„Cele două regine” de Claire Legrand (recenzie)

  • Titlu original: “Furyborn”
  • Autor: Claire Legrand
  • Seria: “Empirium”
  • Volum: I
  • Editura: Nemira
  • Colecții/Serii: Young Adult
  • An apariție: 2020
  • Număr pagini: 576
  • Traducător: Mădălina Sîrghi

O lume se prăbușește. Două regine se ridică.

Două femei, la distanță de niște secole ,au puterea să salveze lumea sau s-o piardă pentru totdeauna.

O profeție despre două regine: cea care aduce lumina și cea care aduce sângele. Când asasinii amenință să-i ucidă cea mai bună prietenă, Rielle Dardenne riscă totul ca s-o salveze, dezvăluindu-și astfel adevărata natură. Ca să demonstreze că este Regina Soarelui, Rielle trebuie să treacă prin mai multe încercări. Dacă eșuează, va fi omorâtă.

O mie de ani mai târziu, Regina Rielle este un basm pentru Eliana Ferracora, vânător de recompense pentru imperiu. Când mama ei dispare, ea i se alătură unui căpitan rebel și descoperă secretele murdare din inima imperiului.

Rielle și Eliana duc povara unui război milenar, iar destinele lor se intersectează în feluri spectaculoase, legătura lor fiind cea care poate salva sau distruge întreaga lume.

La început de 2021 mi-am propus să nu mai cumpăr nicio carte până nu citesc mare parte din titlurile ce deja le deţin şi la care n-am ajuns din cauza cumpăratului meu excesiv. Am rezistat să mă controlez în ianuarie şi n-am cumpărat niciuna, însă nu pot spune acelaşi lucru şi pentru luna februarie. Da, am păcătuit şi am păcătuit sănătos, să spun aşa, şi nu-mi pare rău absolut deloc. Una dintre cărţile achiziţionate este cea despre care vă vorbesc puţin astăzi, şi anume “Cele două regine”, primul volum al trilogiei “Empirium”, carte pe care am luat-o la îndrumarea Cătălinei, ea e de vină, dar şi pe care am văzut-o la Anto, cu care am şi citit-o la buddy read. Nu puteam să închei altfel luna februarie, decât cu o carte explozivă, cel puţin în cazul meu şi am fost extrem de încântată de faptul că m-am lăsat coruptă şi am pus mâna pe asemenea carte.

“Cele două regine” cuprinde povestea lui Rielle Dardene, o tânără ce deţine puteri menite să salveze lumea sau să o distrugă. Le ţine ascunse, tocmai pentru a nu pune în pericol viaţa celor pe care îi iubeşte, însă acest secret iese la iveală în momentul în care prietenul ei este ameninţat de asasini şi, în urma impulsului de a-l proteja, îşi dezvăluie secretul bine tăinut. Odată cu puterile făcute publice, Rielle este pusă la numeroase încercări pentru a demonstra dacă este una dintre reginele menţionate de profeţie, iar dacă eşuează în probele la care este supusă, va fi omorâtă. La o distanţă de o mie de ani, Regina Rielle este doar un basm pentru Eliana Ferracora, un vânător de recompense pentru imperiu. Primeşte însărcinarea de a captura un inamic al imperiului, însă misiunea se suprapune cu dispariţia mamei sale şi ajunge să se alăture celui pe care îl vâna, descoperind astfel secrete dintre cele mai mizerabile şi cutremuratoare din interiorul imperiului. Deşi Rielle şi Eliana trăiesc la o distanţă mare una de cealaltă, dar şi-n timpuri diferite, acestea iau parte la un război ce pare că nu se mai încheie, destinele lor se întrepătrund, iar legătura dintre ele poate fi una salvatoare sau una nimicitoare…

Ce mi-a plăcut extrem de mult la această carte a fost că nu m-a luat cu zăhărelul, nu a fost nevoie să parcurg un sfert din carte pentru a pătrunde cum trebuie în acţiune, ci m-a lovit de la primele pagini, ceea ce a fost demenţial. De ceva vreme n-am mai pătruns aşa, dintr-o bucată, într-o poveste şi chiar m-am bucurat de acest lucru. A început în forţă şi aşa a continuat până la ultima pagină. Am cunoscut personaje ambiţioase, puternice, dar şi periculoase, bântuite de secrete, dominate de teamă uneori, dar şi impulsive. Mi-a fost uşor să leg conexiuni cu cele două personaje feminine principale, întrucât acţiunea a fost redată atât din perspectiva lui Rielle, cât şi a Elianei, urmărindu-le cursul poveştii în paralel, fiindu-mi mult mai la îndemână să-mi formez propriile idei şi să-mi alimentez bănuielile. N-am fost străbătută nici măcar o clipă de plictiseală, din contra, mi-am dorit, din ce în ce mai mult, să iau parte la acţiune, să urmăresc firul poveştii fără să fiu deranjată şi să nu mă întrerup deloc din lectură, pot spune că am devorat cartea, greu mi-a fost să o las din mână când am fost nevoită. Constant am fost în alertă, luată prin surprindere în unele momente, dar şi răsfăţată de dialogul spumos, mai ales dintre Eliana şi Simon, mă topesc toată doar când mă gândesc la ei…M-am îndrăgostit de personaje şi de povestea lor, atât de cele principale, cât şi de cele secundare, m-am emoţionat teribil în faţa unor momente de iubire şi dovezi de prietene, am avut răsuflarea tăiată de nenumărate ori…pot spune că am trăit acest volum la intensitate maximă şi am fost tare tristă când am ajuns la final; veşnica mea problemă şi anume, că-mi doresc mult mai multe pagini atunci când povestea este una extraordinară…

Absolut tot mi-a plăcut la acest volum, în capul meu a fost vraişte vreme lungă, de aici şi motivul pentru care apare aşa târziu recenzia, având în vedere că am citit volumul la finalul lunii februarie, însă nici acum nu ştiu dacă am reuşit să vă transmit tot ce am vrut pentru că mi-e teamă să nu vă spoiler-esc, aşa că mai ţin din informaţii şi pentru mine. Însă dacă vă doriţi o carte cu protagoniste puternice, ambiţioase, fiinţe supranaturale, îngeri, dar şi un război milenar, atunci “Cele două regine” este pentru voi. Veţi avea parte de o poveste explozivă, încărcată de neprevăzut, secrete şi minciuni, devotament, iubire, prietenie, sacrificii şi nu numai, dar vă mai las şi pe voi să descoperiţi, că altfel dau tot din casă…Sper doar ca Nemira să traducă repede şi celelalte volume ale trilogiei, cred că am dat peste o nouă serie ce mă va obseda, că la suflet deja mi-a ajuns cu acest prim volum…

“Un tată care îşi iubeşte fiica nu o face prizonieră.”

“Să păstrezi un secret nu este o minciună.”

“Tuturor ne este frică. Tu doar te pricepi mai bine decât ceilalţi să ascunzi asta.”

“Oamenii ca noi nu luptă pentru propria speranţă (…). Luptăm pentru speranţa celorlaţi.”

“Cu toţii avem o parte întunecată în noi, Rielle. Asta înseamnă să fii om.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s