Month: March 2021

“Inimi chimice” de Krystal Sutherland (recenzie)

  • Titlul original: “Our Chemical Hearts”
  • Autor: Krystal Sutherland
  • Editura: Storia Books
  • Colecţie: Young Adult
  • An apariţie: 2020
  • Număr pagini: 368
  • Traducător: Bogdan Voiculescu

Iubirea nu este niciodată ceea ce ne așteptăm să fie…

Henry Page se consideră un romantic, însă nu a întâlnit încă acea iubire mistuitoare și dătătoare de palpitații la care speră, de tipul nu-pot-mânca-nu-pot-dormi. Dar când Grace Town își face apariția în clasa lui, știe că totul este pe cale să se schimbe.

Înțeleaptă și sfâșietoare, în egală măsură, “Inimi chimice” surprinde imaginea puternică și edificatoare a extazului dulce-amar care este prima iubire.

Mi-am dorit această carte încă de dinainte să se ecranizeze, iar când am observat că Storia Books a reeditat cartea şi a folosit coperta de film, a fost semnul de care am avut nevoie pentru a pune mânuţa pe carte. Sunt o vânătoare de coperţi, nu am ce să fac, cu cât mai diferite, cu atât mai bine, dar sunt şi topită după coperţile ce cuprind ilustraţii din ecranizări. Iar acum că am citit cartea şi am îndrăgit-o maxim, poate îmi fac puţin curaj să urmăresc şi ecranizarea, însă mai rămâne de văzut…până atunci, vă vorbesc puţin despre cum mi s-a părut “Inimi chimice” şi ce am simţit eu când am citit-o. Sper să vă înânte recenzia mea, iar dacă până acum nu aţi citit cartea, de vă convinge a mea “descărcare”, găsiţi titlul pe site-ul celor de la Storia aici.

Henry Page este un adolescent în vârstă de 17 ani, ce duce o viaţă obişnuită, având în vedere familia din care provine, mai ales când sora sa, la vârsta lui, a fost extrem de…inventivă, iar profesorii liceului unde Henry frecventează cursurile, sunt încă într-un mic şoc văzând cât de diferiţi sunt aceştia. Însă când Grace town îşi face apariţia la unul din cursurile pe care şi acesta le urmează, ceva se schimbă în viaţa sa normală şi nu ştie exact cum trebuie să se comporte şi cum anume să acţioneze, mai ales când rumurile lor par să se întersectează, şi mai bine, în momentul în care li se propune să ocupe şi să împartă un post de redactor-şef pentru ziarului liceului. Cum va evolua povestea şi ce decide Henry să facă, vă îndemn să descoperiţi…

A fost o lectură foarte plăcută, având în vedere că subiectul atins este unul sensibil. Nu mi-a transmis a fi genul de lectură care să transmită tristeţe, din contră, m-a distrat prin intermediul replicilor încărcate de sarcasm şi am râs din tot sufletul de foarte multe ori, chiar m-au durut obrajii şi mă simţeam apoi vinovată că râd, când eu trebuia să fiu tristă şi să empatizez şi mai mult cu personajele. Chiar şi cu râsul meu, am empatizat cu ele şi le-am înţeles în marea majoritate a timpului, deşi am avut episoade când le-asş fi dat două-trei palme, mai ales lui Grace. Poate şi faptul că povestea a fost redată doar din perspectiva lui Henry a contribuit la veselia mea, dacă ar fi fost şi perspectiva lui Grace prezentă, sigur ar fi stat lucrurile altfel. L-am îndrăgit pe Henry de la prima apariţie, ce să mai spun de familia sa…a fost demenţială şi nu doar o dată mi-am dorit să fiu alături de ei în carte, au fost cireaşa de pe tort şi sigur ei au fost plusul amuzamentului meu (nici nu ştiu dacă este o exprimare corectă, însă îmi pierd cuvintele când trebuie să vorbesc despre ei)…au fost maximi şi am savurat fiecare apariţie a lor. Nici prietenii lui Henry nu s-au lăsat mai prejos, cum ar fi zis iubitul meu, “Sunt prăjiţi!”, însemnând că nu ai nicio clipă de plictiseală alături de ei, din contră, te distrezi copios şi merită fiecare moment.

Dându-mi aşa o stare de bine, am fost puţin tristă când am ajuns la finalul poveştii, mai ales când am realizat că bănuielile mele au fost confirmate, dar şi pentru că eram nevoită să mă desparte de personaje. Henry a fost extrem de norocos având prieteni ca Lola şi Murray alături, ca să nu mai spun de familia sa. Am dat peste o poveste amuzantă şi emoţionantă, în acelaşi timp, profundă şi puternică, care mi-a vorbit despre pierdere, suferinţă, loialitate, prietenie, familie, dar şi iubire…este şi nu este o poveste de dragoste, însă vă rămâne vouă să îi daţi verdictul care consideraţi J. Eu ţin să le mulţumesc celor de la Storia pentru oportunitatea de a lectura acest volum, fără ajutorul lor nu cred că ajungeam la această poveste prea curând, ce e drept, la cât de lung este wishlistul meu…

“Priveşte acolo, sus, Henry. Priveşte cerul şi apoi spune-mi sincer că eşti convins că vieţile noastre nu sunt altceva decât şiruri ridicule de întâmplări aleatorii. Un nor de praf şi gaz ne-a format planeta, o reacţie chimică a creat viaţa, apoi strămoşii noştri din peşteri au trait cât au trăit, şi-au tras-o între ei şi apoi au murit în moduri oribile. Universul nu e atât de magic pe cât le place oamenilor să creadă. E de o frumuseţe chinuitoare, dar nu e deloc vorba de magie, ci doar de ştiinţă.”

“Cel mai mare dar pe care l-am primit vreodată de la univers e faptul că vom dispărea cu toţii în uitare.”

“Pentru că nu ştiam că te poţi îndrăgosti de oameni aşa cum te îndrăgosteşti de muzică. La început, melodia nu-ţi spune nimic, e un ritm necunoscut, dar se transformă în curând într-o simfonie gravată pe piele; un imn care-ţi străbate păienjenişul venelor; o armonie cusută de căptuşeala sufletului.”

“Poveştile cu final fericit sunt doar poveşti care încă nu s-au terminat.”

“Însă dragostea e ştiinţifică, frate. Adică e vorba doar despre o reacţie chimică în creier. Uneori, reacţia asta ţine o viaţă întreagă, se repetă iar şi iar. Alteori, nu. Uneori se produce o explozie ca o supernova şi apoi sentimentul se risipeşte treptat. Suntem cu toţii doar inimi chimice.”

“Nu e nevoie ca dragostea să dureze o viaţă întreagă ca să poţi spune că e adevărată. Nu poţi judeca calitatea unei iubiri după durata ei. Totul moare, inclusiv dragostea. Uneori moare odată cu persoana respectivă, alteori moare de la sine. Cea mai impresionantă poveste de dragoste nu e neaparat cea în care două persoane îşi petrec toată viaţa împreună. Poate fi vorba despre o ibire care a durat două săptămâni, douăă luni sau doi ani, dar care a strălucit mai puternic, mai apeins, mai fierbinte decât toate iubirile de dinainte sau de după. Nu jeli o iubire ratată; nu există aşa ceva. Toate iubirile sunt egale la nivelul creierului.”

“Doar trecerea timpului ameliorează suferinţa, îţi umple mintea cu amintiri noi şi te desparte treptat de tragedie.”

Advertisement

“Furia Roșie” de Pierce Brown (recenzie)

  • Titlul original: “Red Rising”
  • Autor: Pierce Brown
  • Serie: “Red Rising Saga”
  • Volum: 1
  • Editura: Paladin
  • Colecţie: Paladin SCI-FI Masters
  • An apariţie: 2020
  • Număr pagini: 506
  • Traducere din engleză de Iulia Pomagă

În viitor, populaţia lumii e împărţită în clase având funcţii strict și clar definite, iar fiecărei clase îi corespunde câte o culoare. Darrow e un Roşu şi un Sondor al Iadului care lucrează în adâncul minelor de pe Marte pentru a face suprafaţa planetei locuibilă. La fel ca toţi cei din neamul lui, trudeşte din greu pentru a oferi un viitor mai bun generaţiilor următoare. Darrow va descoperi însă destul de repede că umanitatea ajunsese demult să populeze planeta Marte, iar cei ca el sunt ţinuţi drept sclavi de o clasă conducătoare decadentă, cea Aurie. Singurul mod în care se poate face dreptate în această societate abuzivă este ca Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor, devenind unul dintre ei.

Am tânjit atât de mult la această serie şi m-am bucurat enorm când am primit-o de la Editura Paladin, însă ulterior am realizat că nu aveam volumul întâi al trilogiei şi a fost nevoie să o mai amân o perioadă. Nu vă spun că-mi tot făcea cu ochiul din teancul meu de necitite, dar şi când am primit volumul, nu am mai pierdut vremea şi m-am apucat de el. Greu mi-am adunat gândurile să vă pot vorbi despre el, a fost o lectură complexă şi acum înţeleg de ce a primit atâtea laude, nu ştiu dacă am să reuşesc să vă transmit tot ce vreau privind „Furia Roşie”, dar am să încerc pe cât îmi este posibil.

Darrow lucrează de la vârsta de 13 ani în mină, în prezent are 16 ani şi este deja căsătorit, de şase luni chiar, cu Eo, pe care o cunoaşte încă de când erau copiii. Fac parte din acelaşi clan de mineri Roşii – un clan al cântecului, al dansului şi al pământului. Darrow provine dintr-o familie modestă, are un frate mai mare cu trei ani, Kieran, dar şi o soră, Leanna, tatăl lor fiind răpit de lângă ei la vremea când Darrow avea doar şase ani, a fost luat de câtre Aurii, judecat şi spânjurat pentru câ-şi dorea ca raţiile de mâncare să fie mai mari, ajungţnd astfel la un protest paşnic, însă acest protest i-a adus moartea. Familia sa a fost distrusă de acest eveniment şi au încercat pe cât posibil să evite conflictele şi să-şi vadă de treabă, însă când Darrow realizează nedreptatea ce i se face clanului din care face parte, o furie greu de stăvilit îl cuprinde. Cei din clanul lui sunt constrânşi să muncească pentru alţii, să pregătească Marte pentru cei ce urmează a veni, însă când Darrow descoperă că tot ceea ce a ştiut nu a fost real şi a trăit în minciună, iar Societatea în care trăieşte este condusă de cei de sus, măcelărindu-i pe cei de jos, Darrow face o alegere…Care este aceasta, nu îţi voi dezvălui, însă te îndemn să fii alături de „Furia Roşie”…

Între coperţi am dat peste o poveste crudă şi, în acelaşi timp, fascinată, deşi din primele pagini nu prea pricepusem eu mare lucru şi încercam să fac unele legături între personaje, dar pe parcurs ideile au prins contur şi am rămas uluită. Mi-a amintit puţin de povestea din „Jocurile Foamei”, însă aici jocul a fost unul şi mai crunt, părinţii îşi aruncă fiii într-o competiţie mortală, îngăduie să fie măceliţi şi nu mişcă un deget pentru aceştia atunci când dau de greu, întrucât nu le permit regulile…un joc în care trebuie să-şi cunoşti duşmanii, dar şi mai bine prietenii. Acţiunea volumul a fost de-a dreptul brutală, personajele au dat dovadă de o  cruzime ieşită din comun, ajunsesem să cred că le lipseşte ceva la mansardă, îmi era greu să cred că sunt capabile de asemenea acţiuni şi să fie aşa pasivi la tot ce se întâmplă, având în vedere că erau implicaţi în competiţie şi sânge din sângele lor.

Nici nu ştiu când am parcurs paginile, totul s-a mişcat pe repede – înainte după ce am prins firul poveştii şi paginile au trecut ca vântul. Am citit-o cu sufletul la gură, mai ales a doua jumătate a cărţii, când acţiunea deja explodase şi eu nu mai aveam stare, palmele îmi erau transpirate şi eram străbătută de toţi fiorii, dar şi de furie…vaaai, ce aş fi exterminat unele personaje, exact ca pe gândaci şi aşa un deja-vu avusesem cu acele personaje, mi-au trezit amintiri neplăcute din alte cărţi citite şi nu aveam ochi să le privesc atunci câţnd apăreau în peisaj, îmi venea să dau cu cartea de toate cele, deşi nu avea nicio vină săraca. Aşa ştiu că o carte este ce trebuie pentru mine, când mă poartă pe toate culmile şi-mi trezeşte până şi cele mai urâte sentimente la viaţă, când reuşeşte să mă captiveze până mă deconectez de tot ce mă înconjoară. N-am dus lipsă nici de întorsături de situaţie, că nu eram eu destul de năucită, au mai venit şi ele să mă doboare de tot, dar şi ce mult mi-au plăcut…am savurat povestea pe cât mi-a fost posibil.

„Furia Roşie” este un prim volum în forţă, încărcat de dinamism şi personaje interesante, dar are şi o poveste pe măsură, unde sacrificiul nu lipseşte, lupta pentru supravieţuire este una aprigă, brutalitatea este la ea acasă, unde nu toate cricatricile se vindecă şi nici păcatele nu sunt iertate…iar eu, de acum, îmi fac curaj să mă apuc de volumul următor, pentru că nu mă simt pregătită psihic să-l încep, mă tem de ceea ce voi descoperi, mai ales după cum m-a lăsat finalul primului volum. Îşi merită toate laudele această serie şi mă bucur că mi-am făcut curaj s-o încep, trebuie doar s-o continui, ştiu că va merita cu vârf şi îndesat, deşi îmi va termina degetele la cât de groase sunt volumele… Dacă v-am convins, chiar şi puţin, sper să fi reuşit să vă transmit tot ce mi-am dorit (însă este vraişte în mintea mea în ce priveşte volumul şi-mi este greu să-mi găsesc cuvintele pentru a vorbi despre el), volumul îl găsiţi pe site-ul celor de la Paladin aici.

„Răbdarea este cea mai însemnată parte a curajului. Iar supunerea este cea mai însemnată calitate a umanităţii.”

„Moartea nu e atât de goală precum spui tu. Goală este o viaţă fără libertate, Darrow. Goală e o viaţi înlănţuită de frică, frică de moarte sau frica de-a pierde ce ai.”

„Poporul meu cântă, dansăm şi iubim. Asta e tot ce putem. Dar mai şi săpăm. Dup-aia murim. Foarte raralegem pentru ce. Această alegere înseamnă putere. Această alegere a fost singura noastră armă. Dar nu-i de ajuns.”

„Mă doare când o ţin în braţe, dar durerea vine din trecut, nu de la ea. Ea e ceva nou, ceva plin de speranţă. Ca primăvara pentru iarna mea întunecată.”

„Nimeni nu înţelege jocul pentru că nimeni nu cunoaşte regulile. E la fel ca în viaţă. Unii consideră că onoarea are valoare universală. Unii cred că legile ţin lucrurile împreună. Dar până la urmă, cei care se ridică cu ajutorul otrăvii, n-o să moară din pricina ei?”

„Dragostea şi războiul sunt două câmpuri de luptă diferite.”