune asta până nu e deja prea târziu.”

”Înainte să vorbești despre mine, vorbește cu mine.”

”Niciodată să nu ai încredere în persoanele care spun secretele altora.”

”Nu oricine contra căruia lupți îți este dușman. Și nu oricine care te ajută îți este prieten.”

”Cuvintele spun multe. Tăcerile spun și mai multe.”

”Dramele se desfășoară în interiorul nostru, tragediile în afară.”

                ”Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate rosti.”

• Titlul original: ”The Fine Print”
• Autor: Lauren Asher
• Serie: ”Miliardarii de la Dreamland”
• Volum: I
• Editura: Corint
• Imprint: Leda Bazaar
• An apariție: 2023
• Număr pagini: 480
• Traducere de Maria Adam

Rowan

Creez basme. Parcuri tematice. Firme de producție. Hoteluri de cinci stele. Totul ar putea fi al meu dacă aș renova parcul de distracții Dreamland. Ideea de a o angaja pe Zahra a fost bună în teorie, dar apoi am sărutat-o. Lucrurile au scăpat de sub control după ce i-am trimis un mesaj folosind un pseudonim. Când mi-am dat seama unde am greșit, era prea târziu. Oamenii ca mine nu au parte de finaluri fericite. Nu atunci când menirea noastră este să le distrugem.

Zahra

După ce, beată fiind, am trimis un raport în care criticam cea mai scumpă atracție de la Dreamland, ar fi trebuit să fiu concediată. În schimb, Rowan Kane mi-a oferit o slujbă de vis. Care era șmecheria? Trebuia să lucrez pentru cel mai dificil șef pe care l-am întâlnit vreodată. Rowan a fost nepoliticos și a sărit calul, dar inimii mele nici că i-a păsat. Cel puțin nu până am descoperit ce secret ascunde șeful meu. A sosit vremea să-l învăț pe miliardar că banii nu pot repara totul. Mai ales nu sufletele.

Un hype atât de mare a fost și încă este în jurul seriei “Miliardarii de la Dreamland”, iar eu, ca orice cititor, evident că trebuia să aflu care este treaba cu tot acest hype, dacă se merită sau nu , așa că, atunci când am primit primul volum al trilogiei din partea celor de la Leda Bazaar, n-a durat mult până s-o citesc, de data aceasta, tot într-un #buddyread alături de fetele mele, Anto și Delia.

Am pătruns în parcul de distracții de la Dreamland și am făcut cunoștință cu Rowan și Zahra. El, un înțepat și jumătate, doldora de bani, cu numeroase ziduri ridicate în jurul său, abia îi smulgi un zâmbet, dar mai un hohot de râs. Ea, total opusă lui, o fire veselă, mereu cu râsul la purtător, cu o decepție în dragoste, dar și un vis spulberat de fostul, însă nu se lasă. Dar o decizie la beție îi va schimba viața…

Am pornit și nu prea cu mari așteptări de la acest volum, pentru că am mai mușcat-o în trecut cu titlurile extrem de lăudate și să nu-mi fie tocmai pe plac, iar acest volum se încadrează puțin în această categorie. Nu am prea înțeles hype-ul din jurul său, e doar primul volum, știu, iar din ce am înțeles, celelalte volume ar fi mult mai bune, dar raportându-mă strict la acesta, nu m-a dat pe spate, sincer, povestea a fost drăguță, pe alocuri mi s-au părut copilăroase anumite scene și replici, însă tatonările dintre ei și unele dialoguri chiar mi s-au părut amuzante.

Povestea, în sine, nu este una wow, strict părerea mea, pentru că nu se întâmplă foarte multe, se axează mult pe sentimentele personajelor și ceea ce au trăit ele în trecut, raportate la evenimentele din prezent, interacțiunile dintre ele și ceea ce aleg să facă pe viitor. Este o poveste care vorbește despre greșeli din trecut, probleme de încredere, manipulări și materialism, familii dezbinate și o luptă pentru putere, beneficii, dar și dorința de afirmare, apreciere, iubire și dedicare, atât pe plan profesional, cât și personal.

Personajele mi s-au părut simpatice, fiecare cu propriul trecut tumultos, sceptice la început, dar dezinvolte apoi și capabile de multe pentru a obține ce-și doresc. Mi-a fost drag să le urmăresc, m-am distrat alături de ele și povestea lor a fost una plăcută, chiar dacă nu m-a dat pe spate. Evident că n-am dus lipsă nici de momente când m-am enervat și aș fi vrut să le trag câteva palme, dar hei, am închis ochii și am trecut peste, ce era să fac mai mult de atât.

Totuși, cu bune și mai puțin bune, este un câștig că am bifat ca și citit acest volum, mi-am satisfăcut curiozitatea, n-am înțeles hype-ul, poate mă lămuresc celelalte volume pe viitor, îmi doresc să le citesc pentru că vreau să aflu și poveștile lui Declan și Cal, frații lui Rowan .

”(…) iubirea vine și trece, dar ura durează o viață.”

”Oamenii aflați în poziția mea nu conduc cu inima, pentru că n-am fi niciodată mulțumiți  cu ceva atât de ridicol.”

”Voi, mincinoșii, sunteți toți la fel! E uimitor cum, indiferent de circumstanțe, oamenii ca tine găsesc mereu un mod de a se justifica, folosind aceleași motive tipice.”

”Poate într-o zi o să fii deschis la ideea de a arăta lumii cine ești cu adevărat, în loc să te ascunzi sub masca indiferenței. Viața e prea scurtă să ascunzi cine ești pentru că te temi să nu suferi. Așa cum e prea scurtă și ca să dau o nouă șansă unui om ca tine.”

”(…) ori te pliezi pe voința monștrilor, ori devii prada lor cu ușurință.”

”Există două moduri de a deveni bogat în viață, iar unul din ele nu are nicio legătură cu contul bancar.”

”Chiar și cele mai bune lucruri în viață au consecințe.”

”O să înveți că cele mai mari răsplăți vin cu cele mai importante consecințe. Pentru că nimic bun nu este gratis.”

”(…) a fi iubită de el înseamnă să fiu prețuită și protejată necondiționat și, într-o lume ca a noastră, acesta este un dar. Unul de care nu știam că am nevoie, dar fără de care nu mai pot trăi.”

• Titlul original: ”L’Affaire Alaska Sanders”
• Autor: Joël Dicker
• Serie: ”Marcus Goldman”
• Volum: III
• Editura: Trei
• Colecție: Fiction Connection
• Anul apariţiei: 2022
• Număr pagini: 608
• Traducere de Alunița Voiculescu
  
  

Trupul neînsuflețit al Alaskăi Sanders, sosită de curând în Mount Pleasant, un orășel liniștit din New Hampshire, este găsit la marginea unui lac. Ancheta este curând oprită, fiindcă poliția obține mărturisirea făptașului și a complicelui său.
Dar unsprezece ani mai târziu, cazul este redeschis. La începutul lui 2010, sergentul Perry Gahalowood, de la Poliția Statală din New Hampshire, convins că a elucidat crima la vremea respectivă, primește o scrisoare anonimă care îl tulbură. Să fi urmat el o pistă falsă?
Prietenul lui, Marcus Goldman, care se bucură de un succes uriaș de pe urma cărții sale Adevărul despre cazul Harry Quebert, îl va ajuta să afle ce s-a întâmplat de fapt în acea poveste de demult.
Fantomele trecutului nu întârzie să apară, printre ele fiind și aceea a lui Harry Quebert.

Mi-a fost dor de un roman semnat de Joel Dicker și deși mi-a luat aproape două săptămâni să citesc “Cazul Alaska Sanders”, nu pentru că nu mi-a plăcut, ci din lipsa de timp , a meritat cu vârf și îndesat.

Eram sceptică dacă să încep volumul sau nu, știind că nu am citit volumul doi, “Cartea clanului din Baltimore”, dar am zis că mă arunc, dacă văd că nu se leaga ceva și simt lipsuri, îl las deoparte și citesc volumul doi, deși nu știu unde-l mai găsesc disponibil sau dacă-l mai găsesc, însă nu a fost cazul. A mers ca uns, chiar dacă se faceau mici referiri la personajele din acel volum, nu am simțit niciun fel de piedică și am putut să mă bucur de el la maxim.

De data aceasta, Marcus se vede prins în anchetarea morții violente a Alaskai Sanders, o tânăra de 22 de ani, găsită ucisă la marginea unui lac, anchetă care a avut loc în urmă cu 11 ani. Se face cum se face, că-n anchetă este prins și sergentul Perry Gahalowood, cel care l-a ajutat și-n trecut, când a fost vorba de Harry Quebert, prietenul lui Marcus, dar care a participat și la această anchetă. Anumite piste nu se leagă și apar noi detalii, astfel se redeschide ancheta… Ce s-a întâmplat, cu adevărat, în urmă cu 11 ani?

Nu m-am înșelat când am ales să citesc acest thriller, știam că nu voi fi dezamăgită de Dicker și, vai, mamă, peste ce poveste am dat! M-a năucit de cap și mi-a stârnit atât de aprig curiozitatea, nu mai aveam stare în a afla cine a fost făptașul și ce motiv a avut, mai ales că nu aveam idee de cine ar putea fi. Erau personajele dubiose și cu secrete multe, dar nu mi se păreau suficient de motivate pentru a comite această crimă, îmi doream să ajung la deznodământ cât mai repede, mai ales că mă tot sucea și răsucea după bunul plac, răsturnările de situație nu-mi mai dădeau pace și mă țineau cu sufletul la gură. Nici nu mă așteptam la altceva din partea autorului, sincer, pentru mine mereu va fi alegerea potrivită când sunt în mood de thriller și știu că nu mă vă dezamăgi never ever…

Un roman captivant, electrizant, care mi-a tăiat răsuflarea, m-a zăpăcit de cap cu ale sale întorsături de situație, cu numeroasele secrete ascunse, detaliile derutante, relații misterioase, personaje ciudate și suspans la cote înalte…un thriller așa cum trebuie!

”Cred că te înșeli când spui că iubești orașul ăsta, scriitorule. Iubești doar amintirile pe care le ai aici, iar asta se numește nostalgie. Nostalgia este capacitatea noastră de a ne convinge că trecutul a fost, în esență, unul fericit, iar drept urmare alegerile noastre au fost cele mai bune. De fiecare dată când ne amintim și ne spunem că ”era bine”, creierul nostru, de fapt, secretă puțină nostalgie pentru a ne convinge că ceea ce am trăit nu a fost în van, că nu ne-am pierdut timpul degeaba. Pentru că a ne fi pierdut timpul înseamnă că ne-am pierdut viața.”

”Știi, scriitorule, adevăratele răni sunt secrete. Ele trebuie trecute sub tăcere, nu se cicatricează decât dacă le păstrezi doar pentru tine.”

”Capcana pe care ne-o întind banii, Marcus, este că ne permit să cumpărăm toate senzațiile, dar niciodată vreun sentiment autentic. Pot să ne dea iluzia că suntem fericiți fără să fim cu adevărat. Sau că suntem iubiți, când de fapt nu suntem. Bani îți pot cumpăra un acoperiș, dar nu și liniștea unui cămin.”

”Punctul slab al morții e că nu-i poate veni de hac decât cărnii. Ea nu are nicio putere asupra amintirilor și sentimentelor. Din contră, le ațâță și îmbogățește, le ancorează în noi pentru totdeauna, ca și cum ar vrea să ne facă să o iertăm spunându-ne: Așa e, vă răpesc multe, dar ia uitați-vă ce vă las în schimb!”

”Pentru un părinte, un copil rămâne un copil. Nu-ți pui niciodată întrebări de genul ăsta. Creierul nostru nici măcar nu e capabil să-și închipuie așa ceva. Se numește dragoste necondiționată, și e o dragoste care numai între părinte și copil se poate naște, și care trece peste toate greutățile.”

”Viața e un șir de nenorociri. Nu trebuie să te lași copleșit.”

”Viața e scurtă, Marcus, mai ales la scara noastră. Nicio poveste nu e cu adevărat veche.”

• Titlu original: ”Five Survive”
• Autor: Holly Jackson
• Editura: Leda
• Colecția: Leda Edge 
• An apariție: 2023
• Număr pagini: 464
• Traducător: Dana-Ligia Ilin

În vacanța de primăvară, Red Kenny pornește într-o călătorie alături de cinci amici: cea mai bună prietenă a ei și fratele mai mare al acesteia, iubita lui perfectă, un coleg de școală și tipul la care adolescenta visează în taină.

Când rulota li se defectează în mijlocul pustietății, iar ei nu mai au semnal la telefon, cei șase tineri își dau seama curând că nu este un accident. Cineva i-a prins în capcană acolo, în întuneric, cineva care clar îi vrea morți.

Mai sunt opt ore până la revărsatul zorilor, iar cei șase trebuie să evadeze sau să-și dea seama care dintre ei este ținta. Dar nu cumva printre ei se află un mincinos? Secrete îngropate ies la lumină, iar tensiunea din interiorul rulotei va atinge niveluri mortale. Și mai năucitor, nu toți membrii grupului vor supraviețui nopții…

Cât de mult am așteptat traducerea noului roman semnat de Holly Jackson, la cât am adorat trilogia “Crima perfectă”, iar când am văzut că cei de la Leda au anunțat la Gaudeamus apariția titlului “Cine moare în zori” am fost în extaz, mai ales că apărea la câteva zile după ziua mea, cadoul potrivit, zic eu, pentru un bibliofil.

Nu a durat mult și a ajuns în mânuțele mele, dar a durat și mai puțin să-l citesc. Am profitat de somnul lung al fiului meu nou-născut și am topit cartea într-o singură zi, cu pauze evident, că doar s-au schimbat puțin prioritățile, însă mă bucur enorm că am reușit să o citesc atât de curând, ținând cont de cât de curioasă eram de poveste.

Red pleacă în vacanța de primăvară alături de cinci adolescenți, prietena ei cea mai bună, fratele acesteia și iubita lui, un coleg de clasă și băiatul la care Red tânjește, neștiind ce îi așteaptă în această aventură. Rulota cu care s-au pus la drum se strică, semnalul la telefon cade, deci nu pot apela la ajutor, și colac peste pupăză, viețile le sunt puse în pericol: cineva trage asupra lor și-i amenință. Prinși în capcană, cei șase caută o ieșire, mai ales că au fost “anunțați” că nu toți vor supraviețui în zori…

M-am aruncat ca o salbatică în volum, la drept vorbind, pentru că am citit dintr-un foc 150 de pagini și nu mă puteam opri. Atât de prinsă am fost de poveste, că-mi era greu să pun cartea deoparte, dar și când trebuia să fac altceva, gândul tot la ea îmi era. Nu mă așteptam să dau peste o poveste atât de întortocheată, încărcată de secrete și cu suspans maxim, simțeam că mă fierbe la foc mic și încercam să fac toate ipotezele posibile. Una dintre ele chiar mi s-a confirmat și deja mă simțeam mult mai bine, ca în sfârșit, am dibuit și eu ceva, pentru că rar se întâmplă să am dreptate. Eram sigură că fiecare personaj în parte își are propriile secrete, de care ține și cu dinții, iar odată scoase la lumină, vor zdruncina toată încrederea avută unul în celălalt, atât cât este, dar nu eram pregătită pentru dezvăluirile făcute, fiind complet surprinsă. Am adorat cum s-au împletit toate evenimentele și cum a curs povestea, misterul în care a fost învăluită și tensiunea în care m-a ținut.

În ce privește personajele, Red și Simon mi-au cucerit inima, alături de Red am fost de la prima pagină, iar Simon m-a cucerit cu umorul său, chiar și-n situații nepotrivite, el reușea să trateze totul cu nonșalanță. Mintea îi fugea, dar nu se arăta, la fel și a lui Red, ce e drept, cei doi fiindu-mi exact pe plac. Oliver, în schimb, m-a enervat teribil, cu toată atitudinea lui de șef și-mi doream să-i pot da câteva palme uneori, Arthur a fost un simpatic, care m-a zăpăcit puțin spre final, iar Reyna și Maddy au fost ok, că altfel nu știu cum să le descriu… Fiecare și-a avut rolul și au fost construiți atât de bine, că, la un moment dat, aveam senzația că-s parte din poveste și-i urmăresc pe bune, nu doar citesc o carte, vizualizam atât de viu scenele încât aveam impresia că mi se desfășoară în fața ochilor, ceea ce a fost super tare.

Am savurat acest roman și sunt încântată că am început bine luna februarie, nici că-mi doream să încep altfel în materie de lectură. Vă recomand și vouă titlul, dacă încă nu l-ați citit, veți da peste o poveste misterioasă, antrenantă și captivantă, plină de secrete și răsturnări de situație…