”Regele cicatricilor” de Leigh Bardugo (recenzie)

• Titlul original: ”King of Scars”
• Autor: Leigh Bardugo
• Serie: ”Nikolai Lantsov”
• Volum: I
• Editura: Trei
• Colecție: Fiction Connection
• Anul apariţiei: 2019
• Număr de pagini: 608
• Traducere de: Ciprian Șiulea

O nouă aventură palpitantă în Universul Grisha

Nikolai Lantsov, tânărul şi chipeşul rege al Ravkăi, a trecut în timpul războiului civil printr-o încercare teribilă, care l-a schimbat pe viaţă — însă are de gând să ţină totul secret.
Acum, când duşmanii se adună la graniţe, Nikolai — Regele Cicatricilor — trebuie să încheie noi alianţe, să umple vistieria regatului şi să îndepărteze pericolul ce ameninţă faimoasa Armată Grisha. Dar, pe zi ce trece, secretul îi este tot mai ameninţat, căci puterea întunecată din adâncul său devine tot mai greu de stăpânit, riscând să distrugă regatul.
Cu ajutorul unui tânăr călugăr şi al unei Furtunoase legendare, Nikolai porneşte prin ţinuturile ravkane, în care se ascund cele mai tainice puteri magice, sperând să afle cum să învingă întunericul ce pune stăpânire pe el. Regele Cicatricilor e gata să rişte totul pentru a-şi salva ţara şi pe el însuşi. Dar poate că anumite răni nu se vindecă niciodată…

”Regele Cicatricilor” a ajuns în biblioteca mea anul trecut pe vremea aceasta și deși mi-am dorit să o citesc de când am văzut în mâini, am amânat-o până acum pentru că nu îmi doream să aștept prea mult până voi citi și al doilea volum. Când cei de la editura Trei au anunțat că urmează să apară și volumul doi al douologiei, dar cum s-a dezlănțuit nebunia cu al doilea sezon al serialului ”Shadow and Bone”, mi-am spus că acum e momentul să mă reîntâlnesc cu o parte din personajele Universului Grisha.

De data aceasta, cap de listă a fost Nikolai Lantsov, chipeșul rege al Ravkăi, dar și una din feblețele mele din trilogia ”Shadow and Bone”, pe care am citit-o în decembrie 2020. Acțiunea volumului are loc la câțiva ani după cea din trilogie, un război s-a încheiat, dar se apropie un altul, iar Nikolai trebuie să lege alianțe pentru a-și proteja mult iubitul regat. Este destul de dificil de îndeplinit această sarcină, mai ales că secretul lui amenință să iasă la suprafață. Lupta pe care o poartă atât cu sine, cât și pentru țara asta este una interesantă, aș putea spune, având în vedere personajele care-i sunt alături în acest volum captivant… Dacă ați fost cucerit de Nikolai prin intermediul trilogiei, e musai să-i descoperiți și mai amplu povestea prin ”Regele cicatricilor”, vor fi dezvăluite multe secrete…titlul găsiți pe site-ul editurii aici.

Mi-a fost ușor să mă pierd printe pagini și să mă conectez repede cu povestea, am dus dorul personajelor și abia așteptam să mă reîntâlnesc cu ele, nu doar o dată am avut impulsul de a citi trilogia și duologia, la cât de mult drag am prins de personaje, ca să nu mai spun să mă uit la ecranizare… Aștept al doilea sezon cu nerăbdare, mai ales că voi vedea în acțiune și personaje noi, dar aștept și mai înfocată după apariția volumul doi al duologiei ”Nikolai Lantsov”, mi-au mai rămas câteva întrebări la care vreau să primesc răspuns, iar la cum m-a lăsat finalul nu pot să nu-mi rod unghile, metaforic vorbind.

În acest volum am putut să mă reîntâlnesc cu irezistibilul și sarcasticul Nikolai, furtunoasa Zoya, năzdrăvana Nina, dar și un personaj nou despre care nu am să vă dau detalii, rămâne să-l descoperiți voi, însă nu au lipsit nici aparițiile Genyei și a lui David sau cele ale gemeilor, Tamar și Tolya. Avându-i pe toți aceștia în cele 600 de pagini ale cărții, m-am distrat copios urmărindu-i, am râs cu lacrimi la dialogurile lor, m-am amuzat de ipostazele în care se vedeau prinși, dar am stat de multe ori și cu sufletul la gură, neștiind ce urmează să se mai întâmple în povestea lor. M-am bucurat să pot pătrunde mai adânc în istoria lui Nikolai, dar și a Zoyei, să-i vâd altfel decât îi văzusem până acum, din detaliile oferite de-a lungul trilogiei, am descoperit cât de puternice sunt acest două personaje, ținând cont de evenimentele prin care au fost obligați să treacă până-n prezent. De Nina ce să mai spun? Mi s-a rupt inima pentru ea, știind cum m-a lăsat autoarea după finalizarea duologiei ”Banda celor șase ciori”, nici în zi de azi nu cred că am iertat-o complet pentru ce a făcut, dar să o revăd în acțiune, a fost un deliciu. Nu am mai putut de dragul ei în urmă cu doi ani, când am întâlnit-o prima dată, iar acum iubirea a devenit și mai mare… Ce să mai, am toate personajele Universului Grisha la suflet, fiecare este deosebit în felul său și mi-a cucerit bucățele din suflet.

”Regele Cicatricilor” a fost o lectură foarte relaxantă, deși mi-a dat palpitații pe alocuri și m-a zăpăcit de cap cu strategiile politice, dar a compensat prin sarcasmul și umorul dialogurilor dintre personaje, prin ipostazele în care se vedeau acestea prinse, demonstrându-mi, pentru a nu știu câta oară cât de puternice sunt aceste personaje, în ciuda vârstei lor fragede, dar și cât de iubibile sunt. Chiar dacă și de această dată, autoarea a avut grijă să-mi frângă inima și să-mi spulbere unele speranțe, are un stil aparte de a scrie și pe mine m-a cucerit de la prima lectură a creațiilor sale, iar modul cum a ales să-și creeze și să-și dezvolte personajele este de-a dreptul delicios, că mie, personal, îmi vine să mănânc personajele de drag. Nu știu cum să descriu exact sentiment, dar le ador și pace. Mă doare sufletul că m-am despărțit de ele, chiar și pentru scurt timp până apare volumul doi al duologiei lui Nikolai, chiar m-am atașat teribil de ele, ceea ce nu pățesc prea des, sincer, să rămână personajele cu mine atât de mult timp, să le simt ca parte din mine. Vă recomand cu tot dragul titlurile din Universul Grisha, dacă până acum nu le-ați descoperit, merită o șansă și sunt sigură că veți fi captivați de poveștile descoperite, dar și de personaje…

”(…) temerile sunt ca buruienile. Cresc necontrolat dacă nu ai grijă de ele.”

”Lupii care rămân nevăzuți sunt cei care mănâncă cele mai multe oi.”

”Credința pierdută e rădăcina unei păduri uitate, care așteaptă să crească iar.”

”Nu intri într-o luptă pe care nu o poți câștiga. (…) A fi puternic nu e același lucru cu a fi neglijent.”

”Dacă ascultai cuvintele unui om, puteai să afli care sunt dorințele lui. Șmecheria era să privești în inima lui și să-i descoperi nevoile.”

”Speranța era vântul care venea de nicăieri ca să-ți umple pânzele și să te ducă acasă.”

”Smecheria jucării unui rol e să crezi tu însuți minciuna, măcar un pic. Jocul începe în trup. Dacă vrei să convingi pe cineva de ceva, începi prin modul în care ți se mișcă trupul. Trupul spune o mie de povești înainte ca tu să apuci să dezchizi gura.”

”Uneori un dragon e doar un dragon, Zoya Nazyalensky, și pot să te asigur că nicio metaforă nu a uci vreodată atât de mulți oameni.”

”Combustibilii ard diferit. Unii mai repede, alții mai fierbinte. Ura e un tip de combustibil. Dar ura care începe ca devotament scoate un cu totul alt tip de flăcări.”