“Crenshaw” de Katherine Applegate (recenzie)

• Titlul original: “Crenshaw”
• Autor: Katherine Applegate
• Editura: Arthur
• Colecții/Serii: Smart Blue
• An apariție: 2020
• Număr pagini: 200
• Traducător: Iulia Arsintescu

Crenshaw este un motan. Este uriaș, este vorbăreț și este imaginar.

Lui Jackson îi plac foarte mult lucrurile adevărate, care pot fi verificate, și visul lui este să devină zoolog. Urăște să fie mințit, iar părinții lui tocmai asta fac: ca să-i protejeze pe el și pe surioara lui, se poartă ca și cum totul ar fi bine și le ascund că s-ar putea să ajungă din nou fără casă.

Doar Crenshaw, prietenul lui imaginar, îl înțelege și îl ascultă. Motanul uriaș care se dă cu skateboardul și căruia îi place să facă baie cu clăbuci îl ajută pe Jackson să înțeleagă că nu e nevoie să poarte singur pe umeri povara familiei și că uneori chiar trebuie să spună tot ce are pe suflet.

După ce am finalizat ”Ivan Cel fără de Seamăn”, carte a cărei recenzie o găsiți pe blog aici, dacă sunteți curioși, am spus că voi citi și alte titluri ale autoarei Katherine Applegate, ei bine n-am stat degeaba și am parcurs și ”Crenshaw”. Cu ajutorul celor de la Cartepedia, evident, și vreau să le mulțumesc din tot sufletul, copilul din mine a fost extrem de fericit de povestea pe care a descoperit-o și cu siguranță o va recomanda mai departe.

De acestă dată, în ”Crenshaw”, am făcut cunoștință cu Jackson, un băiețel în vârstă de zece ani, căruia ăi plac foarte mult faptele reale și-și dorește să devină zoolog. Pe cât de mult îi plac adevărurile, pe atât de mult urăște minciunile, însă părinții săi, pentru a-l proteja și a nu dezvălui cât de dificilă este situașia lor financiară momentan, se tot dau după vișin, iar Jackson nu apreciază deloc acest lucru. Nu este prima dată când întâmpinp aceste dificultăți, deci Jackson este familiar cu astfel de lucruri, mai ales când îți face apariția Crenshaw, prietenul său imaginar, care i-a fost alături la vremea când Jackson avea doar șapte ani. Crenshaw este singurul care-l înțelege și-l ascultă atunci când băiețelul are nevoie, dar este și cel care-l îndrumă să spună mereu tot ce are pe suflet, să fie sincer. Prietenia celor doi este una magică și îți recomand să o descoperi și tu; cartea o găsești aici 😊.

”Crenshaw” mi-a adus un zâmbet pe buze și m-a teleportat în anii copilăriei mele, când credeam în magie și mă vedeam invincibilă. Acum că sunt adult, magia nu mi-am pierdut-o, însă nu știu ce să spun în ce privește invincibilitatea… Când ești copil se presupune că ești ferit de griji, că-ți trăiești copilăria în cel mai frumos mod cu pușință, întrucât acei ani nu îi mai poti recupera, însă necazurile nu feresc pe nimeni, exact cum a fost și-n cazul lui Jackson. Este un băiat isteț pentru vârsta lui și vede lucruri pe care nu ar trebui să le observe un copil, își face griji, deși n-ar trebui să știe ce sunt acelea, cel puțin deocamdată, și trăiește cu teamă că va fi, din nou, despărțit de confortul său. Am încercat pe cât posibil să mă pun în pielea lui și m-a întristat, ce e drept, realizând că situația este una ce poate fi ușor desprinsă din realitate și este dureroasă, însă cel mai important lucru este să ai alături familia, să fiți împreună indiferent de greutăți. În ceea ce privește motanul al cărei nume dă și titlul acesti cărți, el este unul tare simpatic, plin de sfaturi, dar și magic, reușind într-un fel sau altul să-i redea speranța lui Jackson și să-i reamintească cum trebuie să fie copil, dar și sincer, atât cu el, cât și cu cei din jurul său.

Povestea cărții este una înduioșătoare, vorbește despre sărăcie și greutăți, importanța familiei și a spijinului acesteia, frumusețea și magia copilăriei, dar și despre cum prietenii imaginari nu sunt doar un refugiu când întâmpini piedici, ci și un imbold spre a deveni curajos.

„Poveştile nu sunt decât minciuni, în fond. Iar mie nu-mi place să fiu minţit.”

„Sincer să fiu, cred că mi-ar fi prins bine un alt prenume. Unul nou-nouţ. Unul care să nu fi fost folosit deja. Poate de aceea mi-a plăcut numele Crenshaw. Mi se părea că seamănă cu o foaie de hârtie goală, înainte să desenezi pe ea. Era genul de nume care te făcea să te gândeşti că totul e posibil.”

„Prietenii imaginari sunt aidoma cărţilor. Creaţi, savuraţi, răsfoiţi, cu colţurile paginilor îndoite şi pe urmă puşi deoparte până când este din nou nevoie de noi.”