- Titlu original: ”The Riviera House”
- Autor: Natasha Lester
- Editura: Nemira
- Colecția: Damen Tango
- Anul apariției: 2023
- Număr pagini: 560
- Traducător: Iulia Dromereschi
1939: Naziștii cred că Éliane nu înțelege limba germană, nefăcând altceva decât să catalogheze operele de artă din Luvru și neavând habar că mai-marii Reichului au organizat o adevărată campanie de jefuire a capodoperelor adăpostite acolo. Se înșală, însă. Fiindcă tânăra a învățat cum să le descifreze mesajele secrete și transmite luptătorilor din Rezistență toate informațiile vitale pe care acestea le conțin. Éliane face un joc teribil de periculos. Oare s-ar cuveni să aibă încredere în omul pe care l-a iubit cândva încredințându-i tainele descoperite? Dar dacă acesta o va trăda din nou? Nu are cum să afle nimic sigur… până când o călătorie până la o spectaculoasă casă de pe Riviera franceză o va face să se confrunte cu noi pericole.
2015: Dorind să uite tragedia care a distrus-o, Remy Lang se întreaptă spre o casă de pe Riviera, pe care a moștenit-o într-un mod de-a dreptul misterios. Numai că, în timp ce scotocește după comori de haute couture vintage, descoperă un catalog al operelor de artă furate de naziști în timpul războiului, în care este descris și tabloul care i-a împodobit camera în casa părintească. Întrebări tulburătoare încep să o frământe: oare familia ei a fost implicată în afaceri ilicite? În crime de război? Și nu cumva casa de pe Riviera ascunde taine cărora Remy nu e pregătită să le facă față?
Nu știu cât știați voi asta, dar eu am ajuns să ador poveștile țesute de autoarea Natasha Lester și abia aștept următorul roman tradus la editura Nemira, atunci când va fi să vină momentul. Port în suflet și-n gând poveștile descoperite în “Secretele Parisului” și “Secretul fotografei franceze”, iar acum li s-a alăturat și “Casa de pe Riviera”, o superbă ficțiune istorică, care vorbește despre iubire, în toate formele ei, și puterea acesteia, dar și bucuriile și durerile cu care vine la pachet…
Între coperți mi s-a dezvăluit povestea lui Eliane, o tânără franțuzoaică care dorește să salveze cât mai multe opere de artă și ajunge să lucreze pentru Rezistență, luând parte la un joc periculos împotriva naziștilor, dar am aflat și povestea lui Remy, o femeie care vinde haine vintage și care-și poartă suferința cruntă în fiecare zi, găsind puțină alinare doar în micuța ei afacere. Ce legătură este între cele două femei, nu vă rămâne decât să descoperiți, chiar vă îndrum, este o carte de-a dreptul superbă și sfâșietoare, totodată.
Nici nu mă așteptam la cu totul altceva de la Natasha Lester, sincer, de la primele pagini am știut că va fi o lectură de 5 steluțe, fără doar și poate, nu m-am înșelat, mai ales că am finalizat cartea cu lacrimi în ochi, deși lacrimile m-au însoțit și de-a lungul lecturii. Poveștile celor două femei m-au atins pe suflet și, cumva, am reușit să mă pun în postura lor, să le înțeleg acțiunile și temerile, suferințele care le încercau, curajul de care au dat dovadă pentru a înfrunta pericolul și necunoscutul, dar și frica de a-și acorda o a doua șansă la a simți ceva puternic, cu riscul de a te doborî. Am fost purtată atât în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, unde am urmărit-o pe Eliane în acțiune, dar și-n anii 2015, când Remy caută să-și vindece rănile sufletului.
Fiecare dintre cele două femei au avut parte de o viață încercată de dureri și suferințe, asemenătoare și totuși diferite, închizându-și inima în fața sentimentelor de teamă să nu mai treacă prin ce-au trecut, dar, într-un fel, păstrându-și speranța la ceva și mai bun pentru viitor. Războiul i-a răpit Elianei o parte din familie, dar și-a pierdut și bărbatul iubit, frângându-i inima în mii de bucățele, însă destinul i-l va scoate, din nou, în cale. Dacă să mai aibă sau nu încredere în el, după ce a trădat-o, asta e doar una dintre întrebările care o macină. Și Remy și-a pierdut familia, într-un accident, iar nefericitul eveniment a distrus-o și a determinat-o să-și închidă sufletul. Noroc că o are pe Antoinette, prietena sa cea mai bună, care mereu îi e alături și care o susține, dându-i mici imbolduri.
Nu-mi doresc să intru în prea multe detalii, ci vă recomand să o descoperiți singuri. Vi se va dezvălui o poveste care are la bază întâmplări și personaje reale, emoționantă și dureroasă, cu personaje feminine curajoase, puternice, determinate, trădări, minciuni și manipulări, opere de artă și pericole la tot pasul, dar și minunate dovezi de dragoste, care vă vor înduioșa sufletul.
”Totul are de suferit când puterea și banii le mai aparțin doar avariilor.”
”Suferința nu are nici început, nici sfârșit.”
”Cred că femeilei sunt, de obicei, mai frumoase începând de la jumătatea vârstei de 30 de ani. Știu mai multe, au simțit mai multe și le-o poți citi pe chipuri. Fețele tinere sunt în mare parte goale.”
”Vreau doar să-ți iau toată durerea, știi? Dar cred că dacă n-ai mai avea nicio durere ar însemna să nu trăiești deloc.”
”Familia poate fi cel mai bun și cel mai rău lucru, în același timp.”
”Nu era posibil să trăiască într-o lume populata doar de criminali. Civilizația nu însemna doar o mulțime de oameni. Însemna și lucrurile frumoase care ieșeau din minți și mâini și atingeau suflete.”
”În nopți ca asta (…) când iarna încă n-a sosit, nu suntem înghețați până la oase și toată lumea din jur îmi este prieten, nu dușman, simt că visurile nu sunt atât de departe de a deveni realitate.”
”Speranța. Uneori, e o mare povară, nu-i așa? Alteori, parcă-ți hrănește sufletul.”
”Trecutul și viitorul sunt lucruri pe care nu le mai pot îndura. Prezentul e destul de greu deja.”
”Fiecare lucru valoros de pe lume este, dintr-odată, lipsit de valoare, prin comparație, fiindcă nimic nu e suficient să-ți ofere ceea ce dorești mai mult.”
”Săruturile, chiar și să ții pe cineva de mână, sunt lucruri intime, pe care nu știu dacă le voi mai putea înfrunta.”
”Nu va dispărea nimic dacă-l vei ignora. Va fi doar un lucru rău diferit, care te va înnebuni: nu vei ști, dar îți vei face griji oricum.”
”Cu lacrimi adevărate. Așa este iubirea în vreme de război, o dorință care aproape că depășea capacitatea trupurilor de a-și exprima nevoia reciprocă, prin atingerea mâinilor sau gurilor sau a pielii pe piele.”
”Fiindcă viața, chiar și fără a pierde un soț și un copil, nu era niciodată lipsită de suferință, frică sau dezamăgire.”
”Ura era hotărâtă și venea din minte. Mila era o așchie înfiptă într-o inimă deja sfâșiată.”
”Arta este tot ce avem când ne trădează cuvintele, când omenirea ne lasă baltă și când ne trădăm între noi. Dacă nu salvăm aceste opere, nu se putem salva pe noi.”
”Nu poți obliga un copil să te iubescă. Te iubesc când vor, complet, fără opreliști. Nu e nimic greșit sau de neiertat în asta.”
Bookworm in a cozy corner 