Titlul original: “We hunt the flame”

An publicatie: 2019

Editura: Storia Books

Numar pagini: 589

Traducator: Oana Dusmanescu

“Zafira este Vânătorul, deghizată în bărbat când se aventurează în blestemata pădure a ținutului Arz pentru a-și hrăni poporul.

Nasir este Prințul Morții și îi asasinează pe cei suficient de nebuni ca să-l înfrunte pe autoritarul său tată, sultanul. Dacă oamenii vor descoperi că Zafira e o fată, toate realizările ei vor fi respinse; dacă Nasir va da dovadă de compasiune, tatăl lui îl va pedepsi în cele mai brutale moduri cu putință. Și Zafira, și Nasir sunt adevărate legende în regatul Arawiyei ― dar niciunul dintre ei nu-și dorește asta.

Războiul stă să izbucnească și ținutul Arz înaintează în fiecare zi, cucerind pământul și absorbindu-l în umbră. Când Zafira pornește în căutarea unui artefact pierdut care să redea magia lumii ei suferinde și să oprească Arzul, Nasir e trimis de sultan într-o misiune asemănătoare: să recupereze artefactul și să-l ucidă pe Vânător. Dar un rău străvechi se trezește la viață în timpul călătoriei lor, iar obiectul pe care ei îl caută ar putea deveni o amenințare mai mare decât își pot imagina.

Inspirată de vechea Arabie, cartea lui Hafsah Faizal ― prima din seria Nisipurile din Arawiya ― este un debut palpitant despre revelații, iubire, onoare, învingerea temerilor și despre asumarea propriei identități.”

Prima data am vazut aceasta carte pe contul de bookstagram al Gabrielei si m-am lasat captivata de coperta 😊. A fost primul element ce mi-a atras atentia si am ramas cu gandul la carte zile bune, eram setata daca se va traduce si la noi sau nu, altfel o luam in engleza si aia era…desi habar nu aveam despre ce era vorba, eu trebuia sa o am…😊.

Cum s-a facut ca s-a realizat minunea, ca asa mult dorita carte sa ajunga si la mine datorita celor de la Storia Books, carora le multumesc enorm de mult pentru acest exemplar. Nu va pot explica ce am simtit in momentul in care am luat cartea in maini 😊.

M-a vrajit de la prima pagina, aspectul cartii m-a lasat fara cuvinte, iar cand am descoperit harta…parca ajunsesem in Paradis 😊…ma pregateam pentru o noua aventura. Fara doar si poate, este una din cartile detinute de mine cu cea mai superba coperta, sunt indragostita pana peste cap…

A trecut ceva timp de cand nu am mai citit un fantasy bun, iar “Pe urmele flacarii” a fost mai mult decat buna…a fost magica 😊. Inca de la primul capitol m-a convins ca va fi o lectura greu de lasat din mana si chiar asa a fost. Am fost captivate de aventura ce se anunta, alaturi de Zafira si Nasir.

Zafira este o fata de 17 ani, obligata de ideologia poporului de a se deghiza in barbat pentru a-i fi recunoscute meritele. Acesta a fost unul dintre lucrurile ce m-a durut foarte tare, faptul ca femeile nu sunt apreciate la adevarata lor valoare, de a fi considerate egale barbatului, desi au fost situatii in care femeia s-a dovedit a fi mai puternica si mai curajoasa decat barbatul.

Nasir este un baiat de 20 de ani, Printul Mortii, cel ce nu iese din cuvantul tatalui sau, sultanul. A avut o copilarie nefericita, a uitat cum este sa zambesti sau sa razi, armele fiindu-i cele mai apropiate. Nu si-a mai permis sa iubeasca, intrucat stie ca daca arata compasiune, ceilalti vor avea de suferit. Ca vrea sau nu vrea, trebuie sa se transforme intr-o persoana nemiloasa…un ucigas…un trup fara suflet.

Atat pe Zafira, cat si pe Nasir, ii leaga un singur element…intunericul. Cum?…Ramane sa descoperiti voi! 😊

“Pe urmele flacarii” creeaza o lume fermecata, cu personaje neinfricate, mereu la un pas de a se intalni cu pericolul. Te invaluie in mrejele sale si-ti aduce in fata ochilor peisaje rapitoare, fantastice, ce nu le poti descrie in cuvinte, dar iti da si putina speranta pentru cee ace va urma. Te va tine cu sufletul la gura sit e va lovi cu numeroase rasturnari de situatie, te va pune sa recunosti dusmanul de prieten, adevarul de minciuna, curajul de lasitate…iubirea de ura.

Avand in vedere volumul cartii, am citit-o foarte repede…ce e drept, am devorat cartea ca o salbatica, altfel nu am cum sa ma numesc. Mi-a placut foarte mult ca pe acoluri au fost folosite cuvinte in limba araba, m-a dus putin cu gandul la serialul “Clona”, dar ce vreau sa punctez este faptul ca mi-am amintit de ce mi se parea asa exotica limba araba 😊. “Pe urmele flacarii” a fost dependenta curata, nu am putut renunta deloc la citit, m-a prins in toata acea poveste magica, m-a destainuit o multime de secrete si m-a invaluit in umbre, ca apoi…sa-mi dea lovitura de gratie 😐. Deci a avut un final, de-mi venea sa-mi trag palme singura, am mai cautat pagini, nu-mi venea sa cred ce tocmai se intamplase, era de necrezut…asa ca, nu stiu ce voi face pana in luna mai a anului viitor cand se va lansa volumul al doilea “We free the Stars”, insa va mai dura pana se va traduce si la noi ☹. Atat de multe as vrea sa va vorbesc despre aceasta carte, cred ca la nesfarsit…m-a rapit din lumea mea si m-a dus intr-o lume incantatoare 😊.

Daca a mea recenzie nu v-a convins sa cititi cartea, sper ca citatele ce le-am ales pentru voi sa va convinga 😊…am extras foarte multe citate, insa ce farmec ar mai avea cartea daca vi le-as scrie eu pe toate? Asa ca, daca sunteti impatimiti ai genului fantasy, faceti bine si puneti manuta pe carte 😊. O gasiti pe site-ul editurii Storia Books aici 😊.

“El nu traia. El exista. Si nimeni nu pricepea diferenta dintre cele doua stari pana cand nu-nceta din viata.”

“Sunt lucruri pe care un om le cunoaste. Stiu ca e undeva acolo, omul acesta. Probabil la fel de morocanos ca tine. Se va uita in ochii tai de gheata si te va face sa rosesti si sa-ti doresti sa o iei din nou de la capat.”

“Atunci cand esti legat de cineva, te schimbi. Atat pentru fericirea celui pe care-l iubesti, cat si pentru propria fericire, te schimbi fara sa-ti dai seama.”

“Frica naste moarte. Increderea naste libertate.”

“O mie de leghe si o mie de nisipuri. Pentru tine, de o mie de ori as infrunta soarele.”

“Ochii lui. Erau de un gri tumultuous. Precum cenusa stinsa a unui foc, risipita de un vant rece.”

“Suntem toti facuti din carne si oase, suflet si inima. Capabili de rautate, dar si de fapte bune. O fapta rea nu te face malefic.”

“Tu si cu mine suntem straine. Dar in acest moment suntem doua suflete abandonate sub razele lunii, infometate si in singuratate, plutind intr-o directie pe care n-o intelegem. Imi reamintesti ca speranta nu e pierduta.”

“Nu e nimic rau sa iti doresti iubire, iubirea e o forta, dar si un blestem.”

“Ne grabim sa spunem ca sentimentele apartin celor slabi, dar inimile bat pentru iubire. O viata fara un scop poate ca nu e viata, dar o viata fara iubire nu inseamna nimic.”

“Intunericul vorbeste celor care-l asculta. Cei care il asculta sunt cei care au acceptat intunericul.”

“ ‘Bine’ e cand sangerezi negru, dar nu e la fel de rau cand sangerezi de-adevaratelea, rosu. Cand lumea se prabuseste, dart u nu esti singur in timpul asta. Cand intunericul e absolut, dart u vanezi cea mai mica flacara si o indupleci sa devina mai stralucitoare. Cand gasesti binele din orice fapta rea si consideri asta un triumf.”

Titlu original: “Im Fruhling Sterben”

An publicatie: 2017

Editura: Art

Colectie: Musai

Numar pagini: 273

Traducator: Alexandru Al. Sahighian

“Spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand e clar pana si pentru cei mai fanatici germani ca infrangerea e aproape, trupele SS inca mai colinda provinciile tarii cautand tineri, de multe ori minori, pe care sa-i trimita in lupta, la moarte sigura. Walter si Friedrich, doi mulgatori la o ferma de vaci din nordul Germaniei, sunt printre cei trimisi in ultimul an al razboiului pe frontal din Est, sa fie martori ai ultimelor atrocitati disperate ale unei armate in retragere, dar si ai carnagiilor la care soldatii ei sunt supusi fara mila.

Cartea lui Rothmann nu melodramatizeaza, cum se intampla des in relatarile despre razboi, nu se grabeste cu judecatile istorice, nu arunca vina. Recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni romancieri germani, scriitura este lucrata in detaliu, cu rabdare, ca un liric si bogat raport verbal al lucrurilor din istorie cel mai greu de verbalizat.”

Atunci cand am vazut pentru prima oara cartea pe site-ul celor de la Cartepedia (o gasiti aici 😊), atentia mi-a cazut asupra copertii, acei adolescenti in uniforma unor soldati nazisti, mi-am spus: “Clar vreau sa citesc aceasta carte, e cu razboi, iar suferinta, sigur lacrimogena…vreau, vreau, vreau…”, ca apoi sa-mi ramana intiparit in minte si titlul cartii. Dar cand am observat ca face parte din colectia Musai, nu a mai ramas loc pentru discutii si am “adoptat-o.”

A fost putin derutanta pentru mine lectura acestei carti, ca sa fiu sincera, total diferita de ce ma asteptam eu. Ramasesem cu impresia ca voi intra in pielea personajelor, ca le voi simti trairile, ca voi fi zdruncinata, ceva acolo…insa nu a fost chiar asa. Mi s-a parut o lectura rece, nu pot sa spun ca a fost lipsita de emotie, intrucat am intalnit doua – trei pasaje mai diferite, dar asta a fost tot 😐.

Sunt constienta ca este extrem de dureros ca un copil de 17 ani sa fie recrutat si trimis in lupta, cand tot ce stie sa faca este cum sa fie cel mai bun vicar. Este cumplit sa fi obligat sa asisti la crime atunci cand tot ce iti doresti este sa fii acasa, sa-ti traiesti viata asa cum crezi tu de cuviinta si ce m-a intristat a fost faptul ca in aceasta situatie au fost mii de adolescent.

Ma inarmasem cu tot ce trebuie pentru acesta lectura, insa am avut parte de foarte multe detalii care, pe mine personal, m-au obosit si mi-au ingreunat foarte tare lectura, nu m-au atins deloc si sunt complet dezamagita, mai ales ca este o carte ce vorbeste despre finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand inca erau vremuri crunte.

Ma doare ca nu am simtit nicio conexiune, insa, imi propun ca dupa ceva timp sa revin la ea, s-o recites, poate am fost eu prinsa intr-un moment nepotrivit…sau poate nu inteleg eu scriitura acestui autor?

“S-aduci ceva pe lume – asta-i munca cea mai dura. Sa distruga si sa omoare poate orice idiot.”

“Cand ai spaima de moarte in tine, vrei sa mai fi trait o data totul.”

“Pana acum am crezut mereu ca tot ce-i mai rau pe front e sa mori. Dar nu-i asa, nu-i deloc asa. Daca ai noroc, moartea vine ca si cum ai pocni din deste. Dar e cu mult mai ingrozitor cand nu poti sa dormi si sa nu stii niciodata daca aprovizionarea va functiona. Gandul ca vei fi masacrat cu burta goala e aproape de neindurat. Vrei sa mai mananci o data pe nesaturate inainte sa crapi pentru nimic si iar nimic.”

“In razboi nu intereseaza defel ce doreste, simte sau gandeste vreunul, in razboi tot ce conteaza  este cum actioneaza cineva.”

“In corpul nostru exista o memorie a celulelor, deci si a spermatozoizilor si ovulelor, si ca asta se mosteneste. O rana sufleteasca sau fizica are efect asupra urmasilor. Jignirile, bataile sau gloantele incasate ii ranesc si pe copiii tai inca nenascuti, cum ar veni. Iar mai tarziu, oricat ar creste ei ocrotiti cu dragoste, se vor teme mereu cumplit sa nu fie jigniti, batuti sau loviti de-un glont. Oricum in subcontinent, in vise.”

An publicatie: 2019

Editura: Libris Editorial

Numar pagini: 359

“Un roman delicios, presarat cu picanterii sexuale si dialoguri pline de ironie care l-ar face pe J.D. Salinger insusi sa intoarca pagina.. dupa pagina… dupa pagina curios de ceea ce va urma. O tornada de evenimente care in ochiul furtunii il are pe Stancu, un tanar cu veleitati de autor. Dorinta intrinseca a oricarui adolescent de a se desprinde din cuibul parintesc este dusa la extrem de catre personajul nostru care paraseste casa mamei sale intr-o incercare de a-si castiga independenta, dar si libertatea de a deveni scriitorul care se viseaza. Scrisul este, pentru el, doar cortina in spatele careia isi traieste viata inecata in alcool si aventuri pasagere cu diverse femei care mai de care mai colorate. Inca din primele pagini ale romanului ne dam seama ca Stancu nu se va lasa prins in hatisul manipulativ al unei existente conventionale, ceea ce nu face decat sa adauge la farmecul acestei carti. Un must-read pentru iubitorii de whisky si lecturi inedite.”

Cartea a fost un dar din partea autorului Stefan Traian Iancu si tin sa-i multumesc pe aceasta cale, datorita lui am avut ocazia de a-l descoperi pe Stancu si totodata, am adaugat in biblioteca personala prima carte de la Libris Editorial 😊 (sper sa nu fie si ultima…).

 Cu parere de rau, admit ca nu am reusit sa duc cartea la bun sfarsit, am citit doar 117 de pagini si atat mi-a fost, nu a mai mers. Si am sa va spun de ce…

Cum l-am vazut eu pe Stancu: un tip de 21 de ani, de viseaza sa devina scriitor. Putin cam alcoolic, ce e drept, iar cand avea ceva la bord se credea Croitorasul cel viteaz. Sigur stiti cine era Croitorasul cel viteaz, nu? In alta ordine de idei, Stancu al nostru taie si spinteca atunci cand mintea ii este invaluita in aburii alcoolului (asa probabil patim toti cand suntem tulburi…), cand el de fapt, este un prapadit…sau mai bine spun, un paduche (daca ar fi sa citez unul din personaje).

Chiar am fost atrasa la inceput si eram mega entuziasmata, Stancu parea a fi genul de om ce-l durea-n pix (si s-a dovedit ca asa era), trata totul cu nonsalanta, chiar ma ditrau peripetiile lui.

L-am apreciat pentru faptul ca a avut taria sa se rupa din sanul familiei si sa incerce sa se puna singur pe picioare; Stancule, nu prea ti-a iesit, nu? A intrat in diverse conflicte, s-a inconjurat de femei usoare si de aici incolo, s-a pierdut si interesul meu in privinta cartii 😐.

A devenit monotona si aveam impresia ca nu se va mai petrece nimic iesit din comun, asa ca am abandonat-o 😐. A fost un singur moment in care Stancu a reusit sa ma impresioneze (desi nu-l credeam in stare de asa ceva, sincer…): mi-a dovedit ca poate fi si un om sensibil, acela a fost unicul moment cand mi-a cazut la suflet.

In rest, pentru mine cartea a fost un haos total si cam prevedeam finalul. Poate nu a fost de mine aceasta carte si imi pare sincer rau ☹. Descrierea cartii chiar mi-a atras atentia, de aceea mi-am si dorit sa o citesc, insa am fost dezamagita. Inceputul fusese promitator, insa la un moment dat a luat-o pe ulei 😐 si e pacat…

Daca voi ati citit-o, fiti buni si spune-ti-mi cum vi s-a parut, poate a fost o problema la mine 😐.

An publicatie: 2018

Editura: Bookzone

Numar pagini: 208

“And then your body aches,

The world is heavy on your shoulders,

The smoke is heavy on your eyes,

The thoughts are heavy on your heart

And it’s only minutes to midnight.”

Scriu aceste randuri ascultand melodiile trupei Linkin Park, mai exact am pe repeat melodia “One more light” si am ochii in lacrimi ☹. A fost si inca este una dintre trupele mele de suflet, am descoperit-o la varsta de 12 ani si m-am indragostit pe loc, i-am terorizat pe ai mei cu volumul la maxim, ma mir ca au facut fata boxele…M-a durut sufletul cand am aflat de decesul lui Chester, solistul trupei Linkin Park, chiar si acum ca ma gandesc, parca ma inteapa ceva 😐. Pana la finalul cartii nu am facut legatura cu citatul de la inceput, mi-a dat un fel de hint si nu am bagat de seama…

“Minute pana la miezul noptii” este o carte sensibila, nu am observat lucrul acesta de la inceput. Desi am ras foarte mult citind-o, cel putin in prima jumatate, au fost pasaje care mi-au ajuns la sulfet, au atins coarda sensibila si mi se adunau lacrimi in ochi. Nu stiam ce sa astept de la aceasta carte, o vazusem foarte mult pe bookstagram si mi-a stranit foarte mult curiozitatea 😊.

Dar si cand mi-am satisfacut curiozitatea…mi-a rupt inima in doua ☹. Credeam ca va fii o carte amuzanta si usoara, dupa cat umor si sarcascm gasisem in paginile ei, insa am avut parte de o supriza. As fi ipocrita daca nu as recunoaste ca ma asteptam la un final fericit, insa nu a fost chiar asa 😐…finalul m-a dat complet peste cap, desi avusesem parte de indicia de-a lungul lecturii, indicia carora eu nu le-am acordat atentia necesara.

Nici nu-mi gasesc cuvintele sa va spun ce simt in acest moment…este greu sa iti dai seama ce este in gandul unei persoane, ce frustari are, ce nu-i da pare, de ce nu doarme noptile, ce vise o tulbura, insa cand esti tu acea persoana care se confrunta cu toate acestea, este si mai haotic, nu mai stii nici ce reactive sa ai 😐. Cei din jur te vad ca pe o persoana normala, chiar daca in tine se dezlantuie Al Treilea Razboi Mondial.

Desi cartea va poate pacali cu numarul relativ mic de pagini, incarcatura cu care vine este mult mai mare. Eu m-am lasat pacalita de numarul de pagini si ma asteptam la o lectura usoara atunci cand am hotarat ca este momentul sa o citesc.

“Minute pana la miezul noptii” vorbeste despre depresie si incearca sa ne deschida mintea si sufletul catre cei depresivi, sa ii intelegem, sa le oferim sprijin, fara a-i cataloga despre “dementi”. As putea sa va vorbesc despre ce se intampla in carte, insa trebuie sa o cititi voi ca sa simtiti emotiile…acelea nu pot fi exprimate prin cuvinte…

Ma bucur enorm de mult ca am descoperit aceasta carte si va recomand din tot sufletul sa o cititi, va fi o lectura ce va atinge la Corazon si nu veti regreta…“Minute pana la miezul noptii” este o carte sensibila tratata cu un mic zambet pe buze…

Felicitari, Remina Radu, pentru aceasta carte, jos palaria! 😊 Si abia astept sa descopar si cealalta poveste scrisa de tine!

O gasiti pe site-ul editurii Bookzone aici 😊.

“Supararea tine de orgoliu. Dezamagirea tine de suflet.”

“Cel mai sigur lucru este ca vei muri. Cel mai nesigur lucru este cand. Stii cum imi imaginez eu viata si moartea? Ca doi colectionari capriciosi care beau Absinthe si mizeaza irational, iar noi suntem doar o moneda de schimb intre ei doi.”

“Un tip complicat trebuie sa te faca sa iti doresti sa te complici si tu. Trebuie sa fie o provocare. Provocarea de a te autodepasi, de a-l depasi, de a deveni ceva ce ceilalti ar intelege cu greu. Tocmai faptul de a fi complicat straneste mister. Oamenii misteriori emana atractie. Oamenii usor de inteles sunt lasati deoparte ca un rebus dezlegat.”

“Intr-o relatie, nu pot iubi amandoi in aceeasi masura. Intotdeauna unul va investi mai mult.”

“Tot ce ne dorim se plateste cu timp, iar noi ne dorim multe.”

Titlul original: “The Haunting of Hill House”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectie: Buzz Books

Numar pagini: 246

Traducator: Marius Michal Klimowicz

“Hill House se inalta singuratica pe fundalul dealurilor, iar inauntru ei salasluia intunericul…

Patru persoane au sosit la Hill House: doctoral Montague, un savant care cauta dovezi solide legate de manifestarile supernatural; Theodora, asistenta sa draguta si sensibila; Luke, un aventurier si viitorul mostenitor al Hill House; si Eleanor, o tanara singuratica, fragila, cu un trecut intunecat.

Dar ceea ce la inceput pare sa fie un experiment nevinovat, o intalnire misterioasa cu niste fenomene inexplicabile, se dovedeste rapid a fi o calatorie in cele mai cumplite cosmaruri ale celor patru si o investigatie careia multi dintre ei s-ar putea sa nu-i supravietuiasca.”

Inca de cand a citit-o colega mea de blog, Roxi, mi-am dorit sa o citesc si eu, simteam ca parca o tradez daca nu o fac 😐. Stiu ca si ea a facut recenzia acestei carti (o gasiti aici), insa nu m-am simtit bine pana nu am scris si eu cateva randuri…Dupa ce am citit recenzia ei, ceva in capusorul meu striga si ma indemna sa iau si eu cartea, asa ca, in mini-vacanta mea din luna august am gasit cartea la un chiosc din Brasov 😊 (parca asa a fost sa fie, daca nu am reusit sa ma intalnesc cu draga mea Roxi, m-am ales cu o alta “partenera”).

Pe cat de laudata a fost si inca este “Casa bantuita”, mi-a fost teama sa nu imi fie pe plac, nu ar fi prima carte cu care as pati asta. Inceputul mi s-a parut greoi tare, foarte multe descrieri, paragrafe interminabile, dialog putin, aveam impresia ca nu voi ajunge sa finalizez nici macar un capitol si o voi lasa balta. Dar m-am ambitionat si am mai citit putin (martore sunt cuvintele ce vi le scriu acum 😊).

Cand m-am apropiat de sfertul cartii, parca au inceput sa se mai schimbe putin treab, tot cu descrieri, dar ceva mai interesant: aveam sa aflu istoria conacului Hill House 😊. Cu mana pe inima va spun ca m-am oprit in mijlocul capitolului, intra in niste detalii ce ma cam zburleau si as fi vrut sa dorm noaptea, in dimineata urmatoare, pe lumina, mi se parea mult mai ok sa continui cu cititul 😊.

Ma asteptam sa fiu mai in priza decat am fost, am prins unul sau doua momente cand s-a zgribulit parul rau de tot pe mine, dar apoi mi s-a parut asa de light, probabil incepusem sa prevad finalul 😐. Pe alocuri am avut episoade cand eram derutata, nu mai realizam ce era real si ce anume era fictive, poate din cauza frazelor foarte lungi si detaliate (sau poate se juca “Casa bantuita” cu mintea mea…); eu una, recunosc si cred ca v-am mai spus, ma pierd foarte repede in frazele interminabile 😐.

“Casa bantuita” m-a dus cu gandul la filmele horror cu poltergeist ce le urmaream cu fratele meu cand eram copila, acum nu mai sunt atrasa de ele…batranetea asta…sau si mai bine, de documentarele de pe Discovery ce rulau la miezul noptii (ce minte aveam si eu pe atunci, ma mai si miram ca-mi era teama sa ma mai pun sa dorm…). Atunci mi se parea tare palpitant sa urmaresc filme/documentare de genul poate si pentru ca nu ma lasau parintii, stiau ca apoi imi fac diverse filme si nu mai dormeam nici eu, nici fratele meu, ca vedeam te miri ce prin camera sau la geamuri…

Desi are un inceput greoi si actiunea in sine incepe abia pe la jumatate, finalul (pentru mine) a fost previzibil, “Casa bantuita” este o carte c emerita citita, iar daca aceasta va fi prima ta experienta cu o carte din genul horror, pregateste sa fii dominat 😉.

“Nici o fantoma, in lunga istorie a fantomelor, nu a ranit vreodata pe cineva fizic. Singurele vatamari sunt facute de victimile sale, nici n-ai putea sa spui ca fantomele ataca mintea, deoarece mintea, cea constienta, care gandeste, este invulnerabila; in mintile noastre constiente, in timp ce stam aici de vorba, nu exista nici o iota de credinta in fantome.”

“Pericolul supranaturalului este acela ca ataca acolo unde mintile moderne sunt cele mai fragile, unde ne-am abandonat armura care ne protejeaza de superstitii si nu avem nici o aparare care sa o inlocuiasca.”

“Frica este abandonarea logicii, abandonarea voita a tiparelor rationale. Ii cedam sau ne luptam cu ea, dar nu putem gasi o cale de mijloc.”

Titlul original: “Go ask Alice”

An publicatie: 2015

Editura: Youngart

Numar pagini: 173

Traducator: Luiza Vasiliu

“<Intreab-o pe Alice> este povestea fascinanta si in acelasi timp terifianta a unei adolescente care se confrunta cu probleme obisnuite ale varstei: isi doreste sa fie populara, sa aiba un prieten, i se pare sa ar trebui sa tina o cura de slabire etc. . Dar viata i se schimba radical in momentul in care incepe sa consume droguri.

Emotionant si sensibil, jurnalul ei este marturia cutremuratoare a luptei cu dependenta, care o pune in situatii dintre cele mai periculoase. Tanara va infrunta viata pe strada, violenta, ospiciul, anturajul periculos – totul, paradoxal, numai din dorinta de a duce o viata normala.”

Mda, nici nu stiu cum sa incep 😐. Citisem descrierea atunci cand m-am hotarat ca o vreau, insa nu eram pregatita pentru asa dezvaluire. Dupa ce am citit descrierea, am remarcat coperta, ce e drept, pana nu am avut-o in mana nu realizasem din ce elemente este compus titlul cartii, si anume diverse tipuri de adictii: joint, prafuri, pastille, injectabile, tigari (cel putin asa este editia ce am primit-o eu…).

Ce mi s-a parut si mai dureros a fost faptul ca paginile au construit viata unei adolescente de 15 ani, fiind jurnalul ei. Sa patrund asa in viata cuiva, sa-i violez intimitatea, parca nu mi se parea in regula. Desi numele din titlu nu are nicio treaba cu protagonista, sincer, eu am fost prea prinsa de poveste ca sa mai dau importanta numelui.

“Intreab-o pe Alice” relateaza o poveste cutremuratoare, in care dorinta de a te face remarcat iti poate schimba viata intr-un mod atat de brusc si fara sa realizezi. Am ramas surprinsa de viata protagonistei, framantarile ei, gandurile ce macina probabil milioane de adolescenti, parea ca are tot ceea ce isi doreste si totusi nu era asa.

Cand simti ca nu ai cu cine sa discuti, cui sa iti descarci ofurile, un jurnal este confidentul perfect, mereu acolo cand ai nevoie, tacut si discret, doar te asculta, nu te condamna. Dar cand el nu iti poate oferi sprijin fizic, atunci apar dificultatile.

Am fost incarcata de multa durere cand realizam ca se simtea neinteleasa si cauta sa se integreze, iar cand a reusit, am fost oripilata de grupul in care a nimerit. Lupta pe care a purtat-o, sentimentele ce au incercat-o, toate alegerile facute, demonstrau sa isi doreste sa fie puternica si sa se intoarca la persoana ce a fost in trecut.

Au fost detalii in carte care m-au dus cu gandul la diverse documentare ce le urmaream si aveau ca subiect drogurile, atat durere ce puteam sa simt, nu pot sa explic. Sa vad cum drogurile distrug o viata, transforma complet o persoana, incat il rupe complet de tot ce il face om. Realizam ca inauntrul ei se dau lupte indelungate si care ii storc toata vointa, dar fara spijinul necesar nu ai cum sa depasesti tot ceea ce te incearca.

Dependenta de droguri te transforma complet si povestea a fost si cu atat mai dureroasa cu cat a fost relatata de o copila de 15 ani. Pierzi atatea zile din viata, zile ce nu le vei mai primi inapoi, te rupi de realitate, iti bati joc de persoana ta doar pentru o doza care te poarta printre curcubeee, ajungi sa te scarbesti de tine si sa nu-ti vina a crede ce ai fost in stare sa faci atunci cand ai un moment de lucicidate.

“Intreab-o pe Alice” trateaza un subiect atat de real si consider ca ar trebui citita de toti adolescentii, dar si de parintii acestora. Infatiseaza o realitate inspaimantatoare si trista, totodata, pentru ca tot mai multe persoane cad prada acestui viciu si noi, ceilalti, ar trebui sa fim multi mai atenti la persoanele din jur, sa observam semnalele atunci cand ceva nu este in regula.

Cartea se gaseste pe site-ul Cartepedia aici 😊.

“Dupa ce ai consumat prima data, nu mai exista viata fara droguri. E o existenta fortata, lipsita de culoare, nefiresc de goala. E oribil.”

“De fapt, inteleg atat de putin lucruri, ca nici macar nu stiu cum de pot sa exist.”

“Uneori cred ca incercam cu totii sa fim umbre ale noastre, cumparam aceleasi discuri si alte chestii, chiar daca nu ne plac. Copiii sunt ca niste roboti de pe o linie de asamblare, iar eu nu vreau sa fiu un robot!”

“Dar nu asculta! Pur si simplu nu pot sau nu vor sa ne asculte, iar noi, copiii, ajungem in acelasi colt frustrant, pustiu, singuratic, si n-avem pe nimeni cu care sa comunicam verbal sau fizic.”

“Inainte credeam ca sunt singura care simte lucruri, dar in realitate sunt doar o particica infima dintr-o omenire plina de durere. E mai bine ca majoritatea oamenilor sangereaza pe dinauntru, altfel lumea asta ar fi un pamant crud si manjit cu sange.”

An publicatie: 2019

Editura: Bookzone

Numar pagini: 350 + 268

“Anul 1941. Bombardierele sovietice lovesc Constanta, schimband destinul locuitorilor sai. Astfel, Ana, o tanara rasfatata face cunostinta cu ororile vremii prin moartea brusca a parintilor sai si totodata a tot ceea ce cunostea si i se parea firesc.

Ramasa in grija unei matusi, fortata sa munceasca impreuna cu aceasta intr-o cladire ocupata de trupele germane, se maturizeaza pe z ice trece, devenind o femeie puternica. In aceste vremuri tulbure cunoaste dragostea in toate formele ei, iubeste si invata sa ia de la viata tot ce i se ofera. Iubirea o face sa spere intr-un viitor mai bun, desi totul se prabuseste in jurul sau.

<Intoarce-te la mine> exploreaza lupta pentru supravietuire, dezvaluindu-ne destinul trist al tinerilor care au trait acele vremuri. Este povestea bunicilor nostri.”

“In vremuri de rastriste, sufletul unui om este greu incercat si lupta pentru supravietuire devine acerba.

Cu o forta necunoscuta, izvorata din adancul sufletului, nu-ti ramane decat sa depasesti obstacolele fiecarei zi, sperand intr-un viitor care sa alunge norii negri abatuti asupra ta.

Poate iubirea sa strapunga aschiile necrutatorului razboi, sa umple goliciunea lasata in urma sa si sa sfideze timpul pierdut?”

Cand am luat hotararea de a citi “Intoarce-te la mine”, mare lucru nu stiam decat ca este fictiune istorica, nici macar descrierea nu am citit-o, am vrut sa descopar singura povestea 😊.

Sincer, nu ma asteptam la asa o poveste, ar trebui sa ma fi obisnuit pana acum, doar nu este prima fictiune istorica pe care o citesc. Insa, cu fiecare poveste descoperita, realizez ca sunt tot mai atrasa de acest gen si-mi doresc sa citesc cat mai multe carti din aceasta categorie. Persoanele care au trait in vremea razboiului, fie ca au fost soldati sau civili, au luat parte la el si au supravietuit cum au putut ei mai bine, in ochii mei sunt niste eroi, indiferent de statutul lor.

Sa aflu povestea Anei si a lui Friedrich a fost o bucurie pentru mine si intrand in lumea lor, mi s-a destainuit istoria multor alte persoane ce au trait probabil povesti asemenea lor. M-am bucurat si mai tare cand am descoperit ca actiunea se petrece in Romania, mai exact in orasul Constanta, pana in prezent citind doar fictiuni istorice cu actiunea petrecuta peste hotare.

“Intoarce-te la mine” descrie povestea unui barbat si a unei femei, care in ciuda diferentelor dintre ei, etnice si de comunicare, a unei vremi tulburatoare, isi permit “luxul” de a se indragosti. Si cum a lor iubire se petrece in vreme de razboi, dificultatile nu intarzie sa apara. Totodata, personajele se maturizeaza, trecutul este lasat in urma putin cate putin, insa nici viitorul nu se anunta a fi mai stralucit.

Nu ma asteptam sa simt atat de multa emotie, de la prima pana la ultima pagina, sa fiu macinata de indoieli, sa sper ca va fii mai bine, desi e nevoie de multe sacrifii si viata parca nu te ajuta deloc.

Ana s-a dovedit a fi o femeie puternica, luptatoare, indiferent de ceea ce-si doreste, dar mai ales pentru persoana iubita. Face sacrificii enorme care ii pot pune viata in pericol, doar ca sa le fie bine celor din jurul ei. In ciuda faptului ca Friedrich este atat de diferit de ea si pare total nepotrivit, inimii nu-i poti poruncii. O singura intamplare iti demonstreaza ca aparentele sunt foarte inselatoare.

Am citit fragmente cu sufletul la gura, am simtit repulsie pentru unele personaje, imi venea sa iau un pistol de la soldati si sa le trag un glont in cap (desi nu as fi in stare in viata reala sa fac asemenea gest, asa simteam in acel moment 😐), durere peste durere, dar si multa emotie, iubire pura si sentimente neintelese.

“Intoarce-te la mine” dezvaluie o adevarata lupta pentru supravietuire, cu soarta insasi pentru iubire, te pune in fata pierderilor si te determina sa simti durerea, sa ai parte de neincredere si de sacrificii, ca la final sa te rasplateasca pentru tot ce ai patimit.

Cartile se gasesc pe site-ul editurii Bookzone aici 😊.

“Fiecare chip este o harta care indica trecutul, prezentul si viitorul unei persoane!”

“-Promite-mi ca te vei intoarce la mine!

Stiu ca este un om de cuvant, iar o promisiunea data cuiva il va convinge sa faca orice pentru a o indeplini. Doar asa voi sti ca va lupta sa supravietuiasca si nu se va lasa daramat de nimeni si nimic. Scopul nostru este de a dainui acestor ani nenoriciti, atat pentru noi, cat si pentru copii.”