“Cronicile din Narnia. Călătorie cu Zori de zi” de Clive Staples Lewis (recenzie)

• Titlu original: “The Chronicles of Narnia. The Voyage of the Dawn Treader”
• Autor: Clive Staples Lewis
• Ilustrator: Pauline Baynes
• Editura: Arthur
• Colecții: Arthur GOLD
• Serie: “Cronicile din Narnia”
• Volum: V
• An apariție: 2020
• Număr pagini: 232
• Traducător: Irina Oprea, Radu Paraschivescu

Lucy și Edmund, împreună cu nesuferitul lor văr Eustace, sunt absorbiți ca prin minune într-un tablou cu o corabie pe mare. E vorba despre Zori de zi, la bordul ei găsindu-se Caspian, Regele Narniei. Alături de însoțitorii săi, printre care și nelipsitul Reepicheep, viteazul șoarece războinic, Caspian îi caută pe cei șapte lorzi rătăciți ai Narniei iar călătoria îi duce către Capătul Lumii. Până acolo sunt legați și scoși la vânzare de negustori de sclavi, se întâlnesc înfricoșător de aproape cu un balaur și vizitează mai multe insule fermecate – inclusiv locul unde se împlinesc visele.

“Călătorie cu Zori de zi” este al cincilea volum din Cronicile din Narnia, o serie care atrage cititorii pe un tărâm magic, locuit de personaje de neuitat.

Ta na na na…poate că era dor să revin cu o recenzie privind seria „Cronicile din Narnia”, dar şi dacă nu, ei bine, am revenit, de data aceasta am să vă disper în legătură cu „Călătorie cu Zori de zi”, volumul cinci al acestei minunate serii, care a ajuns în mânuţele mele datorită celor de la Cartepedia şi vreau să le mulţumesc pentru această oportunitate. M-am îndrăgostit de serie şi în acelaşi timp sunt extrem de tristă pentru că mai sunt doar două volume de descoperit şi apoi voi fi nevoită să mă despart de ţinutul Narniei…

Lăsând tristeţea mea la o parte, pentru moment, vă spun că am fost extrem de încântată să mă reîntâlnesc cu Lucy şi Edmund, să-i urmăresc într-o nouă aventură plină de peripeţii, avându-i alături pe vărul lor nesuferit, Eustace, dar şi pe Caspian, prinţul cu care am făcut cunoştinţă în volumul patru al seriei, despre care am scris pe blog aici. Lucy şi Edmund îşi petrec vacanţa de vară la vărul lor Eustace, părinţii lor fiind plecaţi pe perioada verii alături de Susan, iar Peter este preocupat să înveţe pentru un examen important şi petrece timpul alături de un profesor, astfel cei doi mezini rămân, deocamdată, în grija unchiului Harold şi a mătuşii Alberta. Nu pot spune că au o relaţie foarte plăcută cu vărul lor, acesta este îngâmfat, face mereu pe şeful şi se crede cel mai deştept, mereu căutând să îi înţepe şi să se lege de Lucy şi Edmund. Dar, această vacanţă de vară nu va fi una obişnuită, iar timpul ce-l vor petrece împreună aduce mari schimbări… Cei trei se văd absorbiţi de un tablou aflat pe un perete în casa mătuşii Alberta, pe care Lucy şi Edmund îl admirau, tablou ce avea ilustrată o corabie pe mare, şi ajung să se întâlnească cu Prinţul Caspian, dar şi cu viteazul Şoarece, Reepicheep, aceştia fiind într-o călătorie pe mare pentru a-i căuta pe cei şapte lorzi rătăciţi ai Narniei, călătorie ce îi va purta până la Capătul Lumii… Dar până să ajungă acolo este cale multă de parcurs, pericole de înfruntat, persoane noi le ies în cale, înţelepciunea le este pusă la încercare, dar cel mai important, relaţiile de prietenie se consolidează şi mai mult, deşi o posibilă reîntâlnire nu se mai întrevede la orizont…

Mi-a fost drag să mă revăd cu Lucy şi Edmund, deşi la început pe Edmund nu l-am putut suferi deloc, mereu îl vedeam extrem de neîncrezător, dar de la primul volum şi până acum, s-a schimbat în ochii mei şi poziţia sa este cu totul alta, în schimb a apărut Eustace, alt personaj cu nasul pe sus, dar care ajunge să fie pus cu botul pe cale după o păţanie straşnică. Nu ştiu exact ce să spun despre Caspian, sincer, nu am observat o evoluţie semnificativă în ce-l priveşte, dar cert este că viteazul Şoarece, Reepicheep, mi-a ajuns la inimă şi n-am mai putut de dragul lui de-a lungul poveştii. Deşi este doar un Şoarece şi se ştie că şoarecii sunt fiinţe mărunţele, fricoase şi evită pericolul pe cât posibil, Reepicheep este exact contrariul, astfel reuşind să-mi dovedească, încă o dată, că nu contează statura, ci cât de înflăcărat îţi este sufletul şi că nu trebuie să fugi din faţa pericolului, ci să fii curajos şi să-l înfrunţi. Reepicheep este un personaj demn de urmărit şi iubit!

Să călătoresc cu Zori de zi şi să iau parte la această aventură a fost minunat, m-am delectat cu diverse peisaje, am înfruntat fiinţe dintre cele mai neobişnuite, m-am temut pentru viaţa personajelor şi i-am urmărit cu sufletul la gură în fiecare capitol parcurs, au fost puşi în faţa unor decizii dificile, care le-au schimbat viziunile, dar şi modul de a se comporta, nu am dus lipsă de peripeţii, iar la final am rămas, din nou, cu câteva învăţăminte, ca de fiecare dată, de altfel. Deşi mă consider o persoană coaptă, să citesc middle grade mă destinde şi mă poartă pe tărâmuri de basm, mă determină să fiu neînfricată şi-mi dovedeşte că orice este posibil, dacă îţi pui imaginaţia la contribuţie.

Nu ştiu ce mă aşteaptă în ultimele două volume ale seriei, posibil să mă reîntâlnesc cu Lucy şi Edmund, posibil să nu, având în vedere că deja şi ei au crescut asemeni lui Peter şi Susan, dar rămâne de văzut ce-mi pregătesc şi celelalte. Oricum ar fi, cu reîntâlnire sau nu, eu abia aştept să mă reîntorc pe ţinutul Narniei şi să iau parte la o nouă aventură. Până atunci, vă las aici linkul unde puteţi găsi volumul despre care v-am vorbit astăzi, pe site-ul cartepedienilor.