“Al Cincilea Anotimp” de N.K. Jemisin (recenzie)

• Titlul original: “The Fifth Season”
• Seria: Pământul sfărâmat
• Volum: 1
• Autor: N.K. Jemisin
• Editura: Paladin
• Colecții/Serii: Fantasy Masters
• An apariție: 2017
• Număr pagini: 464
• Traducător: Laura Ciobanu
  
  

Primăvară, vară, toamnă, iarnă. Moartea-i Al Cincilea Anotimp şi le stăpâneşte pe toate.

Singurul continent al planetei, numit în mod ironic Neclintirea, este zguduit constant de cutremure devastatoare. O dată la câteva sute de ani, locuitorii lui au de înfruntat un Al Cincilea Anotimp. Furia Pământului se dezlănţuie într-un sezon al dezastrelor naturale, al foametei, al cruzimii şi-al luptei pentru supravieţuire. Sfârşitul lumii e inevitabil, dar nu e singura problemă. Ce e de făcut când sistemul rigid în care trăieşti se teme de tine, manipulează şi ucide cu sânge rece?

Pentru Essun n-are importanţă că lumea e în ruine. O s-o distrugă chiar ea dacă numai aşa poate să se răzbune.

Nu poţi să faci lucrurile să meargă mai bine. Lumea e ceea ce e. N-ai cum s-o schimbi decât dacă o distrugi şi o iei de la capăt.

Ei bine, fără milă a fost cartea asta, dar să nu încep cu sfârşitul, ci cu începutul.

N.K. Jemisin mi-a fost recomandată de Cătă, nu ştiu dacă mai este vreo surpriză, v-am tot spus că ea e baza mea în materie de fantasy, şi am ales să descopăr trilogia “Pământul sfărâmat”. Deşi, initial, am vrut să o iau în engleză, o găsisem la un preţ super bun pentru box set, s-a întâmplat să nu mai fie pe stoc, aşa că am purificat site-urile noastre şi am ajuns la Cartepedia, se pare că ei mă salvează mereu din impas, tot la ei voi apela şi pentru următoarele volume. Ulterior, am citit la o postare de-a Simonei că trilogia “Pământul sfărâmat” este una dintre favoritele sale, deci ale mele circuite s-au pus în mişcare şi n-am mai zăbovit. M-am pus pe treabă, chiar dacă mi-am propus că nu mai încep serii noi până nu le închei pe cele deja începute…dar vezi să nu, doar n-ai cap cu nebuna…Dar să nu mă mai lungesc cu aiurelile mele şi să vă dezvălui impresiile mele privind primul volum al trilogiei şi de c ear trebui să îi acordaţi o şansă.

În acest prim volum facem cunoştinţă cu Essun, o femeie ce locuieşte în târgul Tirimo de zece ani, este mama a doi copiii, însă niciunul nu-I mai este alături, din păcate, băieţelul ei de doar doi anişori a fost ucis în bătaie de către tatăl său şi abandonat pe podeaua din camera de zi, unde şi este găsit de Essun, soţul ei dispărând alături de fiica sa, Nassun. În acele momente, lumea ei se prăbuşeşte şi mintea ei este străbătută de toate gândurile posibile şi imposibile, mai ales că se produc şi alte schimbări în lumea exterioară. Însă acestea nu contează pentru ea, întrucât tot ce-şi doreşte este să se răzbune… Te stătuiesc să i te alături, vei fi purtat pe meleaguri necunoscute, ce nici în vise nu ţi s-ar arăta, vei întâlni fiinţe dintre cele mai neobişnuite şi vei descoperi că prieteniile se pot lega în cele mai ciudate feluri. (pe site-ul cartepedienilor găseşti primul volum al seriei aici).

Am fost impresiontă de această primă întâlnire cu Jemisin, deşi m-a băgat puţin în ceaţă cu povestea sa, cel puţin la început. Primele pagini ale volumului au fost o confuzie totală pentru mine, eram mereu cu notiţele alături, ca să pot face conexiunile potrivite, să reţin ce personaje întâlnesc şi pe care trebuie să le urmăresc cu un interes mai mare sau mai mic, să descopăr cele principale şi cele episodice. Cum mă lămuream cât de cât şi prindea formă o idee în mintea mea, mai apărea unul pe care trebuia să-l adaug la notiţele mele şi tot aşa. Au fost multe personaje, însă m-am lămurit în privinţa fiecăruia şi am realizat pe cine trebuie să urmăresc eu cel mai aprins. Un alt aspect ce m-a bulversat puţin, a fost modul de redactare al poveştii, şi anume, la persoana a doua, din perspectiva lui Essun, redare pe care eu n-am mai întâlnit-o până acum şi a fost ciudată, ce e drept, dar a şi reuşit să mă prindă mult mai repede în firul poveştii, întrucât îmi lăsa senzaţia că eu sunt personajul ce iau parte la toată acţiunea. Pe lângă perspectiva lui Essun la persoana a doua, am mai avut una la persoana a treia, despre care n-am să vă dezvălui nimic, rămâne să descoperiţi voi…Trecerile de la o perspectivă la alta a fost una relativ uşoară, nu era bruscă şi ştiai care a cui e, însă ce am descoperit de-a lungul poveştii, m-a zburlit de câteva ori.

Essun este un personaj ce nu a avut parte de o viaţă uşoară, este constrânsă să trăiască cu un dar, care poate fi considerat şi blestem, persoanele care posedă darul ei sunt vânaţi şi transformaţi în sclavi, de unii, dar transformaţi şi-n lideri, de alţii, depinde de punctul de vedere din care vrei să-i priveşti. De multe ori mi-a părut extrem de rău de câte a fost nevoită să îndure, câte a trebui să facă pentru a supravieţui, povestea ei m-a cutremurat şi m-a şocat în acelaşi timp, am avut eu unele bănuieli, însă nu mă aşteptam să prindă formă. Adică bănuielile mele rar se confirmă, însă de data aceasta, o dată confirmate, au trezit pielea de găină şi povestea m-a ţinut cu răsuflarea tăiată până la final. Essun este un personaj feminin demn de admirat şi urmărit, dacă vă aşteptaţi să întâlniţi şi personaje masculine mai altfel, nu veţi avea parte, cel puţin în acest volum. Simt eu că vor fi unele schimbări în următorul volum, am unele bănuieli, notiţele mele aşteaptă să fie actualizate…Dar până atunci, haideţi şi voi să pătrundeţi în lumea celui de – “Al Cincilea Anotimp”, unde veţi întâlni orogeni, Gardieni, mâncători de piatră şi nu numai, dar veţi avea parte şi de o poveste şocantă şi ambiţioasă despre supravieţuire, secrete, speranţă, manipulare, abuz, familie, iubire, prietenie, toate acestea îmbinate cu numeroase răsturnări de situaţie care vă vor zburli părul la ceafă…

“Să zâmbeşti convingător este o artă. E important ca zâmbetul să ţi se citească în privire, altfel oamenii îşi vor da seama că-i urăşti.”

“(…) sfârşitul unei poveşti este începutul alteia. În fond, toate acestea s-au întâmplat şi altădată. Oamenii mor. Vechile orânduieli se sfârşesc. Noi societăţi se nasc. De obicei, când spunem a venit sfârşitul lumii este o minciună, pentru că planeta e bine-mersi.”

“Casa înseamnă oameni (…). Casa este ceea ce iei cu tine, nu ce laşi în urmă.”

“(…) nici misterele nu se compară cu cea mai palidă licărire a speranţei.”