- Titlul original: „Miss Peregrine”
- Autor: Ransom Riggs
- Serie: „Miss Peregrine”
- Volume: 4 – „Căminul copiilor deosebiţi”, „Oraşul pustiu”, „Biblioteca sufletelor”, „Harta zilelor”
- Editura: Youngart
- An apariţie: 2013, 2015, 2019
- Număr pagini: 392, 472, 544, 560
- Traducere de Gabriella Eftimie, Laura Ciobanu
O insula misterioasă. Un orfelinat abandonat. O stranie colecţie de fotografii.
O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insulă izolată. Aici descoperă ruinele căminului “pentru copii deosebiţi” al domnişoarei Peregrine. Pe măsură de Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele părăsite, îşi dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-i va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.

De când am finalizat de citit „Poveştile deosebiţilor”, despre care v-am vorbit puţin pe blog aici, am încercat să mă organizez în aşa fel încât să reuşesc să citesc şi volumele din seria Miss Peregrine, dacă tot le primisem din partea celor de la Youngart, însă planetele nu s-au aliniat de niciun fel, până luna aceasta, când am lăsat orice alte titluri pentru a mă reîntoarce în universul creat de Ramson Riggs şi să mă fac cunoştinţă şi cu ceilalţi copii deosebiţi de care eram extrem de curioasă.
Zis şi făcut…m-am avântat în serie şi vă mărturisesc faptul că, am dat gata patru volume în patru zile, aşa de captivată am fost de aventura deosebiţilor, atât de dornică să văd pe unde îi mai poartă drumurile, prin ce încurcături, cât de multe pericole îi mai paşte, pe cine vor mai întâlni în călătoria lor… Primul volum nu pot să spun că m-a impresionat în vreun fel, cred că aveam eu aşteptările puţin cam mari, dar nici dezamăgită nu am fost, mi-a făcut prezentările şi m-a introdus treptat în poveste, am cunoscut personajele pe care, cu fiecare volum parcurs, am ajuns să le îndrăgesc, în special pe Enoch, cu al său sarcasm, dar nici celelalte nu mi-au fost indiferente, deşi Emma a ajuns să mă irite la un moment dat şi să mă facă să vreau să îi ard vreo două… Dacă stau bine să mă gândesc, fiecare deosebit m-a cucerit prin felul său şi prin darul cu care s-a ales, chiar dacă nu am fost eu total amorezată de toţi, dar trăgând linie, pentru toţi mi-a stat sufletul atunci când se aflau în primejdie, pentru toţi am suferit când îi păştea necazul şi pentru toţi m-am bucurat când aveau parte de reuşită. I-am urmărit cu entuziam şi mi-aş fi dorit să pot lua parte la aventurile lor, credeţi-mă, au avut parte de unele interesante…
Dintre cele patru volume parcurse şi traduse până în prezent, cel mai mult mi-a plăcut volumul trei, „Biblioteca sufletelor”, mi s-a părut a fi volumul cel mai bine închegat, cu o acţiune mult mai alertă decât în celelalte, cu mult mai multe pericole ce ameninţau şi pur şi simplu am trcut printre pagini fără să respir. Eram mereu în alertă, gândindu-mă „Oare ce se va mai întâmpla acum?” şi când credeam că gata, am şi eu un moment de pauză, situaţia o lua razna şi eram iar în priză. Un plus enorm la această serie sunt pozele cuprinse, mai ales că sunt reale, chiar autorul confirmă acest lucru la finele fiecărui volum în parte. Pentru mine fotografiile au fost un deliciu, le-am privit de nenumărate ori, le-am analizat, găsind în ele detaliile pe care mi le oferise autorul de-a lungul poveştii, iar detaliile…minunate… Acestea cred că sunt punctele forte ale seriei Miss Peregrine, pe lângă lumea complexă, personajele într-o continuă schimbare, unul mai deosebit decât celalălat, dar şi cu poveşti captivante, deşi în esenţă sunt foarte triste.
Mai multe detalii nu vă pot împărtăşi, deşi îmi doresc, am ales să vorbesc despre toate cele patru volume pentru a păstra misterul ce înconjoară această serie, plus de asta, nu am vrut să mă risc în a mă repeta în idei. Nu ştiu cât de mult am reuşit să vă transmit din tot ce am simţit eu când am parcurs volumele, dar acest ritm pe repede-nainte, alerta care-şi face simţită prezenţa spre finalul primului volum şi care continuă cu al doilea şi cu următoarele, şi-a spus cuvântul: mi-a trezit interesul şi dorinţa de a-i urmări pe Jacob, Emma, Horace, Enoch, Millard, Bronwyn, chiar şi pe Miss Peregrine, să văd ce li se mai pregăteşte şi aşteptând cu nerăbdare lansarea volumului cinci, că tot am observat că a anunţat editura că urmează a se lansa. Până atunci, vă las aici linkul unde puteţi găsi primele patru volume ale seriei.
One thought on “Seria „Miss Peregrine” de Ransom Riggs (recenzie)”