„Fântânile tăcerii” de Ruta Sepetys (recenzie)

  • Titlul original: “The Fountains of Silence”
  • Autor: Ruta Sepetys
  • Editura: Epica
  • An apariție: 2020
  • Număr pagini: 560
  • Traducător: Gabriela Stoica

– Madrid, 1957 –

Sub conducerea dictatorială a generalului Francisco Franco, Spania continuă să trăiască, dar redusă la tăcere. Cu toate acestea, vizitatorii și oamenii de afaceri străini sosesc neîntrerupt în țară, ademeniți de vremea însorită și de vinul bun. Printre aceștia se află și Daniel Matheson, un tânăr texan de optsprezece ani, fiul unui magnat al petrolului, care își însoțește părinții la Madrid, sperând să se conecteze cu țara natală a mamei lui prin intermediul obiectivului aparatului de fotografiat. Pasiunea pentru fotografie și destinul i-o scot în cale pe Ana — în familia căreia fatalitățile întrețesute dezvăluie persecuțiile din timpul Războiului Civil Spaniol —, precum și sensuri inedite ale șansei în viață, ale norocului și totodată ale fricii. Plasa tăcerii e deasă. Printre umbrele pericolului, pentru Daniel fotografiile sale ridică o sumă de întrebări incomode și se vede nevoit să ia decizii dificile pentru a-i proteja pe cei pe care îi iubește. Viețile se întrepătrund, iar inimile se caută, totul pe fundalul rău prevestitor al însoritului oraș spaniol.

Include articole din presa vremii, mărturii, fotografii și multe altele.

Îmi era dor de o carte scrisă de Ruta Sepetys, iar când am văzut, în decembrie, că se va traduce un nou roman de-al ei la Epica, nu am mai putut de încântare. Nu mi-a stat fundul deloc până nu am pus mânuţa pe el, anul acesta în februarie, ca să nu mai spun că nu am rezistat să-l amân prea mult, îmi tot făcea cu ochiul din teancul meu de cărţi pregătite pentru a fi citite cât mai curând. Încă este teancul suficient de mare, dar ajung la toate cu paşi mărunţi…

„Fântânile tăcerii” ne dezvăluie o poveste tulburătoare ce se desfăşoară în Spania, în anul 1957, sub conducerea dictatorială a generalului Francisco Franco. Este povestea Anei şi a familiei sale, o familie de republicani ce au suferit cumplit, dar şi a lui Daniel, un tânăr american, pasionat de fotografie, sosit în Spania cu familia sa pentru ca mama sa să se reconecteze cu ţara natală, dar nu numai…Drumurile celor doi se intersectează la hotelul Castellana Hilton, unde Daniel este cazat împreună cu părinţii săi, dar şi unde Ana lucrează ca şi cameristă, fiindu-i atribuite camerele familiei Matheson. Întâlnirea celor doi este una emoţionantă, predominată de frică şi învăluită în secrete, acestea fiind doar o mică parte dintre elementele poveştii…îţi recomand să îi acorzi o şansă, mai ales dacă nu ai citit până-n prezent titluri ce au avut acţiunea desfăşurată în Spania generalului Francisco Franco…

Este prima ficţiune istorică pe care o citesc ce are acţiunea în Spania sub conducerea generalului Francisco Franco şi deşi am crezut că perioada lui Hitler a fost cruntă, ei bine, nici a lui Franco nu a fost mai prejos. M-am simţit extrem de incultă când am realizat că nu aveam habar de acea perioadă, că a fost o noutate pentru mine, având în vedere ce impact puternic a avut Franco asupra istoriei şi cât de multe schimbări a suferit Spania sub conducerea lui, dar şi după ce acesta a decedat. Spania a fost dominată de frică pe toată perioada conducerii lui Franco, aşa cum celelalte ţări au fost de Hitler, n-au fost departe unul de celălalt, ceea ce m-a cutremurat şi m-a întristat deopotrivă.

Pe cât de mult îmi plac ficţiunile istorice, pe atât de mult le simt până-n măduva oaselor şi se pare că luna martie este luna ficţiunilor istorice, mai ales că mai am de gând să parcurg câteva. Povestea Anei şi a lui Daniel m-a emoţionat foarte mult şi prin ochii lor am avut ocazia să văd o Spanie atât din interior, cât şi din exterior, să o înţeleg puţin câte puţin, să mă pun în locul persoanelor ce au trăit în acea vreme şi să sufăr laolată cu ei. Ana era un bebelaş când părinţii i-au fost răpiţi, au fost republicani şi condamnaţi pentru acest lucru, şi lăsată în grija surorii sale mai mari şi a fratelui ei, aceştia ulterior locuind cu sora mamei lor. Trecutul şi prezentul ei este învăluite în secrete cutremurătoare, însă încearcă pe cât posibil să şi le păstreze pentru sine, să nu dezvăluie nimic ce ar putea atrage atenţia. Daniel, de cealaltă parte, este atras şi fascinat de Spania, totul este nou pentru el, îşi doreşte să descopere cât mai multe, este nechibzuit, acţiunile sale având magnet pentru necazuri, scoţând la suprafaţă adevăruri de mult tăinuite şi care au menirea de a cutremura o societate întreagă…

M-am îndrăgostit de această poveste, dar corect ar fi să spun că m-am îndrăgostit de scrierile Rutei, nu am fost dezamăgită de nicio poveste ţesută de ea şi nici de această dată nu am fost dezamăgită, din contră, „Fântânile tăcerii” m-a convins că Ruta are un talent aparte în crearea operelor de ficţiune istorică, mereu reuşind să mă transpună în acele vremeri şi să trezească în mine numeroase sentimente, dintre cele mai tulburătoare. M-am temut pentru personaje, am suferit alături de ele, am empatizat cu fiecare în parte, iar ultimele pagini ale poveştii le-am parcurs cu lacrimi în ochi şi cu sufletul cât un purice. Povestea curpinsă între coperţi este o poveste dominată de frică, cutremurătoare, ce vorbeşte despre pierderi, secrete, teamă, familie, curaj, suferinţe, visuri, dar mai ales iubire, atât faţă de cei apropiaţi, cât şi iubirea faţă de ţara natală. un plus adus acestei poveşti sunt articole din presa vremii, mărturii, fotografii și multe altele…

„Înălţimea nu îl face pe un om nici mare, nici puternic.”

„Unele prietenii se nasc din lucruri pe care le ai în comun tu cu acea persoană. Altele, din faptul că se întâmplă să fiţi sau să locuiţi în acelaşi loc. Şi adeseori cele mai neobişnuite se nasc din efortul de a supravieţui.”

„Uneori adevărul este periculos, Julia. Dar tot ar trebui să îl căutăm, oricum ar fi.”

„Secretul meu (…) este că mă pricep foarte bine să păstrez secretele.”

„Un secret nu rămâne niciodată secret prea mult timp.”

„Da! Dar frica este cea care dă perspectivă vieţilor noastre. Fără frică nu vom descoperi niciodată curajul.”

„Vă simţiţi puternici fiindcă aveţi bani. Cu banii voştri cumpăraţi vinul şi strălucirea soarelui de la noi, dar nu puteţi cumpăra dreptul la istoria noastră.”

„Amintirile sunt flămânde, tesoro. Nu trebuie să le hrăneşti.”

„Când descoperi adevărul, trebuie să-l rosteşti în gura mare şi să-i ajuţi pe ceilalţi să facă la fel, Senor Matheson. Adevărul rupe lanţurile tăcerii.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s