• Titluri: “Sabia Umbrelor”, “Cavalerii Soarelui”, “Citadela Viselor”

• Autor: Gelu F. Achiș

• Editura: DataGroup

• Volume: I, II, III

• An apariție: 2022, 2023, 2024

• Număr pagini: 540, 512, 520

Nu știu de ce am amânat atât timp să încep seria “Dalidan Zarthas”, de fapt știu, pentru că am așteptat să se lanseze toate volumele 🙈, să nu îmi rod unghile de nerăbdare după continuare. Dar curiozitatea a câștigat de data aceasta și am parcurs primul volum, ca apoi să realizez că e musai să continui cu volumul doi. Nu s-a întâmplat să continui imediat, atenția mi-a fost distrusă de alte titluri, însă doar o lună trecută a fost necesară pentru a realiza că mi-e dor de personaje și că-mi doresc să revin în universul creat de autor.

Dalidan este un adolescent orfan, care alături de alți trei prieteni își propun să fugă din orfelinatul unde stau. Planul le este dat peste cap într-o seară când Sfâșietorii atacă, iar fuga lor are loc mai devreme decât se așteptau, dar se soldează și cu pierderi, căci unul dintre prietenii săi nu scapă cu viață. În acel moment nutrește dorința de a deveni puternic, să lupte împotriva Sfâșietorilor și să-și răzbune prietenul.

Acțiunea din primul volum este extrem de alertă, se petrec foarte multe, iar timpul de procesare este unul scurt, ori eu așa am pățit, nu apucam bine să diger un eveniment că eram izbită de altul. Nu spun că m-a deranjat, din contră, m-a îmboldit să continui lectura și să nu mă pot despărți de poveste cu lejeritate.

În al doilea volum, acțiunea este puțin mai lentă, sunt introduse elemente noi ale universului, făcându-l și mai complex decât era deja, iar informațiile oferite schimbă anumite cursuri ale evenimentelor, dar și scot la lumină secrete de mult tăinuite. Unele mărturisiri le-am intuit și așa m-am bucurat când bănuielile mi s-au materializat, dar în aceeași măsură m-a durut prefăcătoria și minciuna, căci din cauza lor avea de suferit cineva de care am prins drag. Cum era de așteptat, a fost o lectură cu suișuri și coborâșuri, cu multe informații de asimilat, o evoluție frumoasă a personajelor și o poveste care a reușit să mă năucească.

Volumul trei începe în forță, direct din punctul în care s-a încheiat al doilea volum și vine cu unele dezvăluiri care m-au șocat. De asemenea, apar zeii în toată splendoarea lor și se ciocnesc credințele, și recunosc, am avut momente când așa m-am înfuriat la unele afirmații, că-mi venea să dau cu cartea de toți pereții, afirmații făcute de zei, că doar ei sunt mari și tari, nimeni nu e ca ei și totul trebuie făcut după placul lor… Autorul a fost nemilos în acest al treilea volum și m-a luat prin surprindere, nu doar o dată, m-a și durut când conștientizam soarta unor personaje de care ajunsesem să mă atașez puțin câte puțin. Dacă ziceam că-n volumul doi mi-a oferit numeroase informații noi, ei bine, în al treilea volum a reușit să mă zăpăcească complet și să mă determine să mă întreb de unde îi vin ideile, cum îi functionează imaginația, pentru că nu ezită să mă surprindă tot mai mult, pe măsură ce avansam cu lectura.

Mi-a plăcut enorm cum a împletit fiecare informație cu acțiunea în sine, micile incursiuni din trecut apărute prin intermediul ziarelor sau scrisorilor, dar și misterul din jurul unor entități, căci nu-s sigură dacă sunt persoane sau tot un fel de zei 🙈. Acțiunea curge, foarte rare sunt momentele când bate pasul pe loc, iar când se întâmplă asta este pentru că sunt introduse informații noi și cumva trebuie să se așeze, să fie digerate, dar și când evenimentele prind elan, trebuie să te ții că se dezlănțuie prăpădul…

M-am atașat foarte repede de personaje, în special de Dalidan, fiind și cel în jurul căruia gravitează povestea, bănuiam că destinul său va fi unul măreț, însă sacrificiile pe care trebuia să le facă nu se justificau și, într-o anumită măsură, ajunsese să mă doară că era nevoit să facă atâtea pentru a-și îndeplini visul de a se răzbuna și nu numai, parcă norocul îl ocolea și când avea parte de o fărâmă de bucurie, trebuia să intervină ceva și să-i dea peste cap toată bunăstarea.

Eranya este unul dintre personajele secundare, care-și face intrarea mai târziu în primul volum și pe care am ajuns să-l consider principal, m-a determinat să o urmăresc cu interes de la prima apariție și să o admir de-a lungul celor trei volume, făcându-și loc, încet, încet, în sufletul meu. Inteligentă, hotărâtă, impunătoare, reușește să se afirme chiar și-n fața bărbaților, devenindu-le egală atunci când este vorba de a lupta.

Un alt personaj care m-a câștigat și pentru care m-a durut sufletul când i-am aflat reala poveste a fost Qidan, un bărbat ce ajunge să-l slujească pe Dalidan, după ce acesta din urmă îl salvează. Viața sa mi s-a părut cea mai chinuită, dar m-am bucurat de cum a evoluat povestea sa. Mi-a redat speranța că se poate și mai bine atunci când nu te aștepți, iar iubirea apare exact când e cea mai mare nevoie de ea. La fel de mult am admirat-o și pe Aja, care intră în scenă începând cu volumul doi, o femeie simplă, asemeni lui Qidan, care face parte din rasele mici, însă este o femeie înfiptă, ce nu acceptă prostii din partea celorlalți și mereu le dă peste nas, asta m-a câștigat și mai mult.

Kaya este un personaj care mi-a dat puțin de furcă, să spun așa, pentru că am avut momente când o apreciam și o înțelegeam, dar și momente când aș fi dat-o cu capul de pereți, sincer. Impulsivă și puțin egoistă, nu ținea cont de ceilalți și reacționa în funcție de sentimentele sale, dar care, spre final de volum trei, mi-a deschis puțin ochii și m-a convins să stau geană pe ea, că mai are surprize pregătite.

Acum eu mă întreb, ce fac până apare volumul patru? Aveam nevoie de el ieri 🤣, am încă multe nelămuriri și cliffhanger-ul în care s-a terminat volumul trei mă roade… Este o serie extraordinară, cu un univers bine pus la punct, personaje care evoluează armonios de la un volum la altul, numeroase momente când inima îți sta în loc, dar și care scot necuratul din tine, eu m-aș fi transformat de câteva ori să pun la punct unele ființe, și sunt convinsă că ceea ce a pregătit Gelu în ultimul volum mă va lovi din toate părțile…

• Titlul original: “Scorch Dragons”, “Battle Born”

• Autor: Amie Kaufman

• Serie: “Elementalii”

• Volum: II, III

• Editura: Corint

• Imprint: Corint Junior

• An apariție: 2022, 2023

• Număr pagini: 448, 304

• Traducere de Sorin Petrescu, Ioana Radu

“Dragonii pârjolitori” pornește din același punct în care s-a încheiat primul volum al seriei “Elementalii”, surprinzându-i pe Anders și Lisabet în mijlocul dragonilor, unde au ajuns pentru a o salva pe Rayna, sora geamănă a lui Anders. Doar că Rayna nu are nevoie de salvare, iar cei doi își găsesc locul în bârlogul dragonilor, deși sunt lupi de gheață.

În acest volum descoperă că ceea ce au fost învățați la academia lupilor nu este în totalitate adevărat, că realitatea a fost distorsionată, iar cunoștințele lor au fost manipulate prin intermediul minciunilor. O poveste mereu are două versiuni, iar care este cea adevărată, ei bine, rămâne de aflat…

Iar în cel de-al treilea volum, probabil vă puteți face idee despre ce se petrece. Are loc confruntarea finală, unde se pun toate pe “masă” pentru binele omenirii, dar și cel al lupilor și dragonilor, cu numeroase riscuri și pericole bătând la ușă. Însă cum se așează lucrurile, vă îndemn să aflați.

Este o serie middle grade foarte captivantă, cu un univers superb conturat, încărcat de magie, personaje curajoase, în ciuda vârstei fragede, multe secrete de deslușit, ambiții care nu prevestesc nimic bun, prietenii armonioase și alianțe neașteptate. Vorbește și despre familie, legătura dintre părinți și copii, dar și despre cea dintre frați, despre cum familia nu înseamnă întotdeauna că trebuie să fie conectată de legăturile de sânge, ci poate fi formată din persoane cu totul străine și-n mijlocul cărora să te simți acasă.

Prea multe detalii nu vă pot oferi, având în vedere că sunt volumele doi și trei ale seriei “Elementalii”, dar vă mărturisesc că eu mă declar cucerită complet de serie și mă bucur enorm că am descoperit-o, la cât de mult tânjeam după ea. Copilul din mine este foarte fericit și sincer, abia aștept să o descopere și Casi când va veni vremea. O găsiți și voi pe Cartepedia aici, cărora eu le mulțumesc din suflet pentru exemplarele oferite!

• Titlul original: “Seoulmates”

• Autor: Susan Lee

• Editura: Epica

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 336

• Traducere de Mădălina Mangalagiu

Mi-am dorit o lectură ușoară, relaxantă, care să nu mă solicite prea mult, iar “Seoulmates” asta mi-a oferit. Deși am fost puțin confuză, titlul mă ducea cu gândul cu o acțiune petrecută în Seoul, dar de fapt, s-a petrecut în San Diego…dar trecem peste… lectura chiar a fost una plăcută. Cartea potrivită la momentul potrivit…

Nici bine nu a început vara, iar Hannah deja are parte de un dezastru: iubitul ei decide că ar fi mai bine să se despartă. Colac peste pupază, fostul cel mai bun prieten al ei, cu care n-a mai vorbit de 3 ani și care-n prezent este un actor de seriale în Coreea, vine în vizită și va sta în casa ei. Jacob are nevoie de o pauză de la toată agitația din jurul serialului în care joacă, iar până vor începe filmările pentru sezonul următor, poate spune că are parte de un mic respiro prin această vacanță în San Diego. Însă vacanța sa nu e așa cum a plănuit, trebuie să urmeze anumite sarcini, pe deasupra, mai trebuie să o vadă și pe Hannah, zilnic. De-a dreptul minunat…

Doi adolescenți care nu știu, și-n același timp știu ce vor, doar că le este greu să se exprime, mai ales când a trecut ceva timp de când au comunicat și au fost sinceri, cu adevărat, unul cu celălalt. Cum va decurge vacanța celor doi, ei bine, pot spune că a fost drăguț să-i urmăresc, să îi privesc ezitând când, de fapt, știau ce vor să facă, doar că nu-și găseau curajul necesar, dar mai ales mi-a plăcut că au trecut peste ranchiună și au decis să-și continue prietenia.

Hannah este o fată ambițioasă, deși este mânată de o ambiție cumva prostească, în sensul că depune mult prea multe eforturi pentru a-i recâștiga atenția fostului iubit, iar acest lucru m-a frustrat, într-un fel, se observa că “iubițelul” are alte idei. Jacob, de asemenea, mi-aș fi dorit să fie mai înfipt în condițiile sale privindu-și poziția, într-o anumită măsură îl înțelegeam și mi-ar fi plăcut să pună piciorul în prag când era nevoie. Poate dacă erau ambii mai hotărâți, multe alte drame erau evitate. Mi-a plăcut că am avut parte de dublă perspectivă, astfel am putut să-mi fac o idee despre fiecare personaj și să-l înțeleg, dar și de mici inserții surpriză din partea mamelor.

Mi-a dat impresia că urmăresc un serial corean, nu că aș fi urmărit unul cap-coadă, dar am văzut diverse secvențe și chiar așa îmi transmitea că se desfășurau unele scene, cu drama specifică, gesturile realizate într-un anumit mod. Nu știu exact cum să le explic, dar dacă voi urmăriți sau ați urmărit astfel de seriale, vă veți da seama la ce mă refer…sper. S-a parcurs foarte repede și a fost simpatică povestea, drama specifică adolescenței, insecuritățile, dar și fiorii iubirii.

O recomand cu drag dacă vă doriți o lectură de vară, relaxantă, dar și dacă sunteți fani k-pop și alte elemente din sfera aceea, atât de necunoscută mie, o găsiți aici pe Cartepedia, cărora le mulțumesc pentru exemplarul oferit.

• Original title: “El oraculo del tiempo”

• Author: C.A. Todorova

• Series: “El principe heredero”

• Volume: IV

• Publishing house: Circulo Rojo

• Publishing year: 2023

• Number of pages: 766

Only two months have passed since the events of the third volume concluded, and this fourth volume has started off as well as it possibly could, diving straight into the emotions, at least for me. I was somehow anticipating the moment, as I sat in fear of the worst, but I feel relieved that things have fallen into place in such a way that I can be at ease, even if only for a short time.

I was eager to dive into the story, having started the volume just a few days after finishing the third, but at the same time, I was terrified, aware that things would happen with which I would disagree and that would break my heart, once again. Yet I told myself I was strong and would handle it with grace… well, I am weak, and although I didn’t cry my eyes out, it still hit me hard and devastated me because I didn’t expect what I read, even though I had anticipated some events.

There were moments when everything was so beautiful and peaceful, enjoying the serenity, when suddenly… bang, chaos ensued, all the peace was disrupted, and I was thrust into a crazy race of battles and tension, fearing for the lives of the characters once again, and I began praying that nothing would happen to them, otherwise I would lose it… Not to say I didn’t, but still, I’m a peaceful person, so I want some chill… This volume exploded with action and kept me on the edge of my seat with every page turned, even my sweat was induced by the tension, as if I had taken part in the characters’ battles and not just watched them from the couch.

I enjoyed both the present moments of the characters and their small memories, allowing me to form a much broader opinion and to appreciate them more than I had before; I got to know them very well and understand each action, although I didn’t agree with all of them, unfortunately. However, I realized that’s just how things go, and that’s how they should be, so I resigned myself. I became attached to each character to varying degrees, and it pains me to have to part with them now, but I will definitely return to the series in the future to reread it, to reunite with my favorite characters.

Each character suffered, whether it was a loss or betrayal, the feeling of being sidelined and neglected, albeit not intentionally, but to ensure their necessary protection. Despite their hardships, all the characters demonstrated how strong they are and the tight, almost unbreakable bond that was forged between them, showing the extent of sacrifices they are willing to make for their loved ones. It’s a bond based on trust, support, respect, acceptance, but above all, love.

I sensed the couples forming throughout the story and I can’t express how thrilled I was when I noticed the long-held feelings being expressed and they allowed themselves to be vulnerable. They allowed themselves to share moments of love and affection during that time of war, full of dangers and threats. My heart burst with joy and I giggled like a teenager whenever a coveted kiss appeared… oh, how you stirred me with love, Cristina… you gave it to me bit by bit, but when you did, oh boy…

I particularly adored Valikia and Gavin; despite their constant bickering and teasing each other in their own special way, which brought a smile to my face, when it comes to confrontations, they complement each other perfectly. It seems opposites attract, right? Or maybe they truly form a couple worth watching… And I chuckled and exploded with delight watching them.

Djaka, like Alastair, despite the arrogance that characterized her, surprised me immensely with her actions; I didn’t see them coming, and she showed me that for the beloved, any sacrifice is worthwhile, even risking losing them, as long as you know they are happy, even without you. I came to appreciate her and, at the same time, feel sorry for the fate she had, hoping that things would turn out well for her, but it seems it was a vain hope…

Ayla, too, won me over and became one of my favorite characters in the series, wishing for her more than the story offered her. My heart ached for all she endured, and I wished I could offer her solace, even more than that, but it was beyond my capabilities, unfortunately. It seemed to me that she was the most tortured character, considering her past, and I wished for her to have something beautiful.

Two other secondary characters who earned my admiration were Tarvo and Connor, not only for the support they offered to Jay, but also for their behavior and mutual support. Reserved in actions and gestures, they were more than they let on, and I truly enjoyed their brief appearances.

As much as I adored Caedra throughout the series, she frustrated me greatly in this volume with her indecisiveness. In a way, I understood her, considering the situations she had been through, but on the other hand, I wanted to shake her, to gather the courage necessary to own up to her feelings and not be so hesitant, partly aware of how much she hurt those around her. However, Jay and Alastair really surprised me; I didn’t expect some things from Jay, and I “smelled” Alastair’s actions, so it wasn’t such a big surprise, but it was a small shock how Cristina chose to end the story for the three characters. It was a real surprise…

Each character had an impact on the others, big or small, and their relationships evolved from one volume to another, which is most strongly felt here, as unexpected feelings arise and doubts appear. Their relationships spark jealousy, but at the same time, appreciation; they experienced betrayals, unforeseen situations, betrayed trust, but also support and understanding when needed.

A final volume done right: fast-paced, loaded with shocking and unexpected moments, a plethora of emotions, deception, lies, sacrifices, battle scenes, and much more. A series that captivates with each volume read, compelling you to wholeheartedly attach yourself to the characters, to feel close to them, as if they were real…

I can’t wait to read more titles by you, Cristina, and I’m thrilled that I discovered you through Delia, adding another series to my favorites list!

• Titlul original: “City of Ghosts” și “Tunnel of Bones”

• Autor: V.E. Schwab

• Serie: Cassidy Blake

• Volum: I, II

• Editura: Aramis

• An apariție: 2018, 2019

• Număr pagini: 255, 240

• Traducere de Bogdan Hrib, Andreea Popescu

“ – Am nevoie de o diversiune, șoptesc. Mi-asiguri spatele?

După un moment lung, Jacob răspunde:

⁃ Întotdeauna.

Se încruntă adăugând.

⁃ Dar dacă mori, n-o să ți-o iert.”

La vârsta de 11 ani Cassidy a căzut în râu și a fost la un pas de moarte, dar a fost salvată și-n urma acelei experiențe, dobândește abilitatea de a vedea fantomele, inclusiv pe salvatorul ei, Jacob, care-i devine cel mai bun prieten. A trecut un an de la acel episod, iar acum Cassidy așteaptă mult râvnita vacanță la plajă, dar visul îi este spulberat, întrucât pleacă la Edinburgh, în Scoția, iar apoi în Paris, Franța, unde părinții săi adună material pentru a realiza un show TV despre cele mai bântuite locuri. Evident că Jacob îi este alături la fiecare pas, iar aventura lor îi va bântui…la propriu…

Mi-am propus să citesc toate titlurile autoarei, m-am îndrăgostit de scrierea sa și am realizat că sunt tot mai atrasă de poveștile țesute de autoare, deci era musai să bifez și aceasta serie middle grade, care o are drept protagonistă pe Cassidy Blake, fata în vârstă de 12 ani, și prietenul ei fantomă, Jacob. Deși la noi sunt traduse doar cele două volume din trilogie, volumul trei am să-l parcurg în format electronic, am fost cucerită de la primele pagini de poveste și m-am pierdut cu ușurință în călătoria lui Cassidy.

Nu doar Cass și Jacob au avut parte de aventuri “spirituale”, ci și eu, căci i-am însoțit cu sufletul la gură și chiar cu piele de găină pe alocuri, povestea reușind să-mi transmită acei fiori reci menționați de Cassidy. A avut capitole scurte, s-a citit foarte repede, povestea este captivantă și curge de la sine, nebăgând de seamă când treceau paginile, brusc mă trezeam la final, când deja-mi doream să pornesc într-o altă locație, să văd ce mai descoperă. Am fost prinsă și hipnotizată de fantomele întâlnite de cei doi, pot spune că și înfricoșată după ce am aflat gândurile spiritelor neliniștite, temându-mă pentru ce curs avea să urmeze povestea și cu ce o va mai surprinde pe Cassidy, având în vedere că buclucul se ținea scai de ea, deși nu-l căuta…Sau poate da?

M-a înduioșat enorm relația de prietenie legată dintre Cassidy și Jacob, având în vedere că erau atât de diferiți, unul viu, celălalt deloc viu, reușind să se susțină, să-și fie alături și să se înțeleagă, doar aveau și reguli pentru ca prietenie să funcționeze la perfecție, ca să nu mai pomenesc de sarcasmul lor. A fost exact ce trebuie și mi-a plăcut maxim. Relația lui Jacob și Cassidy m-a trimis puțin cu gândul la filmul “Casper, fantoma mea iubită” și recunosc, sunt tare curioasă ce aventuri îi mai paște pe cei doi, știind ce pericole au depășit în Edinburgh și prin catacombele din Paris, dar și cum se va încheia povestea. Am unele bănuieli, ar fi ceva să se materializele, însă până ajung să vă povestesc despre al treilea volum, pe cele două le găsiți aici, pe Cartepedia, cărora eu le mulțumesc pentru exemplarele oferite.

Vă recomand cu căldură această serie, veți avea nevoie de căldură, este perfectă pentru perioada Halloween-ului sau chiar și pentru când aveți cheful de a citi o carte spooky, alertă, amuzantă pe ici, pe colo, cu o relație de prietenie care vă v-a topi inimile.

“ – Nu-mi dau seama ce mi se întâmplă, spune el. Nu știu ce înseamnă. Și pe mine mă înspăimântă. Nu vreau să plec. Nu vreau să te pierd. Sau să mă pierd pe mine.

⁃ Asta nu se va întâmpla, zic eu. Ai ceva ce poltergeistul nu are.

⁃ Ce?

⁃ Mă ai pe mine.”

“Ești cel mai bun prieten al meu. În viață. În moarte. Și în tot ceea ce e între ele.”

• Titlul original: “A Conjuring of Light”

• Autor: V.E. Schwab

• Serie: “A Darker Shade of Magic”

• Volum: III

• Editura: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 712

• Traducere de Cristina Jinga

“Viața nu e făcută din alegeri. E făcută din schimburi. Unele sunt bune, altele sunt rele, dar toate au un cost.”

Ce bucurie pe sufletul meu să mă întorc așa repede în universul magiei creat de Schwab! Cred că aș putea reciti seria la nesfârșit, atât de mult mi-a pătruns sub piele și am adorat fiecare pagină din volumul trei, că doar din primele două v-am spus deja cât le-am iubit!

“Invocarea luminii” a fost un volum complex, am avut un istoric al personajelor, am fost purtată și prin amintirile lor, astfel am putut urmări mult mai bine personajele, am aflat multe despre ele, atât din trecutul lor, dar și de ce au făcut anumite alegeri, peste ce suferințe au trebuit să treacă, cum au depășit greutățile, ce le-a învățat viața, și pot spune că Holland mi-a frânt inima în mii de bucățele. Din volumele anterioare am observat că este un personaj greu încercat, iar viața sa nu a fost deloc ușoară… Eram intrigată de el de la primul volum, iar aici mi-a intrat sub piele și am ajuns să-l apreciez la fel de mult ca pe celelalte personaje. Lila a rămas la fel de slobodă la gură și chiar tupeistă, la modul că-și permite să-i dea peste nas până și regelului și nu-i pasă că acesta trebuie respectat, pentru ea e un om ca oricare altul, iar acest lucru m-a amuzat teribil. Jur, dacă mi-a plăcut de ea înainte, în acest volum a fost totală. Kell mi-a mai câștigat puțin inima și, asemeni lui Holland, mi-a arătat frânturi din amintirile sale, atașându-mă și mai tare de el, apreciindu-l pentru fiecare sacrificiu și admirându-i devotamentul și iubirea. Iar Rhy, oh Rhy, și Alucard, i-am urmărit cu sufletul la gură și m-am bucurat să îi descos mai mult în acest volum.

Personajele au rămas la fel și-n același timp s-au schimbat, au evoluat și au devenit mai puternice, mai determinate și mai curajoase în a-și exprima sentimentele, cu riscul de a răni, însă astfel se știu liniștite pentru că-și varsă amarurile. Au fost puse la grele încercări și autoarea nu le-a menajat absolut deloc, ci a fost nemiloasă în unele ipostaze, atingându-mi laturile sensibile și determinându-mă să mă tem pentru ce va urma, ținând cont că acțiunea nu a bătut nici măcar o clipă pasul pe loc și s-au întâmplat atâtea, încât nu mai știam ce să mai cred și eram bulversată. Ce timp de respiro, totul pe repede-nainte, doar era o cursă contra cronometru și întunericul părea să aibă sorț de izbândă.

Cum am spus și mai sus, un volum complex, nu doar în privința personajelor, ci și al acțiunii, al evenimentelor, toate s-au împletit atât de perfect, au curs de la sine și nu a fost nimic forțat, din contră, și am fost tot mai captivată cu fiecare capitol parcurs, cucerită și vrăjită până și de malefic. Am pătruns în gânduri, am trăit sentimente diverse, am fost trup și suflet pentru personaje, m-am simțit parte din lumea lor și m-a durut când am ajuns la final, știind de ce a fost nevoie și prin ce s-a trecut ca să se ajungă unde s-a ajuns.

Pentru mine este trilogia perfectă, a avut de toate, pornind de la universul magic, personajele conturate, legăturile de familie, sacrificiile făcute, conexiunile dintre personaje, emoțiile transmise, acțiunea alertă. A avut tot ce mi-am dorit și mă bucur enorm că am reușit să o citesc!

“Iubirea și pierderea, spuse el, sunt ca o corabie și marea. Se ridică împreună. Cu cât iubim mai mult, cu atât avem de pierdut mai mult. Dar singura cale prin care putem evita pierderea este să evităm iubirea. Și ce tristă ar fi atunci lumea!”

“Pentru că a-ți păsa de cineva era un lucru cu gheare. Gheare pe care le înfingea adânc în tine și nu-ți mai dădea drumul. A-ți păsa de cineva durea mai mult decât un cuțit în picior, mai mult decât vreo câteva coaste rupte, mai mult decât orice sângera sau se rupea și se vindeca la loc. A-ți păsa nu te distrugea ca de obicei. Era ca un os care nu se mai potrivea la loc, o rană care nu se mai închidea.”

“Lucrurile nu sunt atât de simple când vine vorba despre viață și moarte, zise el. Cu mințile și corpurile, ce este făcut nu se poate totdeauna desface.”

“(…) e o deosebire între a ucide pentru un scop și a ucide de plăcere, iar oamenii înțelepți știu că unii trebuie să cadă pentru ca alții să se ridice.”

“(…) un hoț intră într-un joc doar când crede că va câștiga. Un pirat intră în joc chiar și atunci când crede că va pierde.”

• Titlul original: “Emily Wilde’s Encyclopaedia of Fairies”

• Autor: Heather Fawcett

• Serie: Emily Wilde

• Volum: I

• Editura: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 328

• Traducere de Roxana Brînceanu

Pe cât de bine se pricepe Emily Wilde la spiriduși, pe atât de prost se pricepe în a comunica cu oamenii. Este profesoară la Cambridge și călătorește în Norvegia pentru a afla mai multe despre folclorul spiridușilor, să completeze în enciclopedia dedicată acestora. Dar nu e atât de simplu și ușor, are dificultăți în a fi agreată de localnici, ceea ce nu se întâmplă și-n cazul rivalului ei, Wendell Bambleby, care, spre deosebire de Emily, cucerește sătenii și-i este ca un ghimpe-n coastă, drumurile lor intersectându-se. Pe lângă studiul spiridușilor, Emily își propune să-l descopere mai bine și pe fermecătorul Wendell, iar cum se descurcă, ei bine…vă rămâne să aflați, găsiți titlul aici pe Cartepedia.

“Enciclopedia spiridușilor” mi-a atras atenția după ce a recomandat-o Cătă și mă bucur enorm că am mers pe recomandarea ei, am dat peste o lectură atmosferică, cozy chiar, numai bună de citit în sezonul rece, întrucât și acțiunea are loc în perioada octombrie – februatie, se simte acel aer iernatic și dă un sentiment tare fain, de cuibăreală. Chiar dacă eu am citit-o primăvara, tot m-am înfololit în păturică și am savurat-o.

Emily este inteligentă, dedicată muncii sale, dar este și o introvertită care preferă compania cărților și nu a oamenilor, neînfricată atunci când vine vorba de a înfrunta spiridușii, deși aceștia au tendința de a fi răutăcioși sau chiar violenți. Nu este prima dată când spiridușii îmi sunt înfățișați ca niște ființe malefice, uneori, deci nu am fost surprinsă, dar cumva mă așteptam să dau peste niște vietăți drăgălașe, nunai bune de smotocit. Ha ha ha, joke was on me… În ciuda faptului că nu știe să comunice la fel de bine și cu persoanele de natura, Emily se descurcă foarte bine cu spiridușii, poate și pentru că și-a dedicat toata viața studiului acestora și îi înțelege mai bine decât pe oameni.

M-am lăsat și eu fermecată de misteriosul Wendel Bambleby, mi-a fost imposibil să nu o fac, nu doar pentru că era chipeș și inteligent, aroganța fiind “parfumul” lui, din ce l-am “mirosit”, dar și pentru că, în felul lui specific, o îndruma și o proteja pe Emily. Interacțiunile dintre cei doi erau subtile, să spun așa, se simțea curiozitatea și afecțiunea unuia pentru celălalt, dar parcă aveau nevoie de un imbold să fie mai curajoși în exprimare. Dar au fost plăcut de urmărit și m-am simțit bine însoțindu-i în cercetarea lor.

A fost o lectură frumoasă și m-a încântat faptul că acțiunea a fost redată asemeni unui jurnal, fiecare zi consemnată de Emily surprindea activitățile sale, dar și o parte din trăirile acesteia, simțind-o mult mai aproape, mai reală. Totodată, mi-au plăcut și poveștile inserate din folclorul spiridușilor, care alimentau și mai mult misterul din jurul acestor ființe fantastice. A mers foarte repede și chiar îmi doream puțin mai mult, dar am un sentiment că-și va lua revanșa autoarea în volumul următor.

• Titlul original: “A Darker Shade of Magic”, “A Gathering of Shadows”

• Autor: V.E. Schwab

• Serie: “A Darker Shade of Magic”

• Volum: I și II

• Editură: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 408, 542

• Traducere de Cristina Jinga

“Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegi despre magie, Lila, este acela că nu e însuflețită. E vie. Vie altfel decât tine sau decât mine și, cu toate astea, foarte vie.”

Kell este ultimul dintre Antari, magicieni care pot călătorii între lumi paralele, iar în ciuda imaginii pe care o afișează, aceea de a face parte din familia regală ca și mesager al acesteia, este un contrabandist pasionat de artifacte din alte lumi. Lila este iute de mâine și imediat rezolvă buzunarele persoanelor de care se ciocnește întâmplător, însă visul este este să devină pirat și să aibă propria corabie. Mai este cale lungă până acolo, dar de unde trebuie să înceapă a strânge economii, nu? Astfel că, atunci când se ciocnește de Kell, după ce încearcă să fugă de niște indivizi, Lila nu există să-l fure, neștiind că obiectul pe care l-a sustras de la Kell e periculos, iar drumurile celor doi se vor interesecta mai curând decât se așteaptă și vor fi nevoiți să coopereze, întrucât magia și-a făcut de cap și îi așteaptă o aventură…

“Mai degrabă mor într-o aventură decât să trăiesc stând pe loc.”

Și chiar au fost o aventură pe cinste aceste două volume ale trilogiei! Nici nu am realizat când am zburat prin primele 200 de pagini ale primului volum, am fost cucerită de la început până la sfârșit, vrajă ce a durat până am încheiat seria, ceea ce mă bucură enorm, mai ales că tot auzisem cât de recomandată e seria. Deci a fost un câștig pentru mine faptul că am adorat fiecare pagină a volumelor, având în vedere câte adnotări conțin cele două volume.

Mă așteptam să-mi placă, dar m-am surprins pe cât de mult am savurat lectura, căci imediat cum am încheiat primul volum, m-am aruncat în cel de-al doilea, așa captivată am fost de poveste și nu mă puteam despărți prea curând de personaje. Kell m-a intrigat cu tot misterul din jurul său, iar Lila m-a cucerit de la prima apariție, cei doi completându-se atât de bine și era o reală plăcere vizuală să-i privesc împreună, mai ales că seriozitatea lui Kell și umorul Lilei se potriveau mănușă. Pe lângă cele două personaje principale, Kell și Lila, s-au remarcat și o parte din cele secundare, Rhy și Holland, de cel din urmă am fost tare captivată, având în vedere că era de aceeași “natură” ca și Kell, fiind singuri de altfel.

Atât de multe evenimente și scene care m-au fermecat, magia din poveste și-a făcut numărul perfect cu mine și m-a prins în mrejele sale, transformându-mă într-o sălbatică, întrucât am devenit obsedată de universul acesta, pornind de la cele parru Londre și cum au fost create, la personajele vii și evoluția lor de-a lungul celor două volume (urmează să le observ și-n volumul trei), numeroasele scene care m-au lăsat cu răsuflarea tăiată, dar care m-au și emoționat, răsturnările de situație, unele le-am prevăzut și așa m-am bucurat că nu m-a înșelat intuiția.

Dacă-n primul volum am avut posibilitatea de a afla una-alta despre cele patru Londre și chiar să călătoresc în ele, în al doilea volum acțiunea s-a axat mai mult pe Londra Roșie, unde are loc un turnir – Jocurile Elementelor – intrând în scenă câteva personaje interesante, aș putea spune. Nici celelalte Londre nu sunt de lăsat nesurpavegheate, întrucât something is cooking și se întrevăd la orizont evenimente care mă vor lăsa blocată complet.

Chiar este o serie minunată, addictive până-n pânzele albe, iar eu mă declar un cititor amorezat de aceasta, cu siguranță ultimul volum al trilogiei nu mă va dezamăgi! Să nu mai spun că-s nerăbdătoare și de spin-off, ceea ce rar se întâmplă la mine…dar până ajung la el să vă povestesc, găsiți aici, pe site-ul celor de la Cartepedia această serie superbă, cu noile “hăinuțe”.

“(…) magia nu e doar un lucru. Este totul, vechiul și noul, mereu în schimbare.”

“Lumea nu e nici frumoasă, nici dreaptă, dar are un fel al ei de a se echilibra.”

“Magia este totul și nimic. Este vedere, gust, miros, sunet, atingere și, totodată, este cu totul altceva. Este puterea din toate puterile și, în același timp, este ea însăși. Odată ce știi cum să-i simți prezența, n-o să mai fii niciodată fără ea.”

• Titluri originale: “Angelfall”, “World After”, “End of Days”

• Autor: Susan Ee

• Serie: “Penryn and the End of Days”

• Volume: I, II, III

• Editura: Trei

• Colecție: Fiction Connection

• An apariție: 2016, 2017, 2017

• Număr pagini: 344, 392, 368

• Traducere de Mircea Pricăjan (volumul I), Alex Văsieș (volumele II și III)

Penryn este o adolescentă nevoită să se maturizeze înainte de vreme, iar la cei 17 ani ai săi, are deja grijă de familia ei, formată din mama sa cu probleme psihice și o soră paralizată, care se deplasează cu ajutorul unui scaun cu rotile. Raffe este un înger Căzut, doborât de alți îngeri, un inamic al oamenilor, pe care Penryn ajunge să-l salveze și astfel, dușmanii devin aliați, în ciuda războiului ce se dă între cele două tabere.

Am citit seria la recomandarea Antoniei și deși știu că e tradusă de câțiva ani la editura Trei, nu am prea văzut-o pe bookstagram și e trist, pentru că este o serie foarte alertă, cu numeroase momente unde-ți stă inima-n loc, răsturnări de situație, dialoguri comice și sarcastice, scene emoționante, o protagonistă puternică, neobișnuită, personaje secundare ciudate, dar care ajung să-ți intre sub piele. Un univers postapocaliptic unde se întâlnesc demonii, îngerii, oamenii, ființe contra firii naturii (dacă ați citit seria, știți la ce mă refer…), unde fiecare este pentru sine și încrederea nu mai există ori este foarte grea de câștigat.

Atât cât m-a lăsat Casi, pot spune că am parcurs volumele pe nerăsuflate, m-am îndrăgostit de personaje, atât de cele principale, cât și de cele secundare, am fost trup și suflet pentru ele, indiferent de scenele în care se vedeau prinse. Penryn m-a convins de la prima apariție și am admirat-o pentru fiecare acțiune, topindu-mă câteodată când o observam că-și permite să viseze anumite lucruri, ținând cont de faptul că fiecare zi era o luptă pentru supraviețuire. Mi se părea așa badass pentru o adolescentă de 17 ani, dar vedeam și situația care a obligat-o să se marurizeze mult mai repede și cumva înțelegeam de ce anumite situații se desfășurau în acel mod. Mama ei și Paige iar au fost tare șmechere, altfel n-am cum să le numesc, în special în volumul doi și trei, deși la început nu le-am înțeles eu pe deplin, mai ales pe mama lui Penryn, dar cu timpul s-au așezat toate și am fost lămurită. Atât de frumos și neașteptat le-a dezvoltat autoarea, am rămas de-a dreptul șocată și chiar m-am bucurat pentru modul în care a ales să le creeze.

Raffe mi-a plăcut și nu mi-a plăcut, a avut momentele lui, însă era de înțeles, și-a avut propriile probleme de rezolvat, a fost construit și se ghida după anumite reguli, deci acțiunile sale de multe ori se băteau cap în cap și mă oftica treaba asta, dar trăgând linie, a reușit să-mi intre sub piele și să mă cucerească cu unele replici, ceea ce nu așteptam să vină din partea sa. Alte două personaje secundare care mi-au făcut lectura plăcută au fost gemenii Dee și Dum, îmi aminteau de Fred și George din seria “Harry Potter”, și mă surprindeau cu ideile lor, în tot acel haos al postapocalipsei ei reușeau să aducă un zâmbet și să insufle chiar și o mică speranță, ceea ce reprezenta un mare lucru în acele zile negre.

Nici în privința poveștii nu am de obiectat, sincer, pentru că mi-a plăcut absolut tot, chiar și micile pauze unde acțiunea bătea pasul pe loc era menită să creeze suspans și apoi bang, se dezlăntuia nebunia și cu greu reușeam să mă redresez și să procesez ce tocmai se întâmplase. Am fost năucită de cap de nenumărate ori și indusă în eroare, neștiind ce să mai cred și chiar să mă tem pentru ce avea să mai vină, fiind sigură că cineva va muri și inima-mi va fi frântă, mai ales că am ajuns să mă atașez de ele cum nu credeam. În săptămâna cât am citit seria, efectiv am trăit alături de personaje, simțindu-i ca pe niște prieteni și parcă trăiam alături de ele în acea poveste brutală, sângeroasă, inumană, cumva gândindu-mă că nu e prea departe de realitate tot ce se întămplă acolo și luându-mă fiorii la ideea respectivă.

Cred că am balivernat destul și ar fi cazul să închei, însă m-aș bucura dacă ați acorda o șansă seriei, chiar merită. Știu că volumele se găsesc mai greu, dar găsiți din ele și aici, pe Cartepedia.

“Când eram mică, eram convinsă că voi ajunge Cenușăreasa, însă acum se pare că am devenit vrăjitoarea cea rea. Până la urmă, însă, Cenușăreasa nu a trăit într-o lume postapocaliptică invadată de îngeri răzbunători.”

“Dacă aș fi om, aș fi primul la rând pentru tine…Dar nu sunt (…). Sunt arhanghel, iar ai mei au probleme. Nu am de ales decât să îndrept lucrurile. Nu mă pot lăsa distras de o Fiică a Omului.”

“Există reguli după care trăim. Suntem soldați, Penryn. Războinici legendari, dispuși să facă sacrificii legendare. Noi nu cerem. Noi nu alegem.”

• Titlul original: “Cursed Crowns”

• Autori: Catherine Doyle, Katherine Webber

• Serie: Twin Crowns

• Volum: II

• Editura: Balzer & Bray

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 512

Am început “Cursed Crowns” în decembrie, în urma unui impuls, îmi doream să mă întorc în universul vrăjitoarelor, să le reîntâlnesc pe Wren și Rose, dar și pe Tor și Shen Lo. Însă după ce am ascultat câteva capitole, am decis să o pun pe pauză până când se va traduce la noi, pentru a o putea adnota atunci când o citesc. Ei bine, n-am rezistat pânâ la apariția în română, am cedat și am finalizat-o audiobook, și bine am făcut, căci m-a vrăjit complet și cu greu an pus lectura pe pauză.

Nu m-a dezamăgit absolut deloc acest volum și așa mă bucur că nu a suferit de sindromul volumului de mijloc, din contră, a fost încărcat de evenimente care m-au lăsat mască, multe răsturnări de situație, unele le-am “mirosit” și pot să spun că mi-au plăcut, dar nici nu le vedeam decurgând astfel, într-un fel era de așteptat, au evoluat și personajele, iar acțiunea nu a bătut pasul pe loc absolut deloc. Și-au făcut apariția și personaje noi, care au reușit să mă păcălească și m-am ofticat, ce e drept, pentru că nu mă așteptam la asemenea gesturi din partea lor.

A fost la fel de captivant ca primul volum și m-a cucerit tot mai mult cu fiecare capitol, iar acum am de suferit până apare ultimul volum din trilogie în aprilie, că evident îl voi citi în engleză și-l recitesc când apare la noi, că altfel n-am face, să-l pot adnota după bunul plac. Cu siguranță așa fac și cu volumul doi, dacă se va traduce la noi până se lansează volumul trei, doar îmi trebuie o reîmprospătare a memoriei, deși mi-ar fi imposibil să uit povestea, la cum m-a lăsat.

M-am îndrăgostit tot mai mult de Wren, chiar dacă n-am fost de acord cu anumite decizii luate de ea, știind că nu vor aduce nimic bun și vor afecta serios evoluția poveștii, dar chiar și așa, n-am putut să nu o susțin și să fiu alături de ea. Mi-a câștigat aprecierea și Rose, la ea cred că s-a observat cel mai bine evoluția, nu a mai fost acea prințesă fandosită, ci s-a comportat ca o adevărată regină și acest lucru a ridicat-o în ochii mei. Privindu-i pe Tor și Shen, multe detalii nu vă pot da, dar mi-aș fi dorit ca Tor să apară mai mult, Shen și-a făcut simțită prezența destul de mult și am savurat acest lucru, pe când Tor a fost cumva în umbră, sper să fie scos la înaintare în volumul următor, căci mi-a fost dor de el și vreau să-l văd mai des.

Cum spuneam și mai sus, acțiunea nu a bătut deloc pasul pe loc, din contră, a fost la fel de alertă și dinamică precum în primul volum, parcă mai dinamică având în vedere cele petrecute și de multe ori a reușit să mă țină cu sufletul la gură. Au fost evenimente care m-au emoționat, care m-au determinat să sufăr alături de personaje, dar și scene unde, efectiv, nu am știut ce reacție să am, fiind lovită de răsturnări de situație, mult neprevăzut și n-am fost deloc pregătită pentru ce m-a lovit. A fost perfect și abia aștept să apară ultimul volum, efectiv nu mai am răbdare, partea bună e că nu mai este mult până-n aprilie! Fără doar și poate, seria asta s-a clasat printre favoritele mele și cu siguranță o voi reciti și după ce o am completă!