Privind înăuntru, de Petronela Rotar

Autor: Petronela Rotar
Categoria: Literatura Romana
Editura: HERG BENET
Nr. pagini: 336

”Am fost un om zdrobit, întors spre moarte, nu înspre viață. La 30 de ani, mă imaginam trăind doar încă cîțiva ani, la fel de zbuciumat cum am trăit mereu. Apoi, murind devreme. Cu un ochi priveam spre moarte, iar cu celălalt spre copiii mei, opintindu-mă să mai trăiesc o vreme, cît să văd fetele suficient de mari ca să se descurce singure. Este un miracol că nu am murit, trăind atît de sinucigaș, fără măcar să-mi dau seama. Am trecut razant pe lîngă moarte, nu doar fiindcă am fost îngropată sub o avalanșă, ci fiindcă am trăit fiecare zi ca să mor. Am făcut întoarcerea spre viață în ziua în care am decis să mă vindec. Nu știam atunci, însă, că asta fac, un U turn definitiv spre lumină. Am aflat abia acum, după un drum lung și dureros, cînd am ajuns.
Am adunat în cartea aceasta drumul meu spre sine și lecțiile mele. Poate vor mai fi de folos cuiva, drumeț rătăcit pe calea vindecării. E darul pe care îl întorc vieții, că m-a îngăduit și așteptat să mă întorc cu fața spre ea.”

Am o mare apreciere și un mare respect pentru oamenii care scriu cărți inspirate din viețile lor, așa imperfecte cum sunt ele. Petronela Rotar și-a pus sufletul pe tavă și le-a dat ocazia cititorilor să îl atingă, să îl întoarcă pe toate părțile, să îl înțeleagă, să îl judece. Fără rușine, fără teamă, fără prejudecăți. Fără să mascheze sau să nege întâmplările mai puțin plăcute din viața ei. Fără să fugă de trecut sau să se ascundă după deget. A trăit asta, a simțit asta, a scris asta. Nimic în plus, nimic în minus. A ales să iasă din tipar și să își trăiască viața complet diferit față de celelalte femei din familia ei. A avut curajul să își accepte și să își învingă fricile, chiar și pe cele mai mari. Nu pot să zic decât: RESPECT!

Am început cartea puțin sceptică, neștiind exact la ce să mă aștept. Cred că mă așteptam să fie ca una dintre acele cărți în care ți se spune ce să faci pentru a reveni pe drumul cel bun, dar nu, este cu totul altceva. Este o invitație pentru a privi înăuntru, exact cum spune și titlul. Petronela privește înăuntrul ei și te face și pe tine să privești, doar că înăuntrul tău. Te face să-ți analizezi trecutul, prezentul, sufletul, mintea, totul. Citești și cobori din ce în ce mai adânc înăuntrul tău, punându-ți întrebări și găsind răspunsuri. Te analizezi și te minunezi de ce descoperi. Nu, în cartea ei, Petronela nu îți spune ce trebuie să faci, ce pași să urmezi, ce reguli să respecți, ci descoperi de unul singrul ce este greșit în ceea ce faci și cum să te îndrepți. Un singur lucru îți spune: totul vine dinăuntrul tău și tu ești cea mai importantă persoană din viața ta! Și, pentru a te vindeca, mai întâi trebuie să recunoști că ești ”bolnav” și să accepți că ai nevoie de ajutor. Nu este deloc o rușine, ci este un pas important în viață, dacă vrei să trăiești o viață frumoasă, în armonie cu propria persoană, în pace cu demonii și balaurii dinăuntrul tău.

Am citit cartea doar în două zile, dar între acestea am avut nevoie de o pauză de câteva zile, pentru a digera tot ce citisem. Totul este atât de sincer și atât de profund, încât trebuie să-ți iei un timp în care să meditezi. Limbajul este unul cât se poate de ușor, am adorat cuvintele și expresiile pur românești, câteva și ungurești, dar acest lucru nu m-a deranjat, deoarece autoarea a avut grijă să traducă fiecare cuvințel străin. Foarte frumos!

Mă bucur enorm că am avut ocazia să citesc o carte atât de profundă (chiar aveam nevoie de o astfel de lectură!) și sunt foarte curioasă de celelalte cărți scrise de Petronela Rotar, pe care plănuiesc să le citesc neapărat în viitorul apropiat. Trebuie să încercați și voi să priviți înăuntru prin intermediul acestei cărți! Nu aveți nimic de pierdut, doar de câștigat! Ca de obicei, simt nevoia să împărtășesc câteva citate cu voi, dar de data asta îmi este cam greu să le aleg pe cele potrivite, deoarece toată cartea este plină de lecții de viață.

”…dragostea pe care o primim de la mame este fundația ființei noastre. Atunci cînd lipsește, toată construcția se prăbușește sau devine extrem de fragilă.”

”…abia atunci cînd ne dăm voie să simțim și emoțiile negative, să ne fie frică, să ne doară, să simțim disperare, gol, singurătate, durere, suntem în contact cu sinele nostru autentic și putem începe să ne construim pe noi.”

”Suntem suma alegerilor noastre, cele mai multe inconștiente. Avem viața pe care o merităm, de cele mai multe ori. Avem viața pe care o creăm în fiecare zi.”

”Toți avem răni și singura cale de a ni le vindeca este să ne întoarcem cu fața spre ele, nu să le negăm.”

”Cred că a-ți propune să-ți petreci tot restul vieții cu cineva este destul de nerealist. La fel cum este să spui cuiva te voi iubi întotdeauna. Cred, mai degrabă, că poți ajunge acolo dacă o iei pas cu pas, zi cu zi.”

”Sunt un om care simte multă frică, însă căruia nu îi mai e frică să simtă frică.”

Advertisement

4 thoughts on “Privind înăuntru, de Petronela Rotar

  1. Recenzia asta e un motiv in plus sa ma grabesc sa achizitionez cartea. Ultimul citat mi-a mers direct la suflet!
    ”Sunt un om care simte multă frică, însă căruia nu îi mai e frică să simtă frică.”

    Liked by 1 person

    1. Mă bucur tare mult să ‘aud’ asta! Te asigur că fiecare pagină îți va ajunge la suflet! ❤️

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s