“Fata cu palton roșu” de Kate Hamer (recenzie)

• Titlu original: “The Girl in the Red Coat”
• Autor: Kate Hamer
• Editura: Paladin
• Colecţie: Crime fiction
• An apariţie: 2020
• Număr pagini: 360
• Traducere din limba engleză de Alina Bogdan

Orice părinte se teme pentru siguranța copilului său. Dar ce faci când temerile ți se adeveresc? Cum reușești să nu-ți pierzi mințile? Festivalul Poveștilor se transformă pentru Beth în cel mai cumplit coșmar: Carmel, fiica ei de opt ani, este răpită. Sensibilă, diferită de copiii de vârsta ei, dotată cu o imaginație surprinzătoare și cu un har special, fetița pornește într-o călătorie extraordinară, o luptă continuă pentru păstrarea identității, trăind cea mai cruntă întemnițare: aceea de a nu ști că este captivă.

“Tremur și plâng după vechea mea viață: plimbări, Crăciun, grădină, prietenele mamei bând vin la masa din bucătărie, fierbătorul dimineața și doamna Buckfast în fața clasei. Dar cel mai mult o să-mi lipsească albastrul tandru din ochii mamei.”

Carmel este o fetiţă de opt ani, ai cărei părinţi sunt divorţaţi, locuind cu mama sa, Beth. Ea are o imaginaţie extrem de bogată pentru vârsta sa, de multe ori pierzând noţiunea timpului datorită gândurilor visătoare pe care le are. Beth a devenit super protectoare, dar şi anxioasă, în ce o priveşte pe Carmel, acestea datorându-se unui eveniment traumatizant petrecut în trecut, când a pierdut-o pe fetiţă într-un labirint. Aşa că, atunci când cele două hotărăsc să meargă la festivalul poveştilor, mama este străbătută de temeri şi încearcă să nu-şi piardă din vedere fetiţa, însă din cauza îmbulzeli din cortul în care acestea s-au adăpostit de ploaie, Beth n-o mai zăreşte pe Carmel şi i se dezlânţuie cea mai cumplită temere: că fetiţa i-a fost răpită.

Orice părinte îşi face griji pentru pruncul său, îşi doreşte să îi fie bine, să nu păţească nimic şi încearcă să-l protejeze cât mai mult, devenind posesiv, conştient sau inconştient. Însă când realizează că tot ce a făcut nu a fost suficient pentru a-l ocroti, lumea i se prăbuşeşte şi este nevoit să îţi găsească puterea de a merge mai departe, deşi la fiecare pas făcut, pământul se crapă sub el… Povestea lui Beth şi a lui Carmel a reuşit să-mi trezească pielea de găină şi am parcurs-o cu fiori străbătându-mi corpul. Am încercat să mă pun în pielea lui Beth şi am realizat că eu, dacă aş fi păţit ce a păţit ea, aş fi luat-o razna mai mult ca sigur. Datorită faptului că acţiunea volumului a fost redat atât din perspectiva lui Beth, cât şi a lui Carmel, m-am putut conecta mult mai repede cu personajele, dar şi cu povestea, atât a lor, când erau împreună, cât şi după ce drumurile lor au fost separate, urmărind firul narativ în paralel.

Sincer vă spun, am rămas uluită de povestea descoperită, neştiind despre ce e vorba, am ales carte ala recomandarea Elei, însă am evitat să citesc descrierea, tocmai pentru a fi surprinsă de ceea ce se află între coperţi şi nu am fost absolut deloc dezamăgită. Am citit „Fata cu palton roşu” cu sufletul la gură, dorindu-mi ca mama şi fiica să nu fi fost nicicând despărţite, mai ales prin câte au fost nevoite să treacă, m-a durut sufletul pentru câte suferinţe a îndurat Beth, dar şi pt ceea ce Carmel a trăit departe de mama sa. Mi-a fost greu să cred de ce sunt în stare unii oameni să facă şi până unde sunt capabili să meargă pentru un simplu beneficiu, să profite de inocenţa, bunătatea şi suferinţa altora.

„Fata cu palton roşu” dezvăluie o poveste cutremurătoare şi emoţionantă despre temeri, pierdere, puterea de a merge mai departe, strânsa conexiune dintre o mamă şi copilul său, suferinţă, manipulare şi multe altele. Este un debut uimitor, nici nu l-am simţit ca fiind unul şi cu siguranţă voi mai citi şi alte titluri de-ale autoarei atunci când editura Paladin se va decide să le traducă. Dacă a mea recenzie v-a convins, măcar puţin, să îi acordaţi o şansă acestei cărţi, o găsiţi pe site-ul editurii aici, eu ţin să le mulţumesc din suflet pentru exemplarul oferit, dar şi Elei pentru recomandare.

„Oamenii cred că, atnci când eşti copil, eşti doar un şoarece cu creier mic.”

„Nu-ţi spune nimeni cum va fi atunci când vei avea un copil. Nu-ţi spune nimeni că vor fi numai griji, griji, griji, griji, griji. Tot timpul. Nu-ţi spune nimeni cum copiii tăi îţi ţin soarta în mâini, chiar viaţa pe când înainte erai liber, liber şi nu ştiai. Nu-ţi spune nimeni că dacă se va întâmpla ceva cu ei, vei fi distrus şi vei duce cu tine o povară pentru tot restul vieţii.”