“Cine eşti? Cum am ajuns aici? Sunt întrebări care îl frământă pe Nick în ziua când sărbătoreşte cinci ani de căsnicie. Şi tocmai acum, soţia sa dispare pe neaşteptate. Primul suspect este Nick. Deşi îşi susţine nevinovăţia, dovezile împotriva lui nu încetează să apară. Sub presiunea mass-mediei, face paradă de cinism şi de minciuni. Iar jurnalul lui Amy, descoperit de poliţie, dezvăluie că mariajul lor era departe de a fi perfect. Este Nick un ucigaş? Adevărul îţi dă fiori: este mai întunecat decât ţi-ai fi imaginat.“
Aveam de foarte mult timp în plan s-o citesc pe Gillian Flynn și bineînțeles că mă confruntam cu veșnica mea problemă, nehotărârea. Nu știam cu care dintre cărțile autoarei să încep, însă m-am gândit că ‘Fata dispărută’ ar fi o alegere potrivită, mai ales că văzusem filmul cu un an și ceva în urmă și îmi plăcuse la nebunie. Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce aș recomanda dintre film și carte, desigur că aș recomanda cartea, care mi s-a părut de 10 ori mai bună! M-a bucurat enorm faptul că, deși văzusem filmul și știam în mare parte ce urmează să se întâmple, autoarea tot a reușit să mă țină cu sufletul la gură și să mă surprindă. Cu siguranță voi citi și celelalte cărți scrise de ea, pentru că tare mult mi-a plăcut cum scrie, cum își construiește personajele, cum dozează suspansul și ce subiecte abordează.
Unul dintre punctele forte ale acestei cărți este modul în care a fost structurată acțiunea. Avem 2 perspective, cea a lui Nick și cea a lui Amy, ceea ce m-a făcut să descopăr personajele în toată splendoarea lor. În prima parte, o cunoaștem pe Amy prin intermediul jurnalului ei, însă aceasta ni se prezintă exact așa cum dorește să o vedem, ca o soție care se teme de soțul ei, ca o victimă. Nick ne este prezentat ca principalul suspect în dispariția și posibil uciderea soției, și chiar dacă el își susține nevinovăția, există multe indicii care îl pun într-o lumină proastă. Pe parcurs, vom facem cunoștință și cu adevărata Amy, mai exact în partea a doua a cărții, iar de aici toată acțiunea ia o întorsătură total neașteptată și totul devine mai interesant. Cartea are puțin peste 600 de pagini, dar să nu vă speriați, pentru că se citește foarte ușor, având capitole relativ scurte și un mod de scriere fluid, simplist, chiar și umoristic.
‘Fata dispărută’ este un thriller psihologic foarte bine construit, cu personaje realiste și memorabile și suspans foarte bine dozat, care reușește să atingă o serie de subiecte sensibile cu care se confruntă și oamenii din lumea reală, printre care se numără traumele din copilărie și influența familiei asupra dezvoltării individului, nevoia obsesivă de a fi perfecțiunea întruchipată și de a fi pe placul tuturor, relațiile toxice și dependența autodistrugătoare pe care o creează, puterea pe care o exercită mass-media asupra oamenilor și modul în care o știre te poate distruge sau te poate face vedetă, degradarea umanității o dată cu criza economică, nevoia de a deține controlul și de a avea întotdeauna dreptate, felul în care iubirea reușește să scoată tot ce e mai bun din oameni dar și tot ce e mai rău, linia subțire dintre iubire, obsesie și ură, problemele dintr-o căsnicie, monotonia, adulterul, profunzimea și imprevizibilitatea minții umane.
Acest exemplar mi-a fost oferit de anticariatul @targulcartii, căruia doresc să îi mulțumesc pentru ocazia de citi cartea. ‘Fata dispărută’ încă se mai află pe stocul lor și o puteți găsi aici. De asemenea, dacă o să căutați cu atenție și cu răbdare pe site-ul lor, veți găsi o mulțime de titluri interesante, atât apariții mai vechi, cât și mai noi.
“E tulburător să rememorezi o amintire caldă și să te simți în același timp înfrigurat până la oase.”
“Iubirea te face să vrei să fii mai bun – corect, corect. Dar poate că iubirea, cea adevărată, îți dă și permisiunea să fii, pur și simplu, omul care ești.”
“A decupat hălci din mine cu tăieturi blazate: independența, mândria, stima mea de sine. Eu am dat, iar el a luat necontenit. Și, la schimb, m-a dezrădăcinat din existență.”
”Vorbește cu mine”, este, într-o oarecare măsură,
povestea fiecăruia dintre noi – îți amintește de fiorii primei iubiri, de
neînțelegerile cauzate de lipsa de comunicare, de lacrimile amare, dar și de
acea fericire care pare eternă.
Ne regăsim în rândurile cărții, dar este povestea lor –
povestea dintre Blake, un adolescent decis să nu vorbească deloc cu Bex, fata
care este dispusă să suporte momente îndelungate de tăcere doar pentru a fi în
compania lui. Asta până când el decide să vorbească. Dar cine știe dacă asta nu
cumva complică lucrurile și mai mult.
Cu această carte,
oficial m-am îndrăgostit de A. Stephanie, de stilul ei de scriere, de poveștile
create, de emoțiile ce a reușit să mi le transmită…de absolut tot 😊. A devenit una dintre autoarele mele favorite și
cu mare drag m-aș reîntoarce la romanele sale. Am cunoscut-o prin ”Malakai”, am
prins drag de ea datorită lui ”Alekzandre”, iar acum cu Blake am ajuns să o
iubesc 😊.
”Vorbește cu mine” deși prezintă o poveste adolescentină, este imposibil să nu te regăsești măcar puțin în ea. Eu, personal, m-am regăsit 100% în povestea lui Blake si Bex, i-am înteles perfect, deși îmi venea câteodată să-i scutur puțin. Mi-am dat seama de ce le era greu să comunice unul cu celălalt, teama de a nu spune ceva greșit și să fie și să fie interpretat exact pe dos, neștiind că, dacă ții totul în tine, înrăutățești mai mult lucrurile.
Lipsa comunicării
alimentează și neîncrederea, ceea ce duce la suferință, frământare interioară
și lacrimi amare, ce ard sufletul puțin câte puțin, rup inima în bucățele și
apoi cu greu, ajungi să o întregești. Așa că, mai bine alegi să vorbești, deși
ai sentimentul că nu ar trebui să faci asta. Odată ce ai ales comunicarea, își
asumi ce scoți pe gură. Oare Blake si Bex își asumă? Cum se descurcă? Asta rămâne
să aflați voi 😉.
Blake, alege să
nu mai vorbească deloc, până când este împins de circumstanțe să scoată un cuvânt
pe gură. Știe, că dacă va vorbi, este posibil să spună lucruri ce au fost îngropate
și așa trebuie să rămână, sau mai rău, să răbufnească și să spună ceea ce nu
simte, astfel ajungând să rănească. Bex, se vrea a fi fata dură, rebelă, când
de fapt, este total opusul. Și ea are probleme cu comunicarea și preferă să țină
în ea majoritatea lucrurilor, neconștientizând că astfel te macini pe interior încet,
încet. Când cei doi sunt aduși împreună, se dezlănțuie furtuna. I-am iubit și
urât în același timp, mă gândeam: ”Oare cât se vor mai suporta?”, îmi era ciudă
pe ei pentru că le era greu să spună ce gândesc, neîncrederea ce domnea între
ei îmi dădea dureri de cap. Erau atât de simpatici împreună, nu mai puteam de
dragul lor, deși aveau episoade când, efectiv, mă aduceau la disperare. De eram
eu în carte, le băgam eu mințile în cap…
Ce simțeau ei, am
simțit și eu pe propria piele, nu doar o dată. Strigam la ei să rupă o dată cuvintele,
să exprime ce simt, știind că oricum nu mă aud… Povestea lor m-a ținut în
priză până la final, frustrările, impulsivitatea, sentimentele contradictorii,
neîncrederea nu-mi dădeau pace și mă ațâțau să continui a citi pentru a afla
deznodământul. Îmi doream să ajung la final și în același timp nu, deveneam
bipolară…
”Vorbește cu
mine” mi-a adus un zâmbet pe buze și am citit-o cu sufletul. Este o poveste
relaxantă, ce vorbește despre familie, iubire, prieteni adevărați, alegeri,
adolescență 😊.
”De data asta chiar o sărut, iar ea își deschide
buzele și nu îmi pasă cine o să apară să o strige, pentru că eu nu o să îi dau
drumul din brațe. E o chestie ciudată. Un sentiment înfiorător, de parcă fac
ceva de-a dreptul greșit.”
”Nu știu dacă asta am încercat să evit toată viața
mea, pretinzând că nu sunt atrasă de băieți, dar poate a fost un lucru bun,
pentru că sunt sigură că nimeni nu ar fi putut să mă facă să ma simt așa cum o
face el în secunda asta. Atingându-mi fiecare terminație nervoasă. Făcând timpul
să se oprească și nimic altceva să nu mai conteze. E ceva în legătura cu el –
ceva ce nu îmi dau seama pe moment – ceva care mă face să mă simt în siguranță
și să păstrez lucrurile care mă țin trează noaptea adânc în cutia cu amintiri. Pentru
că ele nu mai contează acum. Nimic nu mai contează.”
”Timpul trece mult prea repede atunci când tu ai
nevoie să se oprească. Timpul e o chestie pe care o urăsc din tot sufletul meu.
Timpul…nu prea contează acum.”
“Iţoc Gersztenfeld s-a născut
la Varşovia în 1904, ultimul dintr-o familie cu nouă copii. E cel mai blond,
cel mai cuminte, cel mai tăcut. Trăieşte în cartierul evreiesc unde nu prea e
de muncă şi banii-s pe sponci. Chiar dacă-şi iubeşte viaţa, va trebui să plece,
să se preschimbe în pasăre, ca micul Iţic.
Pentru Maryem, pe care o
iubeşte, el pleacă la Berlin, la fratele său. Apoi fuge în Franţa, unde
lucrează în mină. Ajuns la Paris, poate, în sfârşit, să-şi întemeieze o
familie, împreună cu Maryem, şi un atelier de tricotaje. Dar norii se
îngrămădesc ameninţători pe cerul Istoriei. Acordurile de la München. Invadarea
Sudeţilor. Noaptea de cristal. Armistiţiul. Primejdia se apropie, greu de
imaginat. Convocat de autorităţile franceze în mai 1941, Iţoc este dus în
lagărul de concentrare de la Pithiviers. Când Maryem se îmbolnăveşte grav,
obţine permisiunea de a ieşi, cu condiţia să se întoarcă. Ce decizie va lua?
Povestea lui Iţoc e una dintre
cele care nu se încheie. Ea rămâne deasupra capetelor noastre ca o rană
deschisă pe veci.”
Sincer vă spun, am avut un șoc atunci când am văzut cartea fizic,
peste tot era menționat că are 140 de pagini, iar cartea ce o aveam în mâini
avea doar 88 de pagini. Eram tare nedumerită dacă lipsesc pagini sau este o
simplă greșeală. Atunci când am văzut-o pe site-ul celor de la Cartepedia (o găsiți aici),
atenția mi-a fost atrasă de descrierea cărții și am zis să îi dau o șanșă, nu
aveam absolut nimic de pierdut, doar de câștigat.
Ițoc este un evreu născut la Varșovia, într-o familie numeroasă, însa din care puțini supraviețuiesc. Adolescent fiind, se îndrăgostește de Maryem, căreia îi promite că-i va îndeplini visul de a locui la Paris, el visând să-și întemeieze o familie alături de ea. Ițoc este un om simplu, cinstit, tăcut de felul său, dar atras de limbile străine și îi place să citească. A avut parte de o viață grea, a muncit prin diverse locuri pentru a câștiga un ban, să-și facă un rost în viață. Precum alte persoane, se pare că a fi om cinstit, nu este un lucru ce-ți aduce liniște si pace, iar când începe războiul, lucrurile se schimbă. Va fii pus în fața unor decizii dificile, dar ramâne de văzut dacă își va calca pe demnitate sau nu.
Lectura acestei cărți mi s-a părut foarte ciudată, probabil și din
lipsa dialogului, scriitura fiind o descriere continuă a vieții lui Ițoc. Nici nu
știam la ce să mă aștept de la această carte, gândindu-mă la faptul că m-a
atras descrierea, speram la un zvâc, ceva…
“Iţic” a avut o poveste sobră, spre final emoționantă, s-au simțit
fiorii iubirii, sacrificiul, speranța la mai bine. Descriere, probabil,
povestea a milioane de evrei.
”Îl cheamă Iţoc Gersztenfeld. Taică-su spunea că i se potrivea numele de
familie, pentru că Gersztenfeld înseamnă camp de orz, iar părul lui era de-un
blond aproape alb, ca orzul înainte de seceriș.”
“Povestea lui Ițoc nu se poate încheia. Rămâne intre celelalte,
luminoasă, așteptându-și rândul, între cele care nu și-au cunoscut propria lor
moarte, propriul lor sfârșit, si care zilnic încă îngrașă cămpul vieții de
apoi. Rămâne între celelalte, deasupra capetelor noastre de oameni care merg,
oameni care se trezesc, se culcă, se trezesc, deschisă, ca o rană ce nu se
poate închide.”
“The plan was simple. The results are anything
but…
I’ve lost too much to even think about opening
my heart to anyone again. Grief consumed my life, and all I wanted was to be
left alone so I could drown my sorrows while trying to find a sliver of relief
at the bottom of a bottle.
But my father saw right through me, throwing me
a curveball I never saw coming. Go back to working at our family’s law firm, or
take a wife. If I don’t, I can kiss my inheritance goodbye.
Luckily, I have another card up my sleeve—and
her name is Macy. She’s shy, sweet, with curves in all the right places. She’s
also the perfect solution to my problem if I can convince her that what I’m
proposing will end up benefiting us both.
It’s easy. She needs money, and I need a wife.
It’s a win-win situation.
The way I see it, it’s just another business
transaction. No commitment. No strings. Zero complications.
What could possibly go wrong?”
The book will be released on November 15th
I was extremely
pleased when the author J. Marie offered to send me the book in electronic
format to read it and to tell her my honest opinion. When it comes to books in
electronic format, I am a little skeptical, because I have the feeling that the
story isn’t as intense as when I read a physical book. But this time, I was entirely
wrong.
“Second
Chance Rescue” managed to make me love it from the first page, and I fell
for Macy instantly. A strong woman, determined to become someone, to assert
herself, to stand on her own feet, a person who has not been without suffering
and who has the best friend in the world, Mia (a madwoman I have loved 😊). When Trevor appeared in the frame, my heart
started beating even harder. I was already writting my own scenarios and seeing
everything in advance. This man locked in him, who refuses to give his heart, unwilling
to experience love. He was not spared from suffering either, and this made him
the person he is now. Macy and Trevor seemed to be on the opposite poles, two
totally different people … she is warm and sensitive, he is cold and kind of
a Grinch, but who loves animals with all of his heart.
But what do you
do when you’re facing an ultimatum? You are trying to find the best solution,
although everything starts out from a joke … what to think then? Do you still
treat it as a joke, or go along with what it implies ? If I think about it for
a bit, the most beautiful love stories started out from a joke, little fun has done
no harm, but when feelings are involved, things change.
I confess that I
was totally captivated by the story of these two and I was enveloped by their
experiences. I couldn’t let the Kinde out of my hand until the end, in the last
few chapters, because I was falling asleep and the book was getting more
intense, I wanted to feel it to its full potential. Being in electronic format,
I expected it would be difficult for me to go through it, but I was surprised
when I took a look at the chapters and I was getting closer to the end, the
writing style is so easy and sometimes very funny, it actually breaks you from
reality and determines you to want to find out more and more.
As much as I
laughed in the first part of the book, that much I cried in the last chapters.
There were passages full of emotions, some of them touched me deeply, they even
managed to teleport me into my past and to feel their pain to the maximum
capacity, my soul was broken in pieces.
“Second
Chance Rescue” presents a story about the second chance at love, it
teaches you that although you have suffered, it is worth risking and fighting
for what you want, even if you do not have the guarantee of winning, how to
become strong, to overcome your fears and to give yourself completely,
regardless of the result… how to save yourself 😊.
“Love. It’s a
basic want. Something everyone craves in one way or another, even if they never
admit it out loud. As humans, we need it. Desire it. Fight it. Hate ourselves
for it. Lose it. Consume it. Repeatedly fall for it. The heart wants what it
wants and no matter how hard we fight it, love wins every time.”
“ ‘I’m completely
fine using my vibrating friend, Mr. Dildo Daggins.” “Wait, hold on. You call
your vibrator… Dildo Daggins?” I giggle, “Yes, what do you call yours?” “Which
one?” “You have more than one?” “Yep, there’s Enrique, Sebastian, Alonso,
Diego, Miguel, Mario, and Lorenzo.” My eyes bulge out of my head. “Why so
many?” “I like a different Latin lover every day of the week. Gotta spice it
up.” I shake my head and laugh.
“I don’t date.
Dating leads to things like love, and I’ve sworn that off. Things like love
tend to make people think about things like fate. Fate is not a friend. Fate is
an evil bitch.”
“Losing someone
changes you. Those little tiny pieces of your heart that were once beating
strong and fierce are now just fragments of the pieces left behind from your
loss. Never to fully beat as one again. Losing someone close to you is one of
the most emotional things that can even happen to a person. I understand the
loss, the pain. The agonizing feeling in your gut that feels like your insides
have been peeled open and your guts are lying on the floor.”
“Alcohol is such a
funny thing. It’s your best friend on your worst days and your enemy on the
best days. A pit in my brain opens and downloads truth bites. The horrible
dinner, the alcohol, the truths, the feelings, the pain, the memories.”
“Love is kind and
patient. Constant. Never ebbing or flowing too much. It’s comfortable
sweatpants and messy hair. It’s knowing that you’ve found another imperfect
person who’s perfect for you. It’s like the perfect bubble bath. Never scalding
or freezing with the right amount of bubbles. But it’s also fierce. You have to
love hard. You have to give them the good with the bad. You have to lean on one
another. Love makes you a better person. It makes you crave being a better
person. You know it’s love when you’re comfortable just being you. Feeling seen
and understood. Knowing that the other person holds your deepest, darkest
secrets, and accepts them fully without judging you. It’s acceptance. Love
isn’t butterflies and weak knees. It’s tough and it takes work. Romances fizzle
at the first sign of trouble, but love fights to the fucking death. Love takes
a bullet for someone. Love goes to war at the slightest offense from another,
knowing the reason is completely justified. Love lasts forever, beyond the
grave.”
“Inspectorul criminalist Fabian Risk a parasit Stockholmul impreuna cu sotia sa, Sonja, si cei doi copii ai lor, pentru a incepe o viata noua in orasul natal, Helsingborg. Desi si-a planificat o vacanta de sase saptamani inainte de a incepe lucrul la noul loc de munca din cadrul Brigazii Omucideri a politiei, dupa doar cateva ore de la sosire este rugat sa investigheze o crima de o violenta extrema. Corpul lui Jorgen Palsson, unul dintre colegii de clasa ai lui Risk, a fost descoperit cu ambele maini taiate. Curand sunt gasite cadavrele altor colegi, iar Risk se vede angrenat intr-o cursa contracronometru: vor putea prinde criminalul inainte ca acesta sa ucida intreaga clasa?”
Nu stiu daca mai tineti voi minte, dar eu am citit prima data volumul doi al seriei Fabian Risk, si anume “Al noualea mormant” (recenzia o gasiti aici), atunci nerealizand ca este o serie si dupa ceva cercetari am descoperit ca se pot citi si individual. Dupa ce am finalizat volumul doi, am aflat ca de fapt primul volum si cel de-al treilea au ceva legatura, volumul doi petrecandu-se cumva inaintea celui dintai, asa ca un sentiment tare fain m-a trecut in acel moment.
Dar sa va spun cat de mult am asteptat sa citesc volumul intai? Nu va mai spun, ci doar atat, ca ii multumesc Gabrielei ( @asternyx) pentru ca mi-a daruit acest volum, daca nu era ea, nu-l aveam prea curand L. Iar de citit, trebuie sa ii multumesc stresului de Roxi ( @citesc_cu_sufletul) pentru ca m-a disperat o dimineata intreaga sa incep acest volum. Si ea a citit acest volum, iar recenzia ei o gasiti aici, insa nu m-am putut abtine sa nu ma impartasesc cateva ganduri.
Deci, ca si in volumul doi, Stefan Ahnhem nu a ezitat sa ma
socheze, ce e drept, mult mai puternic decat in “Al noualea mormant” (cel putin
mie, mi s-au parut detalile mult mai bine gandite si mai macabre). Citeam paragrafe
cu diverse strambaturi pe chip, ma cruceam de ce-mi parcurg ochii. Doamne, ce
minte poate sa aiba autorul, jur…nu stiu de unde ii vin ideile astea. Se observa
ca este foarte multa cercetare si totul este asa de bine gandit incat te pierzi
in poveste de la prima pagina. Am simtit ca zbor printre randuri, cu asa mare
inversunare citeam, eram cu sufletul la gura si aveam o multime de frustrari
vazand cum se joaca criminalul cu politistii, asemenea unui papusar cu
marionetele sale.
Mi-a crescut inima de cateva ori, cand observam ca mi se
confirma unele banuieli, dupa asa calatorie sa aflii ca ai avut putina
dreptate, parca este alta viata…M-am si inselat de cateva ori, ce e drept, dar
acesta este scopul unui thriller bun, sa te mai induca si in eroare, sa nu-ti
dea indiciile pe tava.
L-am indragit pe Fabian Risk foarte mult inca de la prima
carte citita, dar cu acest volum, a cam inceput sa ma supere grozav de tare. Ma
durea sa vad cat de dedicate este meseriei sale si cat de neglijent este in
privinta familiei. Nu contest mintea lui stralucita, atentia la detalii, dar
cand este vorba de sentimente, are nevoie de cateva ore…De asemenea, si pe Dunja
am indragit-o enorm, datorita faptului ca s-a dovedit a fi o femeie puternica,
dornica sa se afirme si cu mintea agera, ce doreste ca dreptatea mereu sa
invinga si vinovatii sa fie pedepsiti.
Un alt subiect ce m-a atins profund din acest volum a fost violenta, mai ales ca se petrecea intre elevii de gimnaziu, imi plangea sufletul la anumite detalii si-mi era greu sa cred ca asemenea oameni exista si in viata reala, nu doar in carti. Mai dureros era faptul ca ceilalti vedeau si stiau de acele acte de violenta si nu faceam absolut nimic, intorceau privirea si se faceau ca ploua sau efectiv instigau la mai multa violenta.
V-as putea turui o groaza cu privire la “Victima fara chip”, dar imi este teama ca-mi va scapa vreun spoiler si nu vreau deloc sa se intample asta. Daca pana in prezent nu ati citit nicio carte de la Stefan Ahnhem, nu stiu ce mai asteptati, sincer. Seria Fabian Risk este una exceptionala si desi ne suprinde cu detalii macabre, merita citita de cat mai multe persoane si o recomand cu draga inima.
“Oamenii spun ca a fi mereu ignorat si lasat pe dinafara este una dintre cele mai rele senzatii. Nici macar nu te hartuiesc. Trebuie sa te simti ca si cand n-ai exista.”
“Nici unul n-a zis nimic. Era ca si cum tacerea ar fi fost cel mai
pretios lucru care il aveau acum si nu trebuia sa fie rupta in niciun caz. Si totusi,
erau atat de multe de spus. Era destul timp. Atat de multe scuze fara rost. Atat
de multe explicatii fortate. Promisiuni care nu aveau sa fie indeplinite
niciodata.”
“Din dorința de a câștiga ușor niște bani, Jessica Farris se înscrie ca subiect al unui studiu psihologic despre etică și moralitate inițiat de doamna doctor Shields, psihiatru și profesor universitar. Ea crede că tot ce trebuie să facă e să răspundă la câteva întrebări, să încaseze banii și să plece. Dar întrebările devin din ce în ce mai dificile și, pe măsură ce studiul se mută din sala de examinare în lumea reală, linia dintre realitate și experiment se estompează, iar Jess simte că doamna doctor Shields pare să știe nu doar ce gândește ea, ci și ce ascunde. Prin urmare, comportamentul Jessicai va fi nu doar monitorizat, ci și manipulat. Prinsă într-o rețea de atracții, înșelăciuni și gelozie, Jess află rapid că unele obsesii pot fi mortale.”
Am de foarte mult timp pe wishlist ‘Soția dintre noi’, prima carte scrisă de aceste două autoare, însă destinul, sau, mai bine zis colega mea de blog, care mi-a oferit cadou ‘Fata anonimă’, a făcut ca eu să încep cu aceasta, care s-a dovedit a fi un thriller psihologic pe cinste. Deja m-am obișnuit cu cărțile din Colecția Buzz Books de la Editura Litera, știu că sunt toate (sau aproape toate) incredibil de bune, iar titlul de față s-a jucat cu mintea și cu sufletul meu într-un hal fără de hal, am stat tot timpul cu sufletul la gură, chiar dacă acțiunea a fost ușor statică, mi-am pus sute de întrebări și am ajuns, fără să îmi dau seama, să îmi analizez propriul comportament în urma studiului despre etică și moralitate inițiat de doamna doctor Shields.
A fost o experiență extrem de interesantă pentru mine, deoarece nu am mai citit niciodată până acum o carte scrisă de 4 mâini și 2 minți, fapt care m-a determinat în fiecare moment să mă întreb ce a scris Hendricks și ce a scris Pekkanen, iar faptul că avem și 2 perspective, cea a Jessicăi și cea a doamnei doctor Shields, care sunt total diferite, a făcut să crească și mai mult curiozitatea mea! Jessica este o tânără care se ocupă cu make-up-ul la domiciliu, și, având nevoie disperată de bani, ajunge să participe la studiul despre etică și moralitate. Trecutul îi împovărează sufletul și resimte o vinovăție acută pentru o greșeală pe care a făcut-o când era doar o copilă, dar care a schimbat viața întregii familii. Ce greșeală ar fi putut aceasta să facă în trecut, încât să se simtă atât de vinovată și să o împingă să facă lucrurile deloc morale pe care i le cere doamna doctor Shields? De ce nu se retrage din jocul nebun, când observă că devine o marionetă? Despre doamna doctor Shields vă pot spune că este un psihiatru cu un nume răsunător, care te acaparează încă de la primele pagini, având o ținută, un mers, un aer și o personalitate care ar putea face pe oricine să întoarcă capul după ea, să o admire și să o respecte. Dar ce ascunde misterioasa doamnă doctor Shields? De ce face acest studiu despre etică și moralitate, care constă inițial în niște întrebări destul de personale și incomode în fața unui calculator, iar apoi ‘sarcinile’ se mută în viața reală, prin diferite interacțiuni cu alți oameni? Ce o motivează, ce vrea să experimenteze? Sunt întrebări care m-au măcinat încă de la început și la care am aflat răspunsurile cu porția, pe măsură ce avansam în lectură, ceea ce vă determin și pe voi să faceți. Promit că veți fi șocați!
Alternanța dintre vocea Jessicăi și cea a doctorului Shields, secretele pe care acestea le poartă și le dezvăluie pe parcurs, umbrele întunecoase ale trecutului, testele la care este supusă Jessica, legătura dintre cele două personaje, puterea de influență și manipulare a doctorului Shields, jocurile psihologice și detaliile despre comportament, etică, moralitate și limbajul trupului, suspansul în doze mici dar constante, minciunile și acțiunile fără scrupule, incertitudinea dintre ce este real și ce este experiment, jocul de-a șoarecele și pisica între personaje și imprevizibilitatea acestora, răsturnările de situație, acțiunea care curge încet și lin, făcând ca fiecare piesă a puzzle-ului să se așeze ușor la locul ei, toate acestea au făcut din ‘Fata anonimă’ un thriller savuros, pe care l-am dat gata fără probleme într-o singură zi.
Am fost puțin dezamăgită de final, care ar fi putut fi unul de-a dreptul înfiorător și demențial, însă cele două autoare au decis să ne ofere unul mai slab în intensitate, însă destul de imprevizibil. În orice caz, mi-a plăcut la nebunie cum s-au jucat fără milă cu mintea și cu sufletul meu de la început până la sfârșit, rupându-mă de realitate și făcându-mă să mă simt chiar eu în pielea Jessicăi.
“Cu toții avem motive pentru ceea ce facem. Chiar dacă le ascundem de cei care cred că ne cunosc cel mai bine. Chiar dacă motivele sunt îngropate atât de adânc, încât nici măcar noi nu suntem în stare să le recunoaștem.”
“Vinovăția e întotdeauna lucrul cel mai greu pe care îl duc cu mine.”
“Poate fi înspăimântător să ajungi să cunoști părți din tine a căror existență nu-ți place s-o recunoști.”
“În fiecare viață există puncte de răscruce – uneori accidente ale sorții, alteori aparent predestinate – care modelează și, în cele din urmă, cimentează calea. Aceste momente, unice pentru fiecare om, așa cum sunt unice lanțurile de ADN, pot, atunci când sunt cele mai favorabile, să dea senzația de catapultare în licărirea stelelor. La cealaltă extremă, pot să pară o scufundare în nisipuri mișcătoare.”
“Nu toți oamenii au curajul sa-și înfrunte demonii.”
“Adesea, cei pe care-i judecăm cel mai aspru suntem noi înșine. În fiecare zi ne criticăm hotărârile, acțiunile, până și gândurile.”
‘Într-o noapte friguroasă din ianuarie 1941, o fetiță evreică este găsită pe treptele unui bloc din București. De vreme ce România s-a aliat recent cu naziștii, populația evreiască este în mare pericol, persecuțiile fiind din ce în ce mai violente. Fetița este plasată într-un orfelinat și adoptată în cele din urmă de un cuplu înstărit, fără copii, care îi pune numele Natalia. Pe măsură ce se obișnuiește cu noua ei viață, fata uită cu totul de părinții care au fost forțați să o părăsească. Se gândește la ei chiar și mai puțin când România intră sub ocupația sovietică. Deși Natalia crește într-o lume sumbră și fără speranță, urme ale identității ei străpung suprafața vieții de zi cu zi, conducând treptat la o descoperire care îi va schimba destinul. Se îndrăgostește în secret de Victor, un tânăr impetuos care devenise prieten de familie cu mult timp în urmă, când era doar un student sărac. Natalia împlinește douăzeci de ani, iar ea și Victor, acum un important funcționar în regimul comunist, se întâlnesc din nou. De data aceasta, au o aventură pasională, în ciuda obstacolelor care îi înconjoară și a secretelor întunecate ale lui Victor. Când Nataliei îi este oferită brusc o șansă unică la libertate, Victor este hotărât să o ajute să scape, chiar dacă asta înseamnă să o piardă. Natalia trebuie să ia o decizie dureroasă: să rămână în București cu părinții săi adoptivi și cu bărbatul pe care a ajuns să-l iubească sau să profite de șansa de a-și trăi în cele din urmă viața și de a se confrunta cu enigma dureroasă a trecutului ei.”
Am citit destul de multe cărți despre cele două războaie mondiale, însă niciuna care să aibă acțiunea în România, drept urmare am fost curioasă de această carte încă de când s-a anunțat apariția acesteia la Editura Litera. Bineînțeles, știam deja că Hitler și Stalin și-au întins brațele dezgustătoare și ucigașe și în țara noastră, am învățat și la orele de istorie despre asta, am auzit și povești de la bunici și străbunici despre realitatea crudă pe care au fost nevoiți să o trăiască atât în timpul războiului, cât și după ce acesta s-a încheiat. Și totuși, o carte de ficțiune istorică care să ne dezvăluie o mică parte din istoria țării noastre a fost mai mult decât binevenită pentru mine!
‘Fetița pe care au lăsat-o în urmă’ este o poveste impresionantă, extrem de dureroasă și de realistă, prezentând o filă din istoria României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial și din perioada de după acesta, când se puneau bazele comunismului. Ca orice ficțiune istorică, pornește de la întâmplări reale, și anume de la ‘Programul de la București’ din ianuarie 1941, când mii de evrei au fost scoși din propriile case, umiliți, bătuți, torturați și omorâți cu cruzime. În această perioadă nefastă, un cuplu de tineri evrei este nevoit să-și abandoneze unicul copil pentru a-i acorda șansa de a fi salvat de vreun om inimos. Impresionant este faptul că povestea acestei fetițe abandonate este inspirată din viața reală a autoarei, chiar bunica acesteia a fost abandonată și, mai târziu, adoptată de niște oameni cu suflet bun, Anton și Despina, care păstrează aceleași nume și în carte, fapt care îi conferă mai multă veridicitate și autenticitate.
Am respectat și admirat decizia, curajul și puterea tinerilor părinți de a-și abandona copilul. Sună extrem de crud, știu, dar când trebuie să alegi între a-ți păstra copilul lângă tine într-o fugă spre o moarte aproape sigură și inevitabilă și a-l abandona pentru a îi oferi o șansă la viață, atunci a doua variantă este lesne de înțeles…deși, sinceră să fiu, dacă m-aș fi aflat chiar eu în situația aceea, nu știu dacă aș fi putut să fac așa ceva. Toate persoanele au fost realiste și bine conturate, dar cel mai mult mi-au plăcut fetița (care a primit numele Natalia) și părinții ei adoptivi, Anton și Despina. Legătura care se creează între aceste personaje este una de-a dreptul înduioșătoare, iar gestul pe care Anton și Despina aleg să îl facă la finalul cărții m-a făcut să îmi crească respectul și admirația față de ei. De asemenea, nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că părinții naturali ai Nataliei au reușit să supraviețuiască și nu au încetat niciodată să își caute copilul, să încerce să îl aducă lângă ei, să îl ajute și chiar să îi salveze viața, de la mii de kilometri depărtare!
Roxanne Veletzos are un stil de scriere incredibil de frumos, atât de mult suflet am descoperit printre rânduri, încât m-au trecut toți fiorii posibili și imposibili. Poate este datorită originilor ei și a legăturii cu povestea, sau pur și simplu poate așa scrie ea, cert este faptul că am iubit fiecare pagină și îmi doresc cu tot sufletul să mai scrie despre țara noastră, despre țara bunicilor, strabunicilor și strămoșilor ei. Avem mare nevoie de astfel de cărți, care să facă auzite vocile celor care au trăit, au luptat, au suferit, au supraviețuit sau au murit în acele perioade.
La început, mi-a făcut o deosebită plăcere să descopăr un altfel de București, cu altfel de oameni, mai boemi, cu o eleganță, educație și purtare aparte, total diferiți de cei din prezent. M-a apucat în scurt timp nostalgia, apoi durerea, disperarea, neputința. Orașul a început să fie bombardat, inițial de americani, apoi de naziști, când România a schimbat ‘tabăra’, și a început să se transforme într-o ruină, o fantomă a crea ce a fost cândva. Din ruină, s-a transformat în scurt timp într-o închisoare sub stăpânirea crudă a sovieticilor. Am simțit un nod în gât și o durere puternică în piept, când descopeream cum oamenii erau privați de libertate și de drepturi, cum pierdeau oameni dragi care dispăreau peste noapte și nu se mai întorceau în veci, cum li se luau casa și bunurile pe care le-au strâns într-o viață, cum erau umiliți și torturați, cum li se dădea mâncare și căldură cu porția, cum deveneau niște umbre, niște cadavre ambulante, cum li se ucidea sufletul și demnitatea. Dureos…extrem de dureros!
Avem și o poveste de dragoste, care, din păcate, nu a reușit să mă impresioneze și să se ridice la așteptările mele. Mi-aș fi dorit să fie mai intensă, mai autentică, mai de lungă durată, mai….altfel! Mi-ar fi plăcut un altfel de deznodământ pentru cei doi și, în sufletul meu, sper cumva la o continuare a poveștii…pentru că mi se pare că au rămas multe lucruri neîncheiate. Și totuși, a fost o poveste frumoasă, în care el a făcut un sacrificiu suprem pentru ea, ajutând-o să plece dintr-o țară în care nu ar fi avut nicio șansă la o viață așa cum și-ar fi dorit și așa cum ar fi meritat. Vă recomand cu căldură cartea și sper să ajungă să ocupe și în sufletele voastre un loc, așa cum ocupă într-al meu!
“Când bărbatul se ridică și-i duse mâna la nivelul buzelor, își petreci degetele printre ale lui și-l strânse tare. Acolo, în mâna ei era tot ceea ce conta cu adevărat, tot ce era autentic și real, tot ceea ce va fi întotdeauna numai al ei, indiferent ce-i rezerva soarta astăzi.”
“Trei zile de masacre, cu cartiere întregi în flăcări, cu cadavre întinse pe marginea drumului, cu ferestre și suflete zdrobite, cu țipete de femei și miros de carne arsă. Bărbați care dispăreau în noapte, aruncați de la etaj sub amenințarea armelor, răpăitul împușcăturilor în parcul Cișmigiu. Pe străzi aveau loc manifestații cu pancarte pe care scria: ‘Evreul este dușmanul’ sau ‘Rezolvați chestiunea evreiască’.”
“Poporul român, își spuse Despina, fusese întotdeauna ușor de înflăcărat. Pe de altă parte, ceea ce se petrecea acum era alimentat de altceva, ceva ce fusese îmbrățișat chiar de țara pe care o îndrăgise. Ceva dezgustător, care, încetul cu încetul, îi fura sufletul. Mâna lungă a lui Hitler se făcea simțită în Europa Centrală și de Est fără să aibă nevoie, pentru moment, de o prezență fizică. Brațul malefic se întindea metodic, aplicând încet, dar fără milă, gâtlejul poporului român.”
“Câteva secunde, înainte de a se cuibări lângă ea, Natalia îi studie conturul îmblânzit al profilului, părul strâns la ceafă, cu rare fire argintii, panta fragilă, curbată a umerilor. Mama ei era încă frumoasă, dar într-o manieră ce amintea de o păpușă de porțelan care se poate sparge într-un milion de cioburi la cea mai mică adiere de vânt. Această fragilitate pe care n-o mai observase până atunci o șoca. Mama ei păruse întotdeauna colosală, puternică, stâlpul familiei lor, cea care-i ținuse împreună de-a lungul războiului, bolii, incertitudinii și pierderii ființelor dragi. Până atunci nu se gândise că ar exista ceva care ar fi putut s-o transforme.”
“Umplu spațiile albe, le infuzez cu viață, viața mea în culori suficient de vii pentru a da înapoi limbile ceasului. Fetița, adolescenta, femeia în devenire. Cu fiecare triumf și înfrângere, cu fiecare lovitură pe care mi-a administrat-o viața, ridic un arc peste timp, o punte către oamenii a căror dragoste o simt încă atât de puternic.”
“Frumoasa Dominika Egorova, o fostă speranță a baletului rus, a cărei carieră s-a terminat tragic printr-un accident, ajunge de pe scena artistică, printr-un joc al hazardului, în culisele spionajului internațional condus de SVR, Serviciul de Informații Externe Rus. Ea este împinsă de unchiul său, o persoană cu o poziție importantă în cadrul agenției, să intre în jocurile murdare organizate de spionajul rus, fiind instruită în arta seducției fără scrupule, pentru stoarcerea de informații și eliminarea adversarilor. Într-una dintre misiunile sale ajunge să-l cunoască pe un tânăr ofițer de contrainformații al CIA și din acel moment începe bătălia vieții sale, aceea de a se elibera de un sistem care o folosise, o rănise și o manipulase cu cruzime și de a lupta pentru drepturile sale de om liber, de a iubi, de a face propriile alegeri și de a-și apăra propriile valori.”
“Autorul, fost agent al CIA, este un bun cunoscător al lumii dure a spionajului și al jocurilor sale duble. Povestea imaginată de el caută să înfățișeze latura umană, fragilă, a unor personaje antrenate să nu aibă sentimente, ci doar o inteligență cameleonică pusă în slujba unui stat sau a altuia. Dincolo de activitățile de spionaj, autorul surprinde adevarate drame personale ascunse, sufletele unor oameni care interacționează cu ceilalți în funcție de propriile lor sentimente și nu de programările impuse de un sistem sau altul.”
Foarte rar se întâmplă ca eu și colega mea de blog, Loredana, să ne nimerim să citim o anumită carte în același timp și să avem și aceeași părere despre ea, dar uite că așa s-a întâmplat în cazul cărții ‘Vrabia Roșie’, deci am zis că trebuie să profităm de situație și să scriem încă o recenzie comună! Cartea a apărut la Editura Meteor Press, căreia dorim să îi mulțumim pe această cale pentru exemplarele oferite! Puteți cumpăra Vrabia Roșie de aici.
Ambele am fost atrase, în primul rând, de coperta simplă și misterioasă a cărții, care pare să ascundă atât de multe secrete. Oh…și de ați ști voi câte secrete am descoperit! Dar bineînțeles că nu vi le vom dezvălui, doar am învățat regulile esențiale ale spionajului. Hihihi! Nu vrem să stricăm farmecul lecturii nici măcar un pic. ‘Vrabia Roșie’ este a doua carte despre spionaj pe care am citit-o, prima fiind ‘Rețeaua Alice’, care ne-a deschis apetitul pentru acest gen (puteți citi recenzia aici). Ambele sunt atât de frumoase și atât de diferite una de cealaltă! Nu știam exact la ce să ne așteptăm mai exact, am auzit păreri una și una despre ea, ba chiar am fost avertizate că se citește foarte greu, însă după părerea noastră, nu a fost o lectură grea, deși am avut câteva mici dificultăți în ceea ce privește multitudinea de informații și de descrieri care au fost prezentate, cât și cuvintele în rusă (de apreciat este faptul că majoritatea au fost traduse, însă nu toate), dar am trecut cu brio peste ele.
Este o carte a cărei acțiuni nu stagnează niciodată și nu te lasă să te plictisești nici măcar o secundă. Din momentul în care am pătruns în lumea spionajului, ne-a fost foarte greu să mai lăsăm cartea din mână și să ne scoatem personajele din minte. Eu (Roxana) am citit cartea în 4 zile, Loredana a fost mai rapidă decât mine și chiar se amuza pe seama mea când îi spuneam că seara mă foiam minute întregi înainte să adorm, gândindu-mă oare ce fac acum personajele, care mi-au pătruns în suflet atât de repede. Bineînțeles că nu mi-a spus nimic, nici cel mai mic detaliu, și m-a lăsat să fierb în suc propriu până când am reușit eu să descopăr întreaga poveste. Dominika a fost, fără doar și poate, personajul nostru preferat. Ne-a cucerit încă de la primele pagini, când ne-a fost prezentată o balerină frumoasă, care ar fi putut avea o carieră impresionantă dacă nu ar fi suferit un ‘accident’ groaznic, pus la cale de o rivală a sa. Puterea ei de a trece peste încercările vieții și peste traumele la care a fost supusă ne-a lăsat cu gura căscată, la propriu! Și pe Nate l-am îndrăgit foarte, foarte mult, fiind un adevărat profesionist în ceea ce face, dar, în același timp, fiind și un om supus greșelilor. Conexiunea dintre aceste două persoane este electrizantă și ne-a adus o mulțime de zâmbete pe buze, dar și tot atâtea suspine! Am mai avut câteva personaje dragi, dar și unele personaje dezgustătoare, pe care ne-am fi dorit să le scoatem din peisaj, însă nu am avut cum. Pe acestea vă lăsăm pe voi să le descoperiți!
Am rămas profund impresionate de modul în care este scrisă cartea, experiența de o viață a autorului în cadrul CIA făcându-și simțită prezența în fiecare pagină. Jason Matthews ne dezvăluie cu grație arta spionajului, cu tehnicile și instrumentele de spionaj, riscurile și pericolele la care sunt supuși agenții, viața dublă a acestora, devotamentul lor față de profesia lor, grija și responsabilitatea lor pentru agenții pe care îi recrutează. De asemenea, el ne arată o versiune foarte captivantă a Rusiei din zilele noastre, dar și a Războiului Rece, care, deși s-a încheiat de ceva vreme, încă i se simte respirația. Un alt lucru interesant la această carte ni s-a părut faptul că, la sfârșitul fiecărui capitol, ne este descrisă câte o rețetă a unui preparat pe care îl consumă personajele. Totuși, vă recomandăm să nu citiți cartea pe stomacul gol, dacă nu doriți să începeți să salvați sau să vă chiorăie mațele.
În concluzie, ‘Vrabia Roșie’ este o carte care îți va face inima să bubuie în piept și sângele să curgă mai repede prin vene din cauza suspansului și a adrenalinei, prezentând o combinație irezistibilă între operațiuni secrete de spionaj, povești de dragoste interzise, drame interioare, probleme vechi și conflicte între Rusia și America, patriotism, politică, crime, putere, influență, trădare, manipulare, vieți duble și periculoase, dar și alte subiecte ce merită descoperite!
Cartea face parte dintr-o trilogie și sperăm din tot sufletul ca Editura Meteor Press să aibă în vedere și traducerea celorlalte volume, deoarece am rămas profund îndurerate în fața unui asemenea final și ardem de curiozitate să ne întâlnim din nou cu Dominika și cu Nate. De asemenea, dorim să vizionăm și filmul, despre care am auzit că ar fi unul minunat!
Titlul original: “La Disparition de Josef Mengele”
An publicatie: 2019
Editura: Meteor Press
Numar pagini: 176
Traducator: Daniel Voicea
“Lucrarea de fata,
distinsa cu premiul cu premiul Renaudot 2017, prezinta goana celui poreclit
‘Ingerul Mortii’, infamul doctor nazist Josef Mengele, care a socat prin
atrocitatile lui o lume intreaga. La fel ca si Cain, este blestemat sa
rataceasca in lume si sa nu-si gaseasca niciodata linistea, fugind din
ascunzatoare in ascunzatoare. Fie ca se afla in Buenos Aires, in Argentina lui
Peron, in Paraguay sau Brazilia, vanatoarea de nazisti il inspaimanta mereu,
neputand sa mai revina nicicand la o viata normala.
Protejat de
bogatia familiei, de fosti nazisti, de dictatori de operetta, reuseste sa se
ascunda vreme de treizeci de ani in vazul lumii. Cu toate acestea, este
condamnat la o singuratate eterna pentru crimele abominabile comise, chiar fiul
sau, Rolf, ajungand sa-l renege in final. O carte – eveniment, menita sa
aminteasca ce se intampla cu cei care nu pun pret pe viata semenilor sai.”
Atat eu, cat si Roxi, am vrut de foarte mult timp sa scriem o recenzie impreuna si iata ca s-a ivit ocazia perfecta cu cartea “Disparitia lui Josef Mengele”, carte ce ne-a fost oferita fiecareia de catre Editura Meteor Press. Pe aceasta cale tinem sa multumim editurii pentru exemplarele oferite 😊 (cartea o gasiti aici).
Stiind de ce atrocitati a fost in stare Josef Mengele in
lagarele de concentrare de la Auschwitz, am fost tare curioase de cum si-a
petrecut viata “Ingerul Mortii” dupa perioada Auschwitz. Am ramas profund
ranite cand am realizat ca a dus o viata relative buna, fara lipsuri majore,
provenind dintr-o familie buna si instarita, banii nu au fost nicicand o problema.
Chiar daca a trait ca un fugar, tot i-a mers bine, pe cand ar fi meritat sa
traiasca precum un sobolan. Nu ne venea a crede cat de multe pot schimba banii
si cum anumite fapte de-ale sale erau ca fiind facute din dreptate. Adica, ce
drept sa ai tu, om de rand, sa comanzi viata altor persoane, sa-ti bati joc de
trupurile lor, sa-I torturezi dupa bunul tau plac in numele stiintei, sa-i
condamni la moarte pentru ca sunt “defecti”? Nu contestam faptul ca o fi fost
foarte destept, dar a avut o minte bolnava 😐.
Inceputul cartii a fost destul de greoi, actiunea este
statica si incarcata de detalii. Se observa faptul ca autorul a facut foarte
multa cercetare pentru a pune bazele acestei carti, dovada fiind si numeroasele
nume ale persoanelor ce au fost suprinse in jurului lui Josef Mengele. Abia de
la mijlocul cartii s-au mai schimbat putin lucrurile si lectura merge putin mai
bine.
Desi am avut cu totul alte asteptari de la aceasta carte,
dupa parerea noastra, cartea a fost mai mult o biografie si ne-a placut 😊,
iar daca sunteti pasionati de istorie, dar si de personajul Josef Mengele, vi-o
recomandam sa o cititi! (asta daca nu a-ti citit-o deja…)
“Buna dispozitie,
mina lui vesela ii mascheaza cruzimea. Sa gasesti atata cinism suprinde, chiar
si in lagar…Doctorul Mengele este un nume magic…, persoana de care toata lumea
se teme cel mai mult in lagar. Doar sa-l auda, si toata lumea tremura.”
“Umanitatea este o
morfologie care nu are mai mult scop si plan ca orhideea si fluturele. Exista o
crestere si o imbatranire a popoarelor si limbilor, asa cum exista stejari,
pini, flori, tineri si batrani. Toate culturile cunosc niste posibilitati de
expresie noi care germineaza, se coc, se ofilesc si dispar fara intoarcere.”
De foarte multa vreme ma gandesc sa abordez si un altfel de articol, si anume cartile pentru copii. Inca de cand am inceput sa lucrez alaturi de ei, am ramas placut suprinsa atunci cand am realizat cat de atrasi sunt de povesti si marturisesc, inima mi-a crescut instant 😊. De fiecare data cand ii aud “Ne citesti o poveste?”, am speranta ca la fel de mult vor indragi povestile si cand vor fi mari, atunci cand vor invata sa citeasca, de asemenea sa citeasca si mai multe carti, sa descopere mult mai multe povesti minunate.
In articolul de astazi am sa va prezint o parte din cartile indragite de prichindeii de la gradinita unde lucrez si sper, ca printre ele sa fie si carti deja descoperite de copilasii vostri sau de ce nu, sa le descoperiti alaturi de ei. Vor fi mai multe articole de acest fel, intrucat avem un numar foarte mare de carti si nu le pot cuprinde intr-un singur articol, plus de asta, nu imi doresc sa va obosesc, asa ca…mai jos va prezint o mica parte din comorile descoperite de puisorii mei 😊.
Povestea leopardului Bruno si a panterei Liza a fost indragita de la prima lectura, mai ales de copilasii mai mari (4-5 ani), fiind zile in care cartea se citea chiar de 3-4 ori pe zi. Citind “Leopantera”, copiii au descoperit ca desi suntem diferiti unul de celalalt si ne plac lucruri diferite, mereu va fi ceva ce ne leaga, in primul rand dragostea. Cartea este publicata de Editura Frontiera si o gasiti pe site-ul lor aici😊 .
“Burscul si marea furtuna” a fost cartea cea mai solicitita la poveste (cum se spune la noi…), mai ales atunci cand am avut saptamana cu tematica “prietenie”, copilasii de toate varstele au fost captivati de poveste, dar mai ales ilustratiile minunate ale cartii. Am identificat animalele alaturi de copilasii de varste mai mici, cei mari au invatat din ce se construieste casa fiecarui animalut, insa cel mai important a fost faptul ca toti copiii, indiferent de varsta, au inteles ca este foarte bine sa ne ajutam intre noi, deoarece atunci cand ne loveste necazul, ajutorul nu va ezita sa apara 😊. Cartea “Burscul si marea furtuna” o gasiti pe site-ul editurii Univers Enciclopedicaici😊.
“Prietena mea, Albina” a fost o alta poveste solicitata intens (mai ales in “saptamana pieteniei”, au ramas fascinati de ilustratiile realizate de Alison Jay, dar si cu mai multe cunostiinte asimilate privind albinutele, cum traiesc ele si cu ce se hranesc, dar si ca ele sunt foarte importante pentru mediul inconjurator. Cartea o gasiti pe site-ul editurii Cartemma aici😊.
Cartile din Colectia Tandem publicate de Editura Gama sunt mai mult decat potrivite pentru copiii trecuti de varsta de 4 ani jumatate – 5 ani, iar eu am ramas tare surprinsa cand am realizat ca sunt copilasi in cadrul gradinitei care deja stiu litere, atat sa le scrie, cat sa le citeasca, iar cuvintele mai scurte deja le stapanesc foarte bine. Cartile din Colectia Tandem sunt partenerii perfecti pentru a-i insoti pe micii cititori in calatoria care-i va ajuta sa descopere placerea lecturii 😊. Cartile din intreaga colectie le gasiti aici😊.
Micul paianjen Firicel le-a castigat inimile copilasilor fara doar si poate, iar vacanta sa la mare a fost foarte indragita de prichindeii nostri. In calatoria lui am descoperit dunele de nisip, valurile marii, o cochilie in care se aude vuietul marii, dar si mai important cum sa ne facem un nou prieten 😊. Cartea “Micul paianjen Firicel – vacanta la mare” este publicata de editura Univers Enciclopedic si o gasiti aici😊.
“Dinozaurul care si-a pierdut glasul” ne-a invatat cum sa nu ne necajim prietenii, acestia se vor supara foarte tare pe noi, iar cand nu ii mai gasim, ne punem multe semne de intrebare, oare unde s-or ascunde? Totodata, am descoperit ca daca ne fortam glasul, acesta ne slabeste si ajungem sa ne pierdem vocea, sa ragusim si atunci nu mai reusim sa comunicam. Ilustratiile le-au bucurat ochii copilasilor prin multitudinea culorilor si mai ales datorita dinozaurilor, cartea a fost vedeta in saptamana ce s-a discutat despre dinozauri. “Dinozaurul care si-a pierdut glasul” o gasiti pe site-ul editurii Didactica Publishing Houseaici 😊
Alaturi de cartea “In cautarea zilei de ieri” am pornit impreuna cu copiii intr-o mare aventura, si anume cum sa facem pentru a ne intoarce la ziua de ieri, ca la final sa descoperim ca fiecare zi ce vine este frumoasa si putem sa facem multe alte lucruri noi si distractive, sa ne bucuram de prezent 😊!
“Asculta in jur” a fost cartea ce i-a fascinat pe cei mici, mai ales datorita ilustratiilor, sunt de-a dreptul superbe! Eu am ramas uluita privindu-le, mi-au bucurat ochii, ce sa mai spun de cei ai copiilor…Am descoperit multitudinea de insecte si animale, totodata anotimpurile si cum se transforma natura cu fiecare luna ce trece, dar mai ales, am incercat sa reproducem sunetele minunate ale anotimpurilor (nu va spun ce s-au mai distrat copilasii pe seama mea, straduindu-ma sa reproduc sunetele…).
Cartile sunt publicate de editura Cartemma si le gasiti pe site accesand urmatoarele linkuri: “In cautarea zilei de ieri” – aicisi “Asculta in jur” – aici😊.
Pitschi este unul dintre pisoii batranei Lisette si este foarte diferit de fratiorii sai, ce-si doreste sa fie orice alt animal, dar nu pisoi, pana cand da de bucluc. Povestea pisoiasului a atras atentia in special prichindeilor de varsta 1 an si 10 luni – 2 anisori plus, dar si a celorlalti mai marisori, atat datorita ilustratiilor, cat si aventurilor lui Pitchi. Cartea se gaseste pe site-ul editurii Frontieraaici😊.
“Crocodilul Ghena si prietenii sai” (la gradi este doar Croco 😊) este una dintre povestile ce se citeste la somnul de pranz al copiilor. Este o poveste mai lunga si nu tot timpul au rabdare copilasi pana la final, asa ca la somn nu se da gres cu aceasta poveste, din cate am observat. Ce e drept, nu reusim sa o citim pana la final, insa urmatoarea zi se reia din punctul in care s-a ramas, copiii fiind tare curiosi de cum se incheie povestea. “Crocodilul Ghena si prietenii sai” este publicata de Editura Frontiera si o gasiti pe site-ul lor aici😊.
Cartile prezentate mai sus sunt doar o mica parte din colectia gradinitei si vi le recomand cu draga inima 😊. De asemenea, ramaneti pe aproape, pentru ca de acum incolo voi incerca sa va prezint in mod regulat cate un articol asemanator, astfel impartasesc noi povesti cu voi, si de ce nu, sa le descoperiti si voi alaturi de prichindei vostrii! 😊
Bookworm in a cozy corner 