• Titlu original: Snøsøsteren
• Autor: Maja Lunde
• Ilustrator: Lisa Aisato
• Editura: Arthur
• An apariție: 2021
• Număr pagini: 200
• Traducător: Simina Răchițeanu

Mai e o săptămână până la Crăciun, iar casa lui Kristian e mai tristă ca oricând. Nici vorbă de decorațiuni, miros de turtă dulce și clementine – anul ăsta părinții lui n-au scos nici măcar sfeșnicul de advent. Toată familia suferă după Iunia, sora cea mare, și pare că tristețea nu o să-i părăsească niciodată…

Într-o seară, la bazinul de înot, Kristian vede un nas pistruiat lipit de geam. Când iese de acolo face cunoștință cu Hedvig, cea mai vorbăreață și mai veselă fată din câte a văzut până atunci. Cei doi se împrietenesc pe dată și împreună descoperă care sunt lucrurile cu adevărat importante.

Și, cine știe, poate că anul acesta o să vină Crăciunul…

“Sora de zăpadă” mi-a captat atenția de când am văzut-o, pentru prima dată, la @citibila, în varianta originală, apoi a dezvăluit că este tradusă și la noi, la editura Arthur. Nu știu cum s-a făcut, dar mi-am tot dorit-o de atunci, însă abia anul acesta am reușit să o obțin și asta datorită celor de la Cartepedia, cărora țin să le mulțumesc din suflet pentru exemplarul oferit.

Este o carte superbă, atât povestea, cât și ilustrațiile cuprinse, merită toată atenția voastră, dar să iau lucrurile pe rând. Povestea ne face cunoștință cu Kristian, un băiat care și-a pierdut sora mai mare și care simte că sărbătorile de anul acesta nu vor mai fi la fel ca cele din anii trecuți, mai ales că este și aniversarea sa în ziua de Crăciun. Kristian ajunge să o cunoască pe Hedvig, o fetiță vorbăreață și mereu cu zâmbetul pe buze, cu spiritul Crăciunului în suflet și entuziasmată de tot ce o înconjoară. Cei doi se împrietenesc foarte repede și Hedvig reușește să îi amintească lui Kristian de ce Crăciunul este atât de minunat și ce anume este important la această sărbătoare.

Povestea pornește cu mare veselie și entuziasm, totul este de-a dreptul magic, însă pe măsură ce avansezi, devine tot mai emoționantă și scoate la iveală detalii dureroase. Recunosc, bănuiam ce mă așteaptă, însă emoția ce am ajuns să o simt citind cartea, m-a surprins pănă și mine. Este extrem de profundă și are un puternic impact emoțional, mai ales dacă ai avut o pierdere în familie, resimți cu totul diferit povestea. Este minunată și dureroasă în același timp, dar îți arată și care este farmecul sărbătorilor.

Ilustrațiile, că tot am zis că le iau pe rând, m-au lăsat fără cuvinte. Sunt realizate atât de viu, personajele prind viață prin intermediul ilustrațiilor și te captivează cu fiecare pagină parcursă. Doar privindu-le, îți poți face idee de cum va evolua povestea pe parcurs și ajung să te mângâie atunci când simți nevoia. Eu chiar am mângâiat ilustrațiile, unele dintre ele, când treceam peste un cadru mai sensibil, simțind nevoia de a aduce măcar puțină alinare personajelor.

“Sora de zăpadă” este o carte cu o poveste extraordinară, pe care o recomand și nu prea, de a fi citită în această perioadă, datorită subiectului pe care-l atinge, și anume pierderea unei persoane dragi și cum gestionează copii această pierdere și nu numai. Este o poveste frumoasă și tristă, emoționantă și încărcată de speranță, care ne arată cum percepe fiecare pierderea cuiva drag și cum alege să treacă peste, desi nu mereu face alegerea potrivită. Fie că o citiți în preajma Crăciunului, fie în orice alt moment al anului, “Sora de zăpadă” nu trebuie să lipsească din lista voastră de cărți citite și nici de pe rafturile bibliotecii. Vă garantez că nu veți regreta! O găsiți aici pe site-ul cartepedienilor.

”Dar ce este de fapt spiritul Crăciunului? Nu e ciudat să știi atât de bine ce înseamnă spiritual Crăciunului și totuși să-ți fie atât de dificil să descrii acest sentiment? Spiritul Crăciunului e ca un sentiment moale, de plus, care îți gâdilă degetele de la picioare și care îți face inima să bată puțintel mai repede, dar nu atât de repede încât să te deranjeze. Spiritul Crăciunului e genul acela de sentiment care te îmboldește să-ți deschizi larg brațele și să îmbrățișezi pe cineva. Spiritul Crăciunului te face să cânți, să râzi și să ai noduri în gât. Toate deodată. Dacă spiritul Crăciunului  ar avea o culoare, ar fi galben cald, așa cred. Deși culoarea tipică a Crăciunului este roșu. Fiindcă spiritul Crăciunului aprinde în mine o lumină, exact ca o făclie.”

”(…) zăpada putea să te facă să simți spiritul Crăciunului. Mai ales zăpada ce cădea acum din cer. Nici prea deasă, nici prea apoasă, nici pres rece, dar nici înțepătoare. Doar cristale ușoare și frumoase, ce se așterneau pe acoperișurile caselor, pe copaci și pe străzi. Acopereau tot ce era urât și cenușiu. Atenuau toate sunetele, de parcă lumea era împachetată într-o blană moale de oaie. Chiar dacă zăpada era rece, parcă reușea să facă lumea mai caldă, mai plăcută și mai sigură.”

”E minunat că așa ceva s-a întâmplat, chiar dacă e imposibil, doar știi că între cer și pământ există lucruri pe care nu le putem explica, chiar e un motiv de bucurie, nu-i așa? Faptul că lumea e plină de lucruri inexplicabile și fantastice, pe care nu le înțelegem, fiindcă din acest motiv viața merită trăită, Kristian, nu crezi? Doar asta ne face viața interesantă!”

• Titlul original: ”Povești de citit la Crăciun”
• Editura: Girasol
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 96

Bucură-te de tot ce are mai frumos Crăciunul în această carte magică! Citește povești înduioșătoare cu personaje simpatice.

Această carte reunește povești tipărite în condiții grafice de excepție și în format mare.

Poveștile atent selecționate și ilustrațiile extraordinare fac din această carte un dar minunat pentru cei mici.

“Povești de citit la Crăciun” este un volum ce cuprinde patru povești cunoscute și îndrăgite de toată lumea, atât prichindei, cât și adulți, și anume: “Spărgătorul de nuci”, “Colind de Crăciun”, “Nașterea Domnului” și “Noaptea de Ajun”.

Fiecare dintre cele patru povești sunt superb ilustrate, ilustrații care te farmecă și te poartă pe tărâmuri magice, în vremuri de mult trecute sau chiar în nopțile din preajma Crăciunului, reușind să captiveze și să transmite, ele însele, propria poveste, fără a fi nevoie a mai parcurge textul. Nu mă îndoiesc de faptul că acest volum va fi îndrăgit tare și recitit în apropierea Crăciunului, dacă vă decideți să puneți mânuța pe el.

Eu, personal, mă declar fascinată de acest volum, la fel și soțul meu. El a fost primul care a răsfoit cartea, s-a uitat la ilustrații și a rămas profund impresionat, zicându-mi: “Noi de ce nu am avut cărți de genul când am fost mici? Uite cât e de frumoasă și ce ilustrații are… Te-ai tot uita la ele și nu te-ai satura. Sigur și la bebe o să-i placă atunci când crește mare și va înțelege.”. Exact același gând l-am avut și eu, dacă nu a fost posibil să mă bucur în copilărie de asemenea cărți, se va bucura bebele meu, când va înțelege care e treaba cu cărțile și lectura.

Până atunci, țin să le mulțumesc celor de la Cartepedia pentru volumul oferit, copilașii din mine, atât la propriu, cât și la figurat, au fost tare încântați de parcurgerea poveștilor, deși le-am citit de nenumărate ori când am avut ocazia, iar pe voi vă îndrum să o aduceți în biblioteca celor mici și, de ce nu, celor mari, sau să o dăruiți, ar fi un cadou mai mult decât potrivit; găsiți cartea aici. Poate fi citită, lejer, și de către copilașii mai mari, care deja cunosc literele, este ușor de parcurs, textul este foarte accesibil și nu vor întâmpina niciun fel de dificultate în a-l parcurge, mai ales că are și un fond potrivit.

• Ediţie îngrijită de: Eusebiu Camilar
• Ilustrator: Ana Alfianu
• Editura: Humanitas
• Colecția: Humanitas Junior 
• An apariție: 2019
• Număr pagini: 632

De o frumuseţe aparte, această primă adaptare românească pentru copii a celor 1001 de nopţi a văzut lumina tiparului la mijlocul secolului trecut şi a aprins imaginaţia a generaţii de tineri cititori.

Poveștile depănate de iscusita Șeherazada de-a lungul a o mie și una de nopţi spre desfătarea soţului său, preaputernicul Riar Șah, sunt pesemne cele mai cunoscute din toată literatura lumii. De la peripeţiile lui Aladin, stăpânul lămpii fermecate, la epopeea lui Sindbad marinarul și de la năzdrăvăniile lui Ali Baba și ale celor patruzeci de hoţi la isprăvile lui Harun al-Rașid, califul-califilor, basmele arabe zugrăvesc lumi fără seamăn, neîntrecute în frumuseţe și farmec.

Îmi amintesc că am citit, pentru prima dată, ”1001 de nopți” într-o vară, la bunici, pe când eram copilă, nu cred că aveam 10-11 ani împliniți. Am găsit câteva volume într-o cutie, în podul casei, erau incomplete, dar nu conta la momentul acela, eram extrem de bucuroasă că am găsit cărțile și aveam ce să citesc, pe lângă celelalte activități ce le mai făceam alături de bunica mea. A fost cea mai magică vară petrecută la ea și asta datorită poveștilor Șeherezadei. Atunci, a fost moment când am realizat cât de frumoase sunt poveștile, pe ce meleaguri te pot purta și cât de multe poți asimila citind, dar și învăța din ceea ce lecturezi.

Așa că, atunci când am observat că cei de la Humanitas au lansat volumele cu poveștile repovestite și ilustrate, mi-am spus că numaidecât trebuie să le aduc și eu în biblioteca mea, să se bucure și viitorii mei copii de superbe povești arabe ale Șeherezadei, să descopere magicul tărâm, dar și peripețiile personajelor. După câțiva ani de la apariția primului volum, am reușit să pun mâna pe el datorită celor de la Cartepedia și nu vă pot spune cât de încântată și fascinată am fost la primirea coletului, am admirat volumul câteva minute bune, nu-mi venea a crede că-l am, în sfârșit, și că mă pot reîntoarce la fermecatele ”1001 de nopți”.

Nu m-am grăbit deloc să citesc volumul, mi-am luat tot timpul necesar, am savurat câteva povești seară de seară, doar, doar să nu mă despart prea repede de acea lume. Șeherezada m-a vrăjit și pe mine cu ale sale povești, nu doar pe nemilosul său soț, preaputernicul Riar Șah, și nu cred că sunt singura absorbită de poveștile sale. Imposibil să nu te îndrăgostești de Șerehezada și Riar Șah, cum aceasta reușește să îi înmoaie inima și-n același timp să-l cucerească, oprind o dată pentru totdeauna uciderea fetelor nevinovate.

Am adorat istețimea ei, cum lega fiecare pildă cu o alta, cursivitatea cu care erau povestite, reușind să mă absoarbă și să mă transpună în fiecare poveste în parte. A reușit chiar să mă determine să empatizez cu numeroase persoane de-ale sale, și chiar au fost câteva, numărul este relative mare, țind cont câte poveștiri sunt spuse, dar a meritat cu vârf și îndesat. Mi-au plăcut foarte mult și micile detalii de la începutul și finalul unor povetiri, chiar mi-aș fi dorit să le întâlnesc mai des, iar ilustrațiile colorate au fost un real deliciu. Au completat așa cum trebuie magia poveștilor, construind un volum extraordinar.

Știu că volumele originale nu se mai găsesc, le caut de câțiva ani, așa că reușita mea a aduce-n bibliotecă acest volum, sper cât de curând și pec el de-al doilea, sunt un câștig, fără doar și poate. Este o colecție superbă și merită toată atenția voastră, iar dacă și voi ați fost amorezați de poveștile Șeherezadei pe când ați fost copii, vă sfătuiesc să puneți mâna și pe acest volum, merită cu vârf și îndesat, îl găsiți pe site-ul cartepedienilor aici. Este perfect atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici.

• Titlu original: Nevermoor. The trials of Morrigan Crow
• Autor: Jessica Townsend
• Serie: ”Nevermoor”
• Volum: I
• Editura: Nemira
• Colecția: Nemi
• An apariție: 2019
• Număr pagini: 504
• Traducător: Cristina Jinga

Pășește cu îndrăzneală…

Morrigan Crow este blestemată și trebuie să moară când împlinește unsprezece ani. Dar, când ceasul arată miezul nopții, la ușa ei apare un bărbat deosebit, Jupiter North, care o ia cu el în orașul secret numit Nevermoor.

Acolo ea este invitată să se alăture Societății Wundrous, unde i se promit protecție, siguranță și, mai presus de toate, o familie –, asta dacă reușește să treacă de cele patru probe incredibil de dificile, folosindu-se de talentul său.

Pe care ea nu-l are…

Morrigan Crow este o fată cu un talent aparte: este blestemată și condamnată să moară de Crepuscul, la miezul nopții, la vârsta de doar 11 ani, însă este salvată de Jupiter North, un bărbat misterios, cu al său păianjen mecanic și adusă în Nevermoor, cazată la hotelul Deucalion, alături de multe alte creature neobișnuite. Blestemul o face specială și de aceea Jupiter a ales-o drept candidata sa pentru a se alătura Societății Wundrous, dar până să ajungă acolo, Morrigan trebuie să treacă peste cele patru probe impuse de Societate. O dată ajunsă în Nevermoor, începe o nouă viață pentru Morrigan, una plină de neprevăzut…

Am trecut prin primele 100 de pagini fără să realizez, am fost absorbită de poveste, dar și de misterul blestemului lui Morrigan, nu pricepeam de ce era condamnată și i se puneau în cârcă evenimente ce nu aveau nicio logică și alimentată de această curiozitate, îmi era foarte greu să mă desprind de poveste. Când a intrat în peisaj și Jupiter, lucrurile au devenit și mai interesante, mai ales că îl vedeam ca pe salvatorul misterios, spunea și făcea puține, dar se vedeau îmbunătățiri în urma sa. M-am bucurat că a luat-o sub aripa sa și-mi doream să văd unde o va purta această nouă turnură în viața sa.

Nu doar Morrigan a rămas fermecată de creaturile întâlnite în Nevermoor, ci și eu, creaturi dintre cele mai fantastice, printre care vampiri pitici, inorogi, zombie, centauri, troli, dragoni și chiar pisici vorbitoare, Fen mi-a cucerit inima cu morocășenia sa și mi-a adus aminte de pisica de Creshire din ”Alice în Țara Minunilor”. Un alt element ce m-a încântat foarte tare au fost mici detalii cuprinse la începutul fiecărui capitol, detalii care le-am privit ca pe un mic hint în ce privește acțiunea din capitolul respectiv, încercând să-mi fac mici idei despre ce voi da și cu ce mă va mai surprinde. Însă ce m-a câștigat pe deplin din toată povestea a fost relația lui Morrigan cu Swift Hawthorne, care era un candidat ca și ea la Societatea Wundrous, deci adversarul ei, dar cei doi au reușit să lege una dintre cele mai armonioase prietenii. Așa de frumos a fost dezvoltată și sinceră, imposibil să nu-i îndrăgești. Iar când Hawthorne a spus în poveste de ”promisiunile pe degetul mic”, m-am pierdut total, nu mi-a trebuit mai mult și mi-a intrat la suflet. I-am urmărit cu drag și sufletul la gură pe cei doi de-a lungul competiției și nu numai, au câștigat un nou susținător de-a lungul seriei.

”Nevermoor” este o poveste de-a dreptul captivantă și amuzantă, nu doar pentru cei mici, care sunt la început cu cititul, ci și pentru cei mai măricei, o poveste din care poți trage numeroase învățăminte, dar și cum să nu te lași mereu ghidat de ceea ce spun ceilalți, ci să faci cum simți. Vorbește despre familie, acceptare, prietenie, la care se adaugă creaturile fantastice menționate mai sus, bărbați misterioși, acțiune alertă, căci în fiecare capitol se întâmplă câte ceva interesant și nu prea îți este lăsat timp de respiro, din contră, te îndeamnă să tot citești, răsturnări de situație, manipulări și minciuni, dar și altele. Toate acestea vă așteaptă să le descoperiți, veți avea parte de o aventură pe cinste, vă recomand volumul cu dragă inimă, îl găsiți pe site-ul celor de la Cartepedia aici, iar eu țin să le mulțumesc lor pentru bookuria oferită. Așa că fug să mă avânt în volumul doi, să văd ce se mai întâmplă cu noile mele personaje preferate.

• Titlu original: The Stonekeeper’s Curse
• Autor: Kazu Kibuishi
• Ilustrator: Kazu Kibuishi
• Serie: ”Amuleta”
• Volum: II
• Editura: Grafic Art
• Colecția: miniGrafic
• An apariție: 2020
• Număr pagini: 224
• Traducător: Matei Sâmihăian

O LUME MISTERIOASĂ, CU ALIAȚI NOI… ȘI INAMICI VECHI!

Emilly și Navin sunt dispuși să facă orice să-și salveze mama, iar pentru asta trebuie să meargă în Kanalis, un oraș-port plin de forfotă și pericole. Nici nu ajung bine acolo, că sunt atacați din toate părțile de elfii care vor să o distrugă pe Emily, păstrătoarea pietrei. Cei doi frați și prietenii lor vor avea nevoie de tot ajutorul posibil sa să își ducă misiunea la bun sfârșit, dar trebuie să aibă mare grijă în cine se încred.

Luna trecută am citit primul volum din seria grafică “Amuleta”, iar luna această a venit rândul volumului doi, care mi-a plăcut și mai mult decât primul, care a fost introductiv și nu chiar atât de activ ca acesta ori așa am avut eu impresia.

Emily și fratele ei, Navin, sunt nevoiți să caute un remediul pentru a-și vindeca mama, care a fost otrăvită și nu primește foarte mari șanse de supraviețuire dacă se prelungește momentul administrării antidotului. Așa că cei doi frați, alături de noi lor prieteni și casa-gigant pleacă spre orașul Kanalis. Însă nu sunt pregătiți pentru ce vor întâlni acolo, iar pericolul le amenință viața, în special, că pe urmele lor sunt niște dușmani nemiloși, deci orice ajutor este binevenit, dar nu știu în cine să aibă încredere și-n cine nu…

Nu știu cât timp mi-a luat să “topesc” romanul grafic, am fost absorbită de poveste și ilustrațiile au fost pe măsură, oferind o poveste explozivă, acțiune alertă, răsturnări de situație…am parcurs-o cu sufletul la gură și mă minunam, dar și temeam cu fiecare pagină pe care o dădeam. Chiar m-a prins serie și cu siguranță se va clasa printre favoritele mele, mai ales și datorită faptului că este grafică, gen pe care am început să-l abordez tot mai des, oferă o experiență cu totul inedită atunci când parcurg o poveste.

Este extrem de interesant să pot asocia acțiunea cu imaginile, să nu mă pierd printre descrieri și să-mi fie oferită o acțiune sintetizată, să spun așa, ca să nu mai spun că și ilustrațiile aduc un plus enorm oricărei povești. Acest volum a fost mult mai bun decât primul și abia aștept să văd cu ce mă va surprinde volumul trei. Până atunci, găsiți pe site-ul celor de la Cartepedia volumul aici, iar eu țin să le mulțumesc pentru bookuria oferită. Un middle grade captivant, alert, o bătălie între bine și rău, elfi malefici, relații de familie și prietenie, răsturnări de situație și multe, multe altele…

• Titlu original: The Smoke Thieves
• Autor: Sally Green
• Serie: ”Hoții de fum”
• Volum: I
• Editura: Young Art
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 600
• Traducător: Oana Duşmănescu

În regatul Brigant, prințesa Catherine se pregătește pentru o căsătorie din interes, aranjată de tiranul ei tată, și încearcă să-și înăbușe sentimentele pentru Ambrose, garda ei de corp. În principatul Calidor, servitorul March vrea să se răzbune pe prințul Thelonius pentru că a trădat poporul abasc. În Pitoria, tânăra Tash şi vânătorul de demoni Gravell vor să se îmbogățească de pe urma fumului de demon, iar Edyon, un cleptoman fără leac, încearcă să-și facă un rost în viață. Printr-o întorsătură de situație, cele șase personaje ajung să se întâlnească și pornesc într-una dintre cele mai incitante aventuri imaginate vreodată, cu trădări, lupte, povești de iubire și prietenii pe viață. Iar demonii – acele creaturi mitice care populează Platoul de Nord – amplifică misterul în care este învăluită povestea.

Nu mai știu exact în urmă cu cât timp am citit prima trilogie scrisă de autoare, ”Jumătatea Rea”, dar țin minte că am rămas impresionată de poveste și mă miram de ce nu o laudă lumea, la cât a fost de captivantă. Atunci când mi-au căzut ochii pe ”Hoții de fum”, am văzut-o pe story la editură, când s-a lansat la Bookfest, pe moment nu am conștientizat că este scrisă de aceeași autoare, dar după ce am admirat puțin coperta, mi-a picat fisa și atât mi-a trebuit, musai să citesc o nouă serie semnată de autoare. Nu am stat mult să mă gândesc și datorită celor de la Cartepedia am pus mânuța pe un exemplar. Și ce poveste mi-a fost dat să descopăr…

Confuzia m-a lovit puțin la primele pagini, până am pătruns cum trebuie în poveste, mai ales că aveam mai multe perspective, fiecare cu planul său narativ, neștiind încă pe care unde să-l plasez și tot reveneam la hartă să mă pot orienta în spațiu. Mi-am notat chiar și pe bilețele personajele ș ice rol are fiecare, ca nu cumva să omit vreun detaliu și să fac o vraiște în capul meu. Așa am făcut cunoștință cu cinci personaje, care mai de care mai diferite unele de celelalte, ce mi-au permis să pătrund în viața lor și să le cunosc mai bine.

Primul personaj a fost Tash, o adolescentă în vârstă de 13 ani, care alături de Gravell, vânează demoni, le capturează fumul, care, se pare, are diverse proprietăți și este foarte căutat, dar și ilegal, acesta fiind modul lor de a se întreține și a supraviețui. Ajunge alături de individual ăsta după ce familia sa a vândut-o în urmă cu 4 ani, astfel devenind momeală pentru demoni. Este înnebunită după cizme și în ciuda vârstei sale fragede, este extrem de descurcăreață. Al doilea personaj feminin care mi-a câștigat admiratia a fost Catherine, prințesa Brigant-ului, în vârstă de 16 ani, forțată de familie să se căsătorească cu un prinț pentru a consolida alianțele dintre regate, însă inima ei deja îi aparține lui Ambrose, soldat din Garda Regală, desemnat cu protecția prințesei, astfel am întâlnit o adolescentă puternică, cu un cuvânt de spus, dar care este obligată să tacă și să execute ordinele primate de la familia sa, să se supună, neavând niciun drept în a-și urmări inima și a-și da frâu liber sentimentelor. Și Ambrose este un tânăr demn de admirat, loial, însă condamnat pentru sentimental sale față de prințesă, astfel ajunge să fie considerat un ghimpe în coastă și se dorește eliminarea lui. Ultimele două personaje ce mi-au permis să le ”invadez” intimitatea au fost Edyon, un hoț care încearcă să-și facă un rost în viață, dar care a trăit toată viața în minciună, și March, un băiat devenit servitor, după ce țara în care trăia și familia sa au fost distruse de război, iar acum caută să se răzbune.

Drumurile celor cinci personaje ajung să se împletească pe parcurs, oferind o poveste alertă, presărată cu pericole, minciuni și trădări, interese proprii, relații de prietenie acolo unde nu te aștepti, dar și de iubire și admirație, ca să nu mai spun că vestiții demoni oferă un mister aparte acestei aventuri. Să-i urmăresc pe fiecare în parte a fost plăcut, deși am avut unele momente când mă doborau detaliile, dar știu că erau esențiale pentru poveste și acțiunea stagna, pentru a putea asimila tot ce s-a întâmplat până-n punctul respectiv, ei bine, după ce destinele personajelor au început să se întrepătrundă, altfel a stat treaba și am fost absorbită de poveste. Îmi era tot mai dificil să mă desprind de ea, mai ales că se întâmplau multe într-un timp scurt, evenimentele venind pe bandă rulantă și eram pasată de la un personaj la altul, să le observ emoțiile și temerile, dar și primejdiile în care se aflau.

Am savurat povestea, chiar dacă am pornit greuț la început și sunt extrem de curioasă cu ce mă va lovi în volumul următor, ce turnuri vor mai lua destinele personajelor, cine moare, cine trăiește, că și-n volumul acesta multe lupte s-au purtat, deci multă moarte în jur, înșelăciuni, secrete și intrigi politice. Dar pe lângă acestea, volumul a avut și umor, emoție, iubire și magie la tot pasul. Deci vă recomand cartea, un prim-volum ce promite o nouă serie care va cuceri cu personajele sale greu de uitat, iar dacă ați citit prima serie a autoarei, musai să o citiți și pe aceasta, găsiți primul volum pe site-ul cartepedienilor aici.

• Titlu original: ”Anya’s Ghost”
• Autor: Vera Brosgol
• Editura: Grafic Art
• An apariției: 2019
• Număr pagini: 224
• Traducător: Matei Sâmihăian

Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol.

Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie.

Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna…

De când am descoperit romanele grafice, mi-am dorit să descopăr cât mai multe, mai ales că am realizat că sunt super captivante, deși se citesc extrem de repede, în cazul meu. “Fantoma Aniei” a ajuns la mine datorită celor de la Cartepedia și le mulțumesc pentru bookurie din tot sufletul, am tot văzut-o recomandată pe bookstagram la diverse conturi și am fost curioasă de povestea ei, în special pentru că mi se pare potrivită a fi citită în sezonul tomnatic.

Ania este o tânăra rusoaică, care a emigrat împreună cu familia în Europa pe când avea doar cinci ani, iar acum că este adolescentă își dă toată silința să se adapteze. Însă lucrurile nu ies cum își doreste, iar într-o zi se mai trezeste și-ntr-o groapă alături de un schelet, unde, deși nu se aștepta, reușeste să își facă o nouă prietenă… Cum decurge “întâlnirea” și ce urmări are, nu vă rămâne decât să aflați, găsiți romanul pe site-ul cartepedienilor aici, vi-l recomand cu dragă inimă.

Acum că am citit și eu romanul, înțeleg de ce este apreciat și recomandat, totodată, povestea Aniei este una amuzantă, dar și înspăimântătoare, da, fantoma e de vină, ce să spun… Dar surprinde atât de bine viața adolescentină, atât prin ilustrații, cât și prin text, cu tot acel zbucium cu care vine la pachet, neînțelegerea din partea celorlalți, criticile aduse sinelui și dorința de adaptare, de a fi normală. Dar Ania nu știe că fiecare persoană e normală și specială în felul ei, nu există un tipar după care să te mulezi, iar noua ei prietena nu o prea ajută in acest sens, din păcate. Iar ilustrațiile alb – negru dau acel aer creepy poveștii, ceea ce am super adorat, deci o face a fi lectura potrivită de citit în această perioadă.

Un roman grafic drăguț, comic, realist, încărcat de suspans și răsturnari de situație care a venit la momentul potrivit pentru mine. Chiar l-am savurat și mă bucur enorm că am făcut alegerea de a-l citi, mai ales că inaintea sa am avut de dus o luptă cu un alt titlu ce n-a fost tocmai pe placul meu.

• Titlul original: ”Book Love”
• Autor: Debbie Tung
• Editura: Grafic Art
• Colecția: Grafic Fun
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 144
• Traducător: Ioana Tudor

Cititori de pretutindeni, bucurați-vă!

Benzile desenate adunate în acest volum redau cu acuratețe cum se simte cineva înnebunit după cărți (cartonate și necartonate)! Și după e-bookuri? Și după biblioteci? Și după librării?

Îndrăgostită de cărți e darul perfect pentru acei prieteni din viața voastră care preferă să-și petreacă timpul cuibăriți într-un fotoliu cu o carte bună și un ceai fierbinte. Desenele lui Debbie Tung sunt amuzante și atât de adevărate – orice cititor se va regăsi în ele.

Nici nu mai știu la cine am văzut prima dată această carte, printre cititori mă refer, dar știu că atunci când am zărit-o la Art că o traduc, am fost în extaz. Cum să nu pun eu mâna pe ”Îndrăgostită de cărți” cânr, eu la rândul meu, sunt îndrăgostită de cărți?

M-am regăsit în acest roman grafic mai mult decât m-am regăsit în multe alte cărți citite de-a lungul anilor, doar este o carte despre cărți, iar eu sunt o sălbatică atunci când vine vorba de ele, fie în a le cumpăra sau a le citi ori a le plimba după mine chiar dacă știu că timpul nu-mi permite să le citesc, dar ce fac dacă chiar mi se eliberează puțin timp și n-am o carte la mine? Așa mai bine iau cu mine, pentru orice eventualitate, nu vreau să risc. Să vă mai spun că de multe ori prefer să stau în casă, tolănită pe canapea și să citesc decât să ies în lume să socializez? Da, din astea face u, nu știu dacă și voi… sau să mă enervez când ajung la un impasc în carte ace o citesc și atunci ori să fiu nevoită să plec sau să sune telefonul, oh da, că am pățit și din astea, dar și multe altele…V-aș putea povesti la nesfărșit, dar mă limitez la atât, să descoperiți și voi paginile și ilustrațiile autoarei, să vedeți dacă și cât de mult de mult vă regăsiți, desi sunt convinsă că vă veți identifica 100%.

 A fost atât de relaxantă și de drăguță și de tot ce vreți voi, după ce am terminat-o de citit, o deschideam random și reciteam paginile, pur și simplu nu-mi venea a crede cât de mult mă vedeam în ilustrațiile cuprinse și-mi era greu să mă desprind de ea. Cred că orice împătimit al cărților ar trebui să citească acest roman grafic, cu sigurantță se va regăsi printre pagini. Muulțu tare mult, Cartepedia , pentru cărticica această drăgălașă! Eu sunt cea mai fericită că o am, dar biblioteca mea și mai și, că are așa frumusețe pe rafturile sale! Găsiți și voi romanul grafic pe site la ei aici, musai să ajungă și-n biblioteca voastră.

• Titlul original: ”The Last Olympian”
• Autor: Rick Riordan
• Serie: ”Percy Jackson și Olimpienii”
• Volum: V
• Editura: Arthur
• Colecția: Arthur GOLD 
• An apariție: 2017
• Număr pagini: 392
• Traducător: Alex Moldovan

Un an întreg semizeii s-au pregătit pentru marea confruntare cu titanii, ştiind că lupta va fi încrâncenată

Armata lui Cronos este mai puternică decât a fost vreodată şi cu fiecare recrut care i se alătură devine din ce în ce mai necruţătoare.

În timp ce zeii încearcă să-l înfrângă pe monstrul Tifon, Cronos înaintează către New York, pentru că Olimpul a rămas de izbelişte. Acum totul stă în mâinile lui Percy Jackson şi ale micii lui armate. Ei sunt singurii care îl mai pot opri pe zeul timpului.

Ca o umbră peste toate se întinde marea profeţie rămasă încă nedescifrată.

Iaca, am reușit să mai finalizez o serie foarte dragă mie și asta doar datorită celor de la Cartepedia, care mi-au îndeplinit dorința de a avea și a citi seria ”Percy Jackson și Olimpienii”, serie pe care am citit-o la recomandarea mult numitei Cătălina (pe Instagram o găsiți la @catethereader – merită să o urmăriți, mai ales dacă sunteți împătimiți ai genului fantasy și al cărților ”cărămidă”).

Deși am început multe serii de-a lungul anilor, de anul trecut mi-am propus să le mai și finalizez, așa că, atunci când mi-am propus să încep Percy Jackson, mi-am zis că vreau s-o finalizez în același an, să nu mă lungesc prea mult cu ea. Și bine am făcut pentru că am adorat-o și-mi este ciudă că este atât de subapreciată. În ciuda faptului că este un middle grade, este superba, antrenantă, comică, încărcată de peripeții și prietenii dintre cele mai neobișnuite, zei și semizei, lupte pe viață și moarte, dar și multe, multe altele…

Sunt tristă și fericită, în același timp, tristă pentru că, e această dată, chiar m-am despărțit de personaje, Pecy, Annabeth și Grover mi-au ajuns la suflet și o să-mi fie tare dor de ei, dar sunt și fericită pentru că am citit seria, că am descoperit-o și că, la rândul meu, pot să vi-o recomand. Tot volumul patru rămâne favoritul meu din serie, însă nici volumul cinci, și ultimul de altfel, nu s-a lăsat mai prejos. L-am parcurs cu sufletul la gură, cu o mica anxietate pentru ce va mai urma, ținând cont de faptul că personajele n-au avut timp de respiro mai deloc, se întâmplau multe într-un timp relative scurt și nu reușeam bine să procesez unele evenimente, că mă loveau altele. Am avut parte de acțiune alertă, așa cum îmi doream, peripeții fără număr, pericole la tot pasul, lupte crâncene, prietenii amenințate, dar și emoție, teamă, sacrificii, iubire…

Nici nu știu cum să mă mai exprim prin cuvinte ca să vă pot convinge să citiți seria, dacă nu ați făcut-o, eu la cei 32 de anișori ai mei aș putea spune că e de mult trecută vârsta la care să citesc middle grade, dar refuz să accept acest lucru, middle grade-ul e un refugiu al meu și mereu îmi găsesc comfortul în el, am descoperit povești dintre cele mai frumoase datorită acestui gen, iar Percy Jackson este una dintre ele. Citiți-o și atât! Merită din plin atenția voastră, indiferent de vârstă! Găsiți seria completă aici .

• Titlu original: ”The School for Good and Evil IV: Quests for Glory”
• Autor: Soman Chainani
• Ilustrator: Iacopo Bruno
• Serie: ”Școala pentru Bine și Rău”
• Volum: IV
• Editura: Arthur
• Colecția: Orange Fantasy 
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 680
• Traducător: Mihaela Sofonea

Sophie, Agatha, Tedros și ceilalți elevi încep o nouă epocă în Pădurea Nesfârșită – Era Camelot. Fericiți și Nefericiți deopotrivă trebuie să treacă dincolo de limitele școlii, să intre în aventurile cele mari și curajoase ale vieții.

Elevii de la Școala pentru Bine și Rău credeau că și-au găsit Fericirea până la Adânci Bătrâneți când l-au învins pe vicleanul director. În al patrulea an la școală, elevii au de înfruntat pericole imprevizibile, iar miza e colosală: succesul aduce venerarea veșnică, iar nereușita înseamnă obscuritate pentru totdeauna.

În căutările lor, Agatha și Tedros încearcă să-i redea Camelotului splendoarea de odinioară. Decana Sophie se străduiește să modeleze Răul după chipul şi asemănarea ei. În curând, simt cu toții că ajung din ce în ce mai izolați.

Nu mi-am mai încăput în piele de bucurie când am văzut că cei de la editura Arthur au tradus volumul patru din seria ”Școala pentru Bine și Rău. În căutarea gloriei”, îmi doream nespus și nu m-am așteptat să se întâmple atât de repede. Nu am stat mult pe gânduri și am apelat la persoanele mele minunate și de încredere de la Cartepedia pentru a pune mâna pe volum, iar de cum a ajuns, doar la el m-am gândit. Mult n-a durat să mă apuc de el, ce dor îmi fusese de univers și de personaje, de nu știu cum să vă explic, iar acum că am finalizat și acest volum, tratez cu mine dacă următoarele volume să le ascult în format audiobook sau să aștept să se traducă… dar până mă decid ce și cum, vă povestesc puțin despre ”În căutarea gloriei”.

Să o revăd pe Agatha a fost o plăcere, ceea ce nu pot spune despre Sophie, din păcate, a rămas la fel de arogantă și plină de sine, le-am dus dorul și trioului de vrăjitoare: Hester, Anadil și Dot, m-au cucerit, ca de obicei li m-au câștigat tot mai mult de partea lor, chiar și de bietul Hort mi-a fost dor, el care până acum a avut numai de pătimit și tot nedreptățit era, plus de asta, în acest volum au apărut și personaje noi, unele extrem de interesante și care au adus un plus de savoare, aș putea spune, poveștii. Am fost tare încântată să observ că am parte de multiple perspective, atât de la personajele principale, cât și de la cele secundare, a dat un aer fresh și am putut urmări cu ușurință evoluția fiecărui personaj în parte, și a fost evoluție, nu contest.

Mi-a plăcut tare mult și că am avut parte de hartă, de astă-dată una colorată ce surprindea o parte din personaje, iar de ilustrații, ce să mai spun, că abia apucam să încep un nou capitol să văd cu ce mă mai încântă. Legat de capitole, au fost puțin mai lungi decât am fost obișnuită în celelalte volume și am simțit diferența, uneori mă oboseau detaliile și credeam că povestea ar fi putut fi lipsită de ele și să fie mai la obiect, unele detalii chiar nu le consideram necesare, sincer. Acțiunea a fost cy suișuri și coborâșuri, când mă ținea în suspans, când mă plictisea, dar răsturnările de situație au fost ce trebuie. Ca să nu mai spun de final, m-a blocat, sincer, de aici și nedumerirea mea dacă să continui seria în format audiobook sau nu… Nu m-am așteptat la acel final, deși ar fi trebuit să îl previn, hint-uri au fost, doar că atenția mea era îndreptată spre altele.

Ca să nu mă lungesc mai mult, să nu mă scape vreun spoiler, vă îndrum să acordați o șansă seriei, este frumoasă, are personaje dintre cele mai diverse, prietenii neobișnuite, răsturnări de situație, trădări și minciuni, manipulări, secrete, relații de familie și multe altele… chiar merită atenție, iar dacă v-am convins măcar puțin, volumul îl găsiți aici pe site-ul cartepedienilor, cărora eu le mulțumesc din suflet pentru oportunitatea de a-l citi atât de curând.