- Titlul original: “Aria”
- Autor: Nazanine Hozar
- Editura: Trei
- Colecţie: Fiction Connection
- Anul apariţiei: 2020
- Număr de pagini: 512
- Traducere de: Ruxandra Ana
În Iran, în 1953, un șofer pe nume Behrouz găsește un bebeluș abandonat pe o alee. Când adoptă fetița și-i pune numele Aria, nu știe cât de profund îi va schimba viitorul orfana cu ochii albaștri.
Pe măsură ce crește, Aria este prinsă între trei femei pe care soarta le-a adus în situația de a-i fi mame: soția lui Behrouz, care o bate; bogata văduvă Fereshteh, care-i oferă adăpost, dar nu-i poate oferi și dragoste, și Mehri cea nevoiașă, ale cărei secrete vor schimba tot ce credea Aria că știe despre viața ei.
În același timp, Teheranul este frământat de schimbări. Circulă zvonuri despre un cleric înflăcărat exilat la Paris, pe nume Khomeini, care pare să ofere un nou viitor țării. În mijlocul agitației, Aria se îndrăgostește de un băiat armean, surprins în tabăra greșită a revoluției. Și curând va fi și ea prinsă într-o revoltă care va schimba pentru totdeauna destinul țării și al oamenilor ei.
Nu ştiam foarte multe despre „Aria” atunci când am ales să o citesc, pur şi simplu am mers pe mâna recomandărilor şi nu am dat greş, ceea ce mă bucură foarte tare. Numele autoarei îmi suna mie că ar fi din părţile arabe, deci poate scriitura era asemănătoare lui Khaled Hosseini, aşa mă gândeam, şi deşi povestea creată de autoare a avut loc în Iran, nu m-a sfâşiat atât de tare precum „Vânătorii de zmeie” a lui Hosseini, dar tot mi-a trezit unele sentimente. Cartea a ajuns la mine cu ajutorul celor de la editura Trei şi vreau să le mulţumesc pe această cale, am reuşit să adaug încă o carte de suflet în bibliotecă; o găsiţi şi voi pe site-ul lor aici, dacă ale mele impresii reuşesc să vă trezească, măcar puţin, interesul în privinţa ei.
Titlul reprezintă numele personajului principal feminin, cel în jurul căruia se învârte acţiunea, în decurs de 28 de ani, Aria fiind o fetiţă abandonată la trei zile după naştere, între tomberoane, tatăl ei ameninţând să o omoare pentru că nu s-a născut băiat, iar mama ei, ca să-i salveze viaţa, a decis să fugă şi să o abandoneze, deşi nu ştia ce şanse sunt ca nou născuta să supravieţuiască. Norocul s-a abătut asupra ei şi a fost găsită de Behrouz, un bărbat cu suflet bun, dar cu o viaţă chinuită, iar când a decis să-i ofere protecţie fetiţei, nu a ştiut ce impact va avea asupra lui această decizie. Viaţa Ariei se schimbă, dar la fel şi a lui Bobo, aşa cum ajunge Aria să-l numească pe cel ce avea să-I devină tată…
Până la vârsta de şase ani a locuit cu Bobo şi Zahra, nevasta lui, o femeie crudă, care o bătea şi o pedepsea, dar chiar şi aşa, Aria a reuşit să se bucure, pe cât i-a fost posibil, de frumuseţea copilăriei, alături de Kamran, băieţelul din vecini, cu riscul de a o lua pe coajă când trebuia să se reîntoarcă la Zahra. Un eveniment nefericit o poartă spre locuinţa doamnei Fereshteh, ajungând să rămână aici vreme de câţiva ani, Fereshteh devenindu-i a doua mama adoptivă şi oferindu-i cu totul şi cu totul alte condiţii de trai, dar şi dreptul la o educaţie mai bună. Fereshteh încearcă să-I insulfe şi Ariei dorinţa sa de a-I ajuta pe cei nevoiaşi, obligând-o, într-un fel, să ajute o familie săracă, atfel ajunge să-i cunoască pe membrii familiei Shirazi, compusă din trei fete, o mama însărcinată şi un tată. Deşi, la început, nu înţelege de ce Fereshteh o constrânge să ofere acest ajutor, cu timpul ajunge să prindă drag de familie, fiind acceptată ca una de-a lor, scoţând la iveală secrete ce schimbă viaţa tuturor, dar şi ceea ce ştiau până în prezent…
Încă de la primele pagini am realizat că răbdarea mea va fi greu încercată şi că mă voi înfuria la culme şi chiar aşa a fost; pe Zahra îmi venea să o spânzur, nu alta, să îi aplic şi ei acelaşi tratament pe care îl aplica Ariei şi încercam să o înţeleg de unde până unde acest comportament abuziv faţă de Aria, doar fata nu îi greşise cu nimic, din ceea ce ştiam eu. Lectura a făcut lumină în jurul acestui personaj, dar tot nu am putut să o văd cu alţi ochi, pentru mine a fost o denaturată şi aşa a rămas. Şi pe Fereshteh am judecat-o, sincer, pentru că, deşi îşi dorea să facă un bine, nu ştia exact cum să-l pună în aplicare, era extrem de tăcută, vorbea cu subînţeles, uneori şi fără înţeles, însă viaţa pe care a dus-o m-a determinat să o înţeleg, pe alocuri, de ce a ajuns cum a ajuns şi că bunăstarea nu e întotdeauna suficientă. Şi-a pierdut părinţii pe când era adolescentă, în grija ei rămânând o gospodărie şi cei trei fraţi, iar asemenea responsabilitate să cadă pe umerii unei tinere, este greu de îndeplinit. Iar în ce o priveşte pe Mehri Shirazi, pot spune că mi s-a rupt sufletul pentru ea, cât de mult a suferit şi câte avea de pătimit în prezent, dar chiar şi făcând parte dintr-o familie nevoiaşă, avea alături persoane ce o iubeau din tot sufletul şi foarte grijulii cu ea.
Toate aceste trei personaje au avut un impact puternic, aş putea spune, asupra Ariei, atât în comportament, cât şi-n educaţia sa, ca-ntr-un final, eu să ajung la concluzia că Aria se regăseşte, chiar şi puţin, în fiecare din ele… Am urmărit cu interes evoluţia Ariei, cum s-a dezvoltat de-a lungul poveştii şi cine a ajuns într-un final, concluzionând că toată viaţa sa a fost condamnată, chiar de la naştere şi până la maturitate, nu a fost deloc înţeleasă aşa cum trebuie şi toate acesteau au făcut-o pe Aria să fie Aria, o fată cu nume de băiat, cu ochii albaştrii şi părul roşcat, o fată ce nu se încadra în niciun tipar… Într-o lume în care sexul feminin este condamnat încă de la naştere, văzut ca o pagubă în sânul familiei în care ajunge, exploatat la maximum, abuzat şi mereu la cheremul bărbatului, Aria reuşeşte să supravieţuiească, să iese în evidenţă şi să fie cu totul altcineva decât se aşteaptă de la ea…
“Îţi voi spune Aria, după toate suferinţele lumii şi după toate iubirile ei. Va fi ca şi cum nu ai fost abandonată nicio clipă. Şi când vei deschide gura să vorbeşti, toată lumea te va recunoaşte.”
“Poate e mai bine să sperii oamenii decât să-i urăşti. Aşa măcar nu o să te rănească.”
“Dragostea e un lucru groaznic, nu e deloc ce spun visătorii că e. Iar speranţa e la fel de rea. Speranţa te înnebuneşte.”
“Peste tot unde există o frumuseţe fabuloasă există şi o frică pe măsură – poate frica de a pierde acea frumuseţe.”
“Oamenii nu aleg ce să facă. Suntem modelaţi din mocirla vieţii. Şi dacă suntem făcuţi din lut, tot lut o să devenim.”
Bookworm in a cozy corner 