Traducător: Alina Marc Ciulacu, Simona Ștefana Stoica
O ucenică. O bibliotecă magică. Un vrăjitor puternic. Și o luptă pe viață și pe moarte pentru salvarea Marilor Biblioteci.
Toți vrăjitorii sunt malefici. Elisabeth a știut asta întotdeauna. Abandonată de mică, a fost crescută în una dintre Marile Biblioteci din Austermeer și a crescut printre unelte vrăjitorești – grimoare magice care șoptesc pe rafturi și își zornăie lanțurile de fier. Dacă sunt provocate, se transformă în monștri grotești din cerneală și piele. Când un act de sabotaj eliberează cel mai periculos grimoar din bibliotecă, intervenția disperată a lui Elisabeth o implică în complot. Neavând pe nimeni altcineva la care să apeleze, cu excepția dușmanului ei de moarte, vrăjitorul Nathaniel Thorn, și a misteriosului său slujitor demonic, Silas, se trezește în mijlocul unei conspirații vechi de secole, care ar putea să ardă până în temelii nu numai Marile Biblioteci, ci și întreaga lume odată cu ele. În timp ce legătura dintre ea și Nathaniel devine din ce în ce mai strânsă, Elisabeth începe să pună sub semnul întrebării tot ce a fost învățată – despre vrăjitori, despre bibliotecile pe care le iubește, despre sine însăși. Pentru că Elisabeth are o putere pe care niciodată nu ar fi bănuit-o și un viitor pe care niciodată nu și l-ar fi putut imagina.
Foarte rare sunt cazurile când reușesc să citesc noutățile relativ repede, când încă sunt noutăți, iar cu ajutorul celor de la Storia Books am reușit să descopăr povestea cuprinsă între coperțile cărții “Vraja spinilor”. Atât de multe auzisem de această carte, că deja nu mai făceam față tentației și mă bucur enorm că am reușit să o citesc, îi mulțumesc tare mult editurii pentru exemplarul oferit, îl găsiți și voi pe site-ul lor aici 😊.
“Vraja spinilor” este o poveste despre o bibliotecă magică, o ucenică ce-și dorește să devină Gardian, un vrăjitor puternic și…Silas. Este o luptă aprigă purtată pentru salvarea Marilor Biblioteci… Elizabeth Scrivener a fost abandonată de mică și a crescut printre grimoare magice, care șușotesc pe rafturi și sunt prinse în lanțuri de fier într-una dintre Marile Biblioteci. Știe că toți vrăjitorii sunt malefici, dar și că, dacă provoci grimoarele, se transformă, de asemenea, în Malefici. În noaptea când cel mai periculos grimoar este eliberat, Elizabeth luptă cu toate puterile de care este capabilă, chiar apelează la vrăjitorul Nathaniel Thorn și demonul său slujitor, Silas, pentru a avea sorți de izbândă. Nebănuind ceea ce o așteaptă, Elizabeth începe să se îndoiască de tot ceea ce știa privind vrăjitorii și bibliotecile pe care le iubește cu atâta ardoare, mai ales după ce relația sa cu Nathaniel devine una mult mai strânsă decât ar trebui…
Atâta magie a putut fi cuprinsă în paginile acestei cărți, încă sunt capabilă să mă minunez chiar și după ce am finalizat-o și privind-o. Am fost, pur și simplu, fermecată de lumea descoperită, m-am lăsat prinsă în mrejele sale și am trăit fiecare pagină parcursă, de multe ori am citit capitolele cu sufletul la gură, neștiind la ce să mă mai aștept. Acțiunea a fost una alertă, n-am avut timp de pauză nici măcar o secundă, am fost permanent în priză și cu ochii în patru, de teamă să nu fiu surprinsă, dar chiar și așa tot am fost luată prin surprindere… Am legat conexiuni cu personajele foarte repede și le-am îndrăgit tare, mi-au intrat sub piele, mai ales Silas…l-am simțit eu pe el, smecherul, și eram ferm convinsă că va deveni crush-ul meu, a fost mult mai mult decât a lăsat să se vadă și m-am îndrăgostit de el iremediabil… Am fost puțin dezamăgită când am ajuns la final, pentru că mi-am mai dorit pagini, muuulte pagini, însă n-am mai avut parte, oricât le-aș fi căutat; și chiar îmi doream din tot sufletul o continuare a romanului, însă din câte am aflat, continuarea dorită de mine nu este în plan, așa că me so sad :(…
“Vraja spinilor” este extrem de captivantă, este un young adult ce creează dependență și o dată ce te prinde în a sa cursă împotriva timpului, îți dezvăluie o aventură plină de magie, o poveste de dragoste ce arde la foc mic, dar îți trezește și fiorii la viață…este o lume fermecătoare în care merită să te pierzi.
”Dar bibliotecile sunt locuri periculoase. Nu ai cum să eviți asta.”
”O Mare Bibliotecă nu doarme niciodată, nici după ce toți oameni s-au dus la culcare.”
”Inima ei s-a oprit. Ochii lui erau la fel de întunecați și tulburi ca un râu în miez de iarnă, și foarte aproape. Se simțea de parcă stătea pe marginea prăpastiei: dacă s-ar apleca, ar cădea. Ar cădea și s-ar îneca împreună cu el și nu ar ai reveni niciodată la suprafață pentru aer.”
”Este imposibil de știut câți ani va trăi un om sau în ce fel va muri. Viața este ca uleiul dintr-o lampă. Poate fi măsurat, dar ritmul în care arde depinde de cum este rotit zi de zi cadranul, de cât de strălucitoare și înverșunată este flacăra. Și nu poți prezice dacă lampa ar putea fi răsturnată sau spulberată, când ar fi putut să ardă mult timp. Viața este imprevizibilă.”
”Este o onoare să lupt alături de tine, Elizabeth, oricât va dura. Mi-ai reamintit să trăiesc. Pentru un astfel de dar merită să ai ceva de pierdut.”
”Vrei să o cruți pe fata pe care o iubești. Dar cunoști adevărul despre magie. Cea mai mare putere izvorăște numai din suferință.”
”Pentru că aceste cărți păstrate în biblioteci nu erau unele obișnuite. Erau cunoaștere, care primise darul vieții. Erau înțelepciune, care primise glas. Cântau când lumina stelelor se revărsa prin ferestrele bibliotecii. Simțeau durere, iar inimile lor puteau fi frânte. Uneori erau sinister, grotești – dar așa era și lumea de afară. Însă o astfel de realitate, un astfel de adevăr nu însemna că lumea era un loc pentru care nu mai merită să lupți, pentru că oriunde unde era întuneric era și atât de multă lumina.”
Cartea lui Christie Watson vorbește despre iubirea maternă în cele mai felurite reprezentări ale sale, dar prezintă și lumea exotică a Nigeriei, cu senzațiile, culorile și mirosurile care o definesc. Elijah, un băiețel nigerian de șapte ani, născut în Anglia, se luptă cu propriul comportament deviant, pe care îl consideră provocat de un vrăjitor dinăuntrul său. Aflat în plin proces de adopție, Elijah este împărțit între iubirea pentru mama biologică, Deborah, și cea adoptivă, Nikki. La un moment dat, asistenții sociali descoperă că Elijah a fost abuzat și traumatizat fizic și psihic. În lupta lui de a se accepta și de a-și găsi liniștea alături de noua sa familie, Elijah vrea să se convingă, totuși, de dragostea lui Deborah, iar prețul pe care îl plătește este devastator.
Am primit cartea anul trecut de Paște, când am participat la Secret Bunny, după ce am avut-o o perioadă pe wishlist, s-a întâmplat să se alăture celorlate cărți din bibliotecă. Nu știam foarte multe despre ea, sincer, am fost atrasă în special de titlu, dar și de femeia reprezentată de copertă. Rămăsesem cu impresia că-mi va spune povestea unei femei de culoare, o naționalitate mai puțin cunoscută mie, și așa a fost, doar că și ceva mai mult.
“Acolo unde femeile sunt regi” ne introduce în viața lui Elijah, un băiețel în vârstă de șapte ani, care este plimbat de la un asistent social la altul, după ce a fost despărțit de mama sa, Deborah. Încă din pruncie a fost considerat “un băiețel afurisit”, astfel ajungând să aibă un comportant mai aparte, dezvoltând gânduri prin care-și spunea că-n interiorul său locuiește un vrăjitor ce-l determină să se comporte nepotrivit. În momentul în care se ivește ocazia de a fi adoptat, Elijah este împărțit între iubirea pentru mama sa naturală, Deborah, și mama sa adoptivă, Nikki, neștiind cu exactitate cum trebuie să se comporte și ce trebuie să facă. Nikki și Obi, cuplul ce devine familia lui Elijah, sunt un cuplu ce-și doresc cu toată inima un copil, însă dorința nu s-a materializat până la ivirea lui Elijah. Adopția băiețelului presupune un angajament foarte mare, dar și anumite riscuri, însă ceea ce descoperă ulterior, le va schimba viața…Elijah a fost abuzat, traumatizat psihic și fizic, acestea având asupra lui un impact extrem de puternic și afectându-l cumplit…
Nici nu știu exact cum să vorbesc despre această carte, poate acesta este și motivul pentru care am tot amânat-o, începusem să observ ce impact a avut asupra cititorilor și mă temeam că va da cu mine de pământ. Ei bine, da, a dat cu mine de pământ și mi-a prezentat o poveste cutremurătoare. Îmi este extrem de greu să accept ca un copil atât de mic să fie supus la toate câte a suferit Elijah, să cadă în grija unei femei, care crezând că-i face un bine și din prea multă iubire (bolnavă), îl nenorocește pe viață și-i distruge încrederea atât în sine, cât și-n ceilalți. Am parcurs-o cu sufletul cât un purice, temându-mă că ceva rău se va întâmpla, chiar am avut unele presimțiri și m-a durut enorm când am realizat că presimțirile mele se adeveresc.
A fost o lectură frumoasă, dar totodată teribil de dureroasă, încărcată de secrete, neînțelesuri, dragoste familială, atât din partea părinților naturali, cât și acelor adoptivi, sacrificii pentru bunăstarea celor pe care îi iubim, diversele păreri în ce privește credința, dar și clasa socială. M-au străbătut multe emoții, pe alocuri am fost încercată și de lacrimi, am empatizat cu Nikki și Obi, mi-a plâns sufletul pentru Elijah, am avut momente când îmi doream să strâng cartea la piept cu gândul că așa-i voi alina toate durerile, dar și momente când am țipat, la propriu (dacă ați citit cartea, probabil vă veți da seama la ce mă refer), am îndrăgit-o pe Jasmin, nepoata plină de viață și năzdrăvană a lui Nikki, personalitatea ei mi-a demonstrat că se poate, chiar și de la o vârstă fragedă, totul ține de noi, ce să mai spun de bunic, un bătrânel atât de simpatic și plin de iubire… Îmi doresc să vă spun atât de multe, însă mă limitez la rândurile de mai sus. Nu știu dacă am reușit să vă transmit tot ceea ce mi-am dorit, însă vă recomand cu dragă inima cartea, chiar dacă este nevoie să fiți pregătiți emoțional pentru ea; eu n-am fost și nici nu cred că aș fi fost vreodată, indiferent de momentul când alegeam să o parcurg…
”Frica este mai puternică decât orice, Elijah; crește mai repede decât focul și ucide toate celelalte sentimente, până când rămâne doar ea singură, frică pură și primejdioasă. Îmi imaginasem întotdeauna că dragostea este cel mai puternic sentiment. Însă frica întrece dragostea, până la urmă, și asta este ceea ce ne face atât de umani.”
”Viața nu se trăiește după cum scrie la carte. Viața este un haos.”
”Viața este plină de taine pe care nu ni le spunem nici nouă înșine.”
Prințesa Theodosia a fost prizonieră în propria-i țară timp de un deceniu. Poreclită Prințesa de cenușă, a îndurat abuzuri și batjocuri neîncetate din partea Kaiserului și a curții lui. Dar, chiar și purtând coroana de cenușă, în venele moștenitoarei de drept a coroanei Astreei curge focul. Iar dacă a învăţat un singur lucru de la mama ei, acela este că reginele nu se lasă intimidate niciodată. Acum liberă și susținută de o armată de rebeli, Theo trebuie să-și elibereze poporul subjugat și să înfrunte un dușman nou și înfiorător: noua Împărăteasă. Înzestrată cu un tip de magie pe care nimeni nu o înțelege, e hotărâtă să mistuie în foc pe oricine și orice i-ar sta în cale. Puterea stranie a Împărătesei crește pe zi ce trece și, avându-l acum ostatic pe prințul Søren, miza e mai mare ca niciodată. Theo trebuie să învețe să-și accepte propria putere pentru a avea sorți de izbândă împotriva fetei pe care cândva o considera sora ei de suflet.
Și uite că am ajuns la finalul trilogiei ”Prințesa de Cenușă”, mult așteptatul deznodământ. După ce am finalizat volumul doi al seriei, ”Lady Smoke”, despre care am scris pe blog aici, n-am mai avut stare până la traducerea ultimului volum, iar acum că l-am finalizat, gata seria și sunt încercată de un sentiment de tristețe. Sunt nevoită să mă despart de personaje, dar mă și bucur pentru că mi-a fost dezvăluit deznodământul, așa nu-mi mai fac diverse filme în ce privește acțiunea.
Se pare că drumul Theodosiei este îndreptat spre locul în care a fost ținută prizonieră timp de 10 ani, vreme în care a fost prezentată drept tropeu, dar și brăzdată de cicatrici interioare și exterioare. De data aceasta, drumul întoarcerii oferă și răzbunare, este susținută și de o armată de rebeli, având posibilitatea de a readuce bunăstare poporului său, popor ce a fost ținut sub sclavie și exploatat la maxim. Va fi pusă în fața unor decizii greu de luat, de a stabili strategii, iar cea mai dificilă sarcină este de a-și găsi curajul necesar pentru a-și înfrunta dușmanul, care cândva a fost sora ei de suflet.
Acest mult așteptat volum a fost o bucurie pentru sufletul meu, dar și o micuță dezamăgire, pentru că mi-aș fi dorit puțin mai mult. Am avut senzația că acțiunea nu a fost la fel de intensă ca în volumele precedente, posibil cum au trecut atâtea luni între volume, să mă înșel eu. Acțiunea a fost mai lentă, parcă a bătut pasul pe loc în unele momente, iar zvâcurile tânjite de mine au apărut abia la ultimele 100 de pagini, ceea ce m-a descumpănit puțin. Poate am început să fiu mai critică și să am pretenții comparativ cu celelalte titluri ale trilogiei și probabil dacă le-aș reciti, poate le-aș privi altfel. Îmi era dor să mă reîntâlnesc cu personajele, chiar dacă pe unele dintre ele nu le-am putut înghiți absolut deloc, pe Cress am avut-o la suflet în primul volum, apoi am eliminat-o din inima mea complet, deși aveam momente când îi înțelegeam acțiunile, Blaise a crescut și a scăzut în ochii mei cu fiecare volum în parte și, de asemenea, am avut episoade când îl compătimeam, sincer, iar de aparițiile lui Theo, Soren, Artemisia, Erik și Horen m-am bucurat la maxim. I-am îndrăgit de la primele întâlniri și i-am urmărit cu sufletul la gură de-a lungul capitolelor, curioasă de cum va evolua povestea fiecăruia în parte.
Per total, este o serie interesantă, deși acțiunea se dezmorțește așa cum trebuie în ultimul sfert de volum (și dacă nu mă lasă memoria, cam același procedeu a fost și-n volumele anterioare…), are scene de luptă, comploturi, trădări, personaje dominate de nesiguranță, dar care-și găsesc puterea de a-și înfrunta temerile și de a lupta pentru ceea ce-și doresc, frumoase relații de prietenie, dar și povești de dragoste. Recomand seria cu tot dragul, mai ales adolescenților împătimiți ai genului fantasy, este o serie ușoară, se parcurge foarte repede, și reușește să te prindă în mrejele sale, determinându-te să-ți dorești să afli ce se va mai întâmpla în continuare. Nu pot decât să mă bucur că am avut oportunitatea de a descoperi această serie și pentru acest lucru vreau să le mulțumesc celor de la Storia Books pentru exemplarul oferit, pe site-ul lor găsiți volumele seriei aici😊.
O poveste despre iubire, pierdere și regăsirea speranței. Rob Coates are o viață de invidiat. O are alături pe Anna, soția lui incredibilă, și mai ales pe cea mai prețioasă ființă, fiul lor, Jack, care transformă fiecare zi într-o aventură extraordinară. Rob simte că a câștigat potul cel mare la loteria vieții. Până într-o zi în care totul se schimbă – Anna e convinsă că se întâmplă ceva cu Jack. Atunci când familia ajunge să se confrunte cu o boală devastatoare, lumea lui Rob începe să se destrame. Rămânând brusc singur, caută consolare în fotografierea zgârie-norilor și stâncile pe care el și Jack obișnuiau să se plimbe. Acum, trece ca un somnambul prin toate zilele sale, incapabil să sară prăpastia care-l desparte de soția lui, de fiul său și de viața în sine. Dar e hotărât să se împace cu ce s-a întâmplat și să găsească drumul spre iertare. “Al nostru este cerul” îi va atinge pe toți cei care au suferit o pierdere sau au trăit o iubire adevărată, imensă. Luke Allnutt ne spune că drumul de la speranță la disperare și înapoi nu e niciodată simplu, dar, chiar și așa, fiecare inimă sfărâmată poate învăța să bată din nou.
Când vine vorba de cărți cu subiect sensibil, îmi este foarte greu să-mi găsesc cuvintele pentru a vorbi despre ele, însă încerc pe cât posibil să vă împărtășeșc gândurile și sentimentele mele în ceea ce le privește. ”Al nostru este cerul” ne prezintă povestea lui Rob, un bărbat împlinit, căsătorit cu o femeie minunată, pe care a cunoscut-o într-un pub studențesc din Cambridge, și alături de care, ulterior, va avea un fiu, Jack, un băiețel plin de viață. Armonia familiei sale se spulberă în momentul în care Anna simte că Jack nu mai este tocmai în regulă, ceea ce le este confirmat și de medici în urma unor investigații, viața lui Jack fiind amenințată. O dată conștienți de gravitatea bolii, Rob și Anna sunt puși la grea încercare și viața lor se schimbă complet…
Am parcurs cartea cu un zâmbet abătut pe chip, deși au fost pasaje care mi l-au animat, însă sufletul a simțit că-mi va fi cutremurat de această poveste. Ceea ce au simțit Rob și Anna când au aflat despre Jack, am simțit și eu, un deja-vu, și cred că doar dacă ai suferit o pierdere poți înțelege pe deplin povestea pentru că te zguduie complet. Nu mai spun că am empatizat foarte mult cu personajele, am plâns alături de ele, mi-am făcut speranțe, unele adeverindu-se, altele năruindu-se, am simțit furie, am luat parte la o cursă contratimp în care singurul țel era să mă bucur de fiecare clipă. Pierderea unei persoane dragi este devastatoare pentru ceilalți, sunt nevoiți să trăiască cu lipsa și durerea în fiecare zi, să se resemneze, să dea vina pe neputința ce i-a cuprins în acele momente în care tot ce-și doreau era să ia asupra lor toată suferinșa, să poată schimba ceva.
”Al nostru este cerul” m-a atins până-n măduva oaselor, am simțit durerea pe fiecare pagină parcursă, am fost martoră la prăbușirea cerului asupra personajelor, dar și la alinarea suferinșei lor, pe alocuri. Mi-a demonstrat că speranță mereu va fi, chiar și atunci când te lovește disperarea și ești hotărât să iei decizii nu tocmai potrivite, să te vinzi chiar și pe tine, să preiei toate necazurile asupra ta pentru a-i fi bine celuilalt. Mi-a arătat cât de puternică este iubirea unei familii, până unde este capabilă să meargă pentru bunăstarea membrilor ce o formează, cât de multă vinovăție pot să simtă ceilalți pentru că sunt legați de mâini și de picioare, cât de repede se poate prăbuși, dar și reveni o familie încercată de durere. ”Al nostru este cerul” este despre iubire adevărată, speranță, pierdere, disperare, este copleșitoare, dar este și despre puterea de a merge mai departe. Roxi, mulțu tare mult pentru că mi-ai recomandat această carte, deși a trezit în mine amintiri extrem de dureroase, nu regret deloc că am parcurs-o, din contră, chiar mă bucur că am descoperit-o (recenzia Roxanei o găsiți pe blog aici), totodată vreau să mulțumesc și editurii Herg Benet pentru că mi-au oferit ocazia de a parcurge titlul, îl găsiți și voi pe site-ul editurii aici.
”Să o iubesc era ca un secret pe care nu-l mai știa nimeni. Un secret pe care-l păstrai aproape, pe care n-ai fi vrut să-l dezvălui niciodată.”
”Uneori, iubirea vine din cele mai neașteptate locuri. Oamenii nu-și pot da seama cât de tare îți pot frânge inima.”
„Când sunt pe afară și mă plimb pe dunele de nisip, sau când stau la birou și privesc marea, îmi șoptesc și mie cuvintele misterioase – al nostru este cerul, al nostru este cerul. Mă trezesc cu sunetul lor în minte și înainte să adorm le pot auzi din nou. Patru cuvinte, ca și cum ar fi o mantră, o rugăciune care mi-a fost spusă de mii de ori pe când eram copil.”
„Uneori, să îți spui povestea este singurul fel în care poți rămâne în viață.”
„Nu uiți niciodată, se spune. Nu uiți. Moliciunea degetelor lor mici, zâmbetul dulce și dezarmant, râsul pe care îl auzi prin cameră dintr-o dată atunci când te apuci de curățenie ca să scapi de depresie. Nu uiți niciodată. Dar totuși uiți, și uitarea vine mai repede decât te aștepți, apoi îi urmează rușinea – rușinea că nu ai iubit cu adevărat, că ești un impostor.”
Mai puțin se termină luna august și noi nu am reușit să ducem la bun sfârșit articolul în ce privește recomandările lunii iulie, dar gata 😊. În articolul de astăzi veți regăsi titluri de la editurile Art, Rao, Nemira, Vellant, Trei, Epica, Litera, Corint, Bestseller și Bookzone. Sperăm ca printre titlurile recomandate de noi să găsiți minim un titlu pe placul vostru, iar în cazul în care ați citit vreo carte din cele recomandate de noi, suntem curioase să vă aflăm părerea în ceea ce le privește 😊.
“Fiecare moare singur” de HANS FALLADA – În timp ce Hitler alimentează cu carne de tun fronturile din întreaga Europă, în Berlinul anului 1940, Otto și Anna Quangel – un cuplu simplu din clasa muncitoare –, după ce își pierd singurul fiu în război, trec de la resemnare tacită și indiferență la furie mocnită și hotărăsc că a venit timpul să lupte împotriva sistemului. Rezistența lor pare lipsită de semnificație – denunță regimul nazist prin cărți poștale și scrisori pe care le distribuie la întâmplare –, dar este egală cu sfidarea supremă într-o lume unde chiar și cea mai mică nesupunere înseamnă moarte. Romanul vorbește despre sadismul grotesc de care e capabilă omenirea și, într-un contrast izbitor, despre simplitatea binelui și noblețea decenței. Poate că, într-adevăr, fiecare moare singur, dar nimeni nu trăiește singur sau în deplină intimitate, mai ales într-un oraș sufocat de teroare, suspiciuni și crime. Hans Fallada își bazează cartea pe povestea adevărată a lui Otto și-a Elisei Hampel, care prin textele lor subversive au încins spiritele în Gestapo până când, în cele din urmă, au fost capturați și ghilotinați. Evocă, totodată, imaginea luptei simbolice care adeseori a mișcat și-a încurajat insurecții uriașe ce-au răsturnat dictatori și regimuri totalitare.
„Camera” de Emma Donoghue – Pentru Jack, un băiețel de cinci ani, Camera reprezintă întregul lui univers: aici s-a născut, aici a crescut și aici continuă să trăiască alături de mama lui și, uneori, de o prezență masculină apăsătoare pe nume Bătrânul Nick. În timp ce pentru Jack acesta este spațiul în care se simte în siguranță, pentru mama lui, Camera reprezintă o închisoare. Cu o răbdare și un curaj demne de admirat, ea încearcă toate soluțiile posibile pentru a se elibera, iar singura șansă reală să reușească este chiar fiul ei.
”Oameni anxioși” de FREDRIK BACKMAN – Un spărgător de bănci înarmat fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că poliția e pe urmele sale, se baricadează înăuntru și îi ia ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători, aparent normali și inofensivi, printre care doi “rechini” imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci când ostaticii și spărgătorul încep să-și dezvăluie dramele personale și anxietățile. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și oamenii legii năvălesc înăuntru, nici urmă de infractor, iar depozițiile halucinante ale martorilor nu fac decât să-i bulverseze și mai mult pe polițiști: Unde e infractorul și ce nu-i în regulă cu oamenii ăștia?
“Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija – La școala din Poiana, profesorul de literatură română e învinuit de noile autorități de schimbarea portretului lui Stalin cu cel al lui Eminescu. După un simulacru de proces, Mihai Ulmu, „dușmanul poporului”, ajunge în gulag. Maria Răzesu, fosta lui elevă din anul IV de liceu, îl ajută să evadeze, dar și să-și dea seama de dragostea lor. O săptămână le-a trebuit soldaților ca să-i găsească. Șapte zile au fost de ajuns ca Mihai și Maria să se regăsească. Nestrivită de calvarul gulag-ului, dragostea răzbate prin piatră ca o iarbă cerească. Răzbate, șoptindu-ne că marile iubiri nu încap în temnița niciunde și nicicând.
”Gândește-te la un număr” de John Verdon – Cum ai reacționa dacă într-o zi ai primi o scrisoare în versuri prin care un necunoscut îți mărturisește că îți cunoaște cele mai adânci secrete și îți cere să te gândești la un număr? Și ce ai face dacă necunoscutul ar ghici numărul la care te-ai gândit? Deși inițial sceptic, detectivul Dave Gurney se lasă atras în rezolvarea enigmei. Povestea se complică însă atunci când este ucis destinatarul scrisorilor, un prieten din facultate al detectivului, și apoi se produc alte trei crime cu același mod de operare. Cine este criminalul și de ce se joacă cu mințile victimelor? Verdon, un fin psiholog al relațiilor interumane, construiește cu multă abilitate labirintul la capătul căruia vei afla răspunsul.
“Jocurile Foamei” de Suzanne Collins – Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord, se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros, Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt luați de lângă familiile lor și aruncați într-o luptă pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și… viu. Cine și cu ce sacrificii va câștiga cursa pentru supraviețuire?
“Privind la stele” de Gae Polisner – Pentru Klee, un adolescent în vârstă de șaptesprezece ani, tatăl său a însemnat totul. El i-a deschis calea către marile muzee din New York și către lucrările de artă fabuloase expuse acolo. De la el a aflat tot soiul de legende și povești pline de magie. Până într-o zi când tatăl lui a murit. Acum, silit să locuiască într-o suburbie împreună cu mama sa, Klee simte că a pierdut tot ceea ce i-a dat vreodată o identitate – iubitul sau tata, excursiile săptămânale la MoMA și energia vibranta a New York-ului. Asta până o cunoaste la ora de arte plastice pe Sarah, o fată impetuoasă și liberă, care-i răspunde cu zâmbete și glume când el „cade pe gânduri”. Brusc, are sentimentul că Sarah este singura care-l face fericit. Dar, când un act de tradare îl zdruncină, Klee ajunge în „Duba cu Maimute”, un centru de psihiatrie pentru adolescenți din Northollow. Alternând planurile temporale și conducând firul narativ spre punctul în care Klee acceptă că are nevoie de ajutor și decide să se vindece, ”Privind la stele” este un roman extraordinar, construit din tușe minimaliste cu efect maxim, despre ceea ce ne face să ne pierdem echilibrul și cum ni-l putem redobândi.
”Copilul E” de STEVE TASANE – Un grup de copii fără documente de identitate, având litere drept nume, sunt nevoiți să trăiască într-o tabără de refugiați. Au povești de viață, dar nu și acte care să le dovedească. Rămași ai nimănui, încearcă să clădească împreună o nouă familie și, în același timp, își doresc cu ardoare să păstreze vie amintirea vechilor identități. Vor fi ascultați și crezuți? Iar daca nu, ce li se va întâmpla? Această carte uimitoare, extrem de lirică, ii va fermeca pe copii și le va stârni curiozitatea. Toate întâmplările descrise în această carte sunt reale și li s-au intamplat unor copii reali, în tabere de refugiați reale din toată lumea, recent. Pentru a transmite mesajul poveștii, numele copiilor au fost schimbate în litere. Experiențele copiilor în aceste tabere au fost documentate cu filme, fotografii și mărturii orale pe nenumărate canale media, precum și pe website-uri.
”Crima si pedeapsa” de FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI – Etalon al romanului dostoievskian, Crimă şi pedeapsă nu are nevoie de vreo recomandare specială din partea criticului, el se recomandă singur ca o capodoperă a litera turii ruse şi universale, receptată ca atare pretutindeni, alături de Don Quijote, Hamlet, Faust, Roşu şi negru, Război şi pace, Madame Bovary… Prin problematica pe care o întruchipează, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului înzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, înstrăinat, în sensul modern al cuvântului, dar mai ales al celui care, săvârşind o crimă, îşi asumă, până la urmă, şi pedeapsa-ispăşire.
”O nouă șansă” de Mona Kasten – Allie și Kaden predau ștafeta iubirii celor mai buni prieteni, iar de îndată ce Dawn îl cunoaște pe Spencer, simte că ceva e pe cale să se întâmple. La fel vei simți și tu, iar această poveste nu va lipsi de pe lista ta cu top cărți de dragoste. Sentimentele de iubire se înfripă din ce în ce mai mult în inima protagonistului, însă Dawn e convinsă că orice ai face, la final vei fi rănit. Spencer e hotărât să-i arate contrariul și începe o bătălie în care iubirea devine cea mai puternică armă. Steagul alb se ridică abia atunci când Dawn află că în spatele poveștii lui de viață se ascund răni emoționale adânci. Acum ”O nouă șansă” dezvăluie două suflete ce se întâlnesc cu adevărat și pornesc într-o călătorie la finalul căreia speră să se vindece reciproc. O carte de dragoste despre puterea iubirii de a duce pasiunea dincolo de cer, o gură de aer proaspăt presărată cu o iubire de neuitat ce te poartă cu pași repezi spre a valora mai bine micile bucurii ale vieții.
”Povestea Faridei: fata care a învins ISIS” de Farida Khalaf, Andrea C. Hoffman – Primele memorii ale unei supravieţuitoare a terorii ISIS. Toţi bărbaţii au fost omorâţi. Toate femeile au devenit sclave. Farida a reuşit să evadeze. În august 2014, Farida, o adolescentă obişnuită, încerca să se bucure de vacanţa de vară. Fata locuia într-o regiune muntoasă din nordul Irakului, iar ce a urmat este de neimaginat. Satul ei a căzut pradă unui atac pus la cale de ISIS. Acestui atac i-au căzut victim toţi bărbaţii, inclusiv tatăl şi unul dintre fraţii Faridei, iar femeile au fost luate ostatice şi supuse unor chinuri atroce, de la bătăi şi violuri până la vânzare în piaţa publică asemenea unor vite. După şapte tentative eşuate de a se sinucide, Farida va profita, împreună cu alte cinci tinere, de o ocazie favorabilă şi va fugi în deşertul libian. Farida a dovedit un curaj incredibil într-o situaţie care părea fără ieşire şi s-a hotărât să facă publică povestea ei de viaţă. Ne aflăm în prezenţa memoriilor impresionante ale unei tinere femei, care arată ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, prinşi în vârtejul răzbunării inexplicabile a membrilor ISIS.
“Un buzunar plin cu secară” de Agatha Christie – Rex Fortescue, regele unui imperiu financiar, tocmai a fost otrăvit, iar în buzunarul lui poliția găsește secară. Cine este autorul acestei crime bizare? Ar putea fi oricare dintre membrii familiei omului de afaceri sau poate una dintre victimele numeroaselor lui înșelătorii. Dar când tânăra și decorativa soție a domnului Fortescue este asasinată la rândul ei, ca și una dintre servitoarele familiei, devine evident că ucigașul nu poate fi decât un psihopat. Căci ce alt motiv ar avea cineva să omoare folosind drept inspirație versurile unui cântecel pentru copii? Miss Marple se implică în cel mai ciudat caz din viața ei, pentru a de masca un ucigaș nemilos.
“Măștile fricii” de Camelia Cavadia – O carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele. O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violență și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea să fie perfectă, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa).
“Călătoria Cilkăi” de HEATHER MORRIS – Un roman care pornește de la întâmplări adevărate, o poveste dramatică despre supraviețuire și iubire care prezintă destinul tinerei Cilka Klein, unul dintre personajele cele mai puternice ale bestsellerului internațional “Tatuatorul de la Auschwitz”. Cilka are 18 ani când Auschwitzul este eliberat de trupele sovietice. Își îngăduie pentru o clipă să creadă că există un viitor și pentru ea, dar numai pentru a fi aruncată din nou în lagăr – de data aceasta, dincolo de Cercul Polar, în Gulagul Vorkuta. Este acuzată că a supraviețuit colaborând cu naziștii. Trecutul este apăsător, amintirile dragi, în loc să-i dea curaj, ajung să o împovăreze, dar refuză să se lase învinsă. În ciuda condițiilor cumplite de viață din Siberia, speranța renaște, hrănită de solidaritate și prietenie, iar Cilka găsește o iubire atât de mare, cum nici n-a îndrăznit să viseze.
“Apă dulce” de AKWAEKE EMEZI – Un roman despre „frumoasa nebunie”, construit în jurul personajului Ada și al ideii de identitate fracturată. Inspirându-se din mitologia nigeriană, într-un stil când colocvial, intim, senzual, când poetic, incantatoriu, Emezi transformă întregul roman într-o cameră de marmură, în care răsună memorabil vocile acestor zei sângeroși, în căutare de teritorii umane demne de locuit. Cum va reuși o singură ființă umană să le conțină? Cea mai nouă endorfină literară, a se citi în apropierea unei fântâni.
„Omul în căutarea sensului vieții” de VIKTOR FRANKL – „Omul în căutarea sensului vieții” este cronica experiențelor îngrozitoare trăite de psihiatrul Viktor Frankl în timpul detenției sale la Auschwitz și în alte lagăre concentraționiste. Cartea devenită bestseller internațional cu peste 10 milioane de copii vândute, deschide cea mai intimă perspectivă asupra înțelegerii omului în situații de nesupraviețuit, cum acceptă trauma și în final, găsește sens în ceea ce trăiește.
În timp ce Hitler alimentează cu carne de tun fronturile din întreaga Europă, în Berlinul anului 1940, Otto și Anna Quangel – un cuplu simplu din clasa muncitoare –, după ce își pierd singurul fiu în război, trec de la resemnare tacită și indiferență la furie mocnită și hotărăsc că a venit timpul să lupte împotriva sistemului. Rezistența lor pare lipsită de semnificație – denunță regimul nazist prin cărți poștale și scrisori pe care le distribuie la întâmplare –, dar este egală cu sfidarea supremă într-o lume unde chiar și cea mai mică nesupunere înseamnă moarte.
”Fiecare moare singur” vorbește despre sadismul grotesc de care e capabilă omenirea și, într-un contrast izbitor, despre simplitatea binelui și noblețea decenței. Poate că, într-adevăr, fiecare moare singur, dar nimeni nu trăiește singur sau în deplină intimitate, mai ales într-un oraș sufocat de teroare, suspiciuni și crime. Hans Fallada își bazează cartea pe povestea adevărată a lui Otto și-a Elisei Hampel, care prin textele lor subversive au încins spiritele în Gestapo până când, în cele din urmă, au fost capturați și ghilotinați. Evocă, totodată, imaginea luptei simbolice care adeseori a mișcat și-a încurajat insurecții uriașe ce-au răsturnat dictatori și regimuri totalitare.
În ultimele săptămâni am văzut tot mai des cartea pe conturile Anei, Emmei, Andei, Mădălina și apoi am observat că și pe Roxi o bate un gând să o citească, așa că îmi doream să aflu și eu care e treaba cu volumul, mai ales că era extrem de lăudat. Zis și făcut, drăguții de la Cartepedia m-au ajutat să o aduc în bibliotecă, însă nici nu am apucat să o pun pe raft că m-am și apucat de ea de cum sosise coletul. Le mulțumesc din suflet celor de la Cartepedia pentru exemplarul oferit, îl găsiți și voi aici dacă vi-l doriți, iar dacă sunteți fani al genului ficțiune istorică, ”Fiecare moare singur” nu trebuie să vă scape.
Între coperțile cărții am descoperit povestea Annei și a lui Otto Quangel , un cuplu de muncitori modești, ce și-au pierdut singurul fiu pe front, luptând pentru Hitler, iar în urma acestei pierderi, aleg să înfrunte sistemul nazist, și cum altfel, dacă nu prin sfidare? Încep prin a scrie cărți poștale și scrisori săptămânal, pe care le distribuie la întâmplare prin oraș, însă acest act dovedește nesupunere și este pedepsit cu moartea. Dacă reușesc să schimbe ceva în gândirea celorlalți cu ale lor cărți poștale sau nu, dacă au vreun impact acele acuzații cutremurătare, nu vă rămâne decât să aflați, Anna și Otto vă împărtășesc povestea lor.
Recunosc, am fost puțin șocată de dimensiunea cărții atunci când am ținut-o în mâini, nu mă așteptam și fie așa voluminoasă (are peste 700 de pagini), însă în ciuda acestui aspect, cartea s-a citit foarte ușor, paginile au trecut de la sine și am reușit să mă pierd între coperți de la primele capitole. Totodată, am descoperit și povestea altor personaje, care au avut mai mult sau mai puțin contact sau legătură cu cuplul Quangel, însă povestea fiecăruia a avut ceva dureros în ea. De multe ori m-au lovit frustrările și nervii, unele personaje m-au călcat cumplit pe bătături și așa-mi venea să le extermin, nu-mi venea să cred că sunt capabili de atâta răutate, de a călca în picioare pe oricine și orice, pentru a le ieși socotelile. Deși nu sunt străină de brutalitățile și ororile celui De-al Doilea Război Mondial, tot îmi este greu să nu mă șochez de existența unor persoane capabile de brutalități ieșite din comun, să nu mă cutremur în fața faptelor și să nu fiu lovită de o furie greu de controlat.
Acțiunea cărții este împărțită în patru părți, fiecare parte devenind mai intensă decât cealaltă, iar dacă în prima parte am avut o acțiune mai domoală, am făcut cunoștiință cu personajele, aveam impresia că este puțin groaie, prea multe informații de asimilat, ei bine, începând cu a doua parte, asta fiind undeva în jurul paginii 200, lucrurile au început să se dezmorțească bine și să-mi fie tot mai greu să pun cartea deoparte, în ciuda durerilor ce le simțeam la degete și mâini. Cu fiecare pagină, a devenit tot mai intensă, m-a prins tot mai mult, m-a ținut cu sufletul la gură, deși intuiam că ceva se va întâmpla, s-a instalat și pielea de găină, fiorii pe șina spinării și palmele transpirate, iar cum mă apropiam de finalul poveștii, m-a lovit o tristețe teribilă și ochii mi s-au încărcat de lacrimi. Este a doua carte ce o citesc din perspectiva germanilor, cum gândesc ei în ceea ce privește sistemul nazist, sentimentele lor, lupta pe care o duc în interior, greutățile pe care le întâmpină. ”Fiecare moare singur” este o lecție despre curaj și adevăr, este povestea unor oameni ce n-au încetat să lupte, deși au fost dominați de frică și neîncredere, să creadă în bine și să spere la o schimbare.
”Noi nu trăim pentru noi înșine, ci pentru cei din jurul nostru. Iar dacă facem ceva și ajungem cineva, n-o facem pentru noi, ci pentru cei din jurul nostru…”
”(…) fiecare dintre noi a fost nevoit să se descurce singur, fiecare a fost prins singur și fiecare va trebui să moară singur. Dar tocmai de-aia nu suntem singuri, Quangel, și nici nu vom muri degeaba. Nimic nu se întâmplă degeaba pe lumea asta și, fiindcă luptăm pentru dreptate și împotriva brutalității, vom fi învingători în cele din urmă.”
”Nu contează câți luptă, unul sau zece mii; dacă cineva simte că trebuie să lupte, atunci o face, fie că-l ajută cineva sau nu.”
”Conștiința liniștită doarme și pe furtună.”
”Suntem ca semințele bune într-un camp plin de buruieni. Dacă n-ar exista semințe bune, câmpul s-ar umple numai de buruieni. Dar semințele bune se pot înmulți…”
Încet, încet, reușim să ajungem, cât de cât, la zi cu recomandările lunare, iar în articolul de astăzi veți regăsi titluri de la editurile Art, YoungArt, Rao, Trei, Epica, Nemira, Litera, dar și edituri străine. După același procedeu ca în articolul trecut, clicul dat pe titlul cărții vă trimite la recenzia postată pe blog, în cazul în care sunteți curioși să aflați mai multe detalii 😊.
”Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” de Fredrik Backman – Elsa are șapte ani, ma rog, aproape opt, și o inteligență tăioasă și necruțătoare care o face să fie diferită, dar și marginalizată. Singura care o înțelege și care-i cultivp aplombul este bunica, fost medic în zone calamitate, privită la rândul ei de ceilalți drept o nebună excentrică. Pentru că <<toți copiii au nevoie de supereroi>>, bunica inventează pentru Elsa povești unde toată lumea este diferită și nimeni nu trebuie să fie normal, iar scopul este să o pregătească pentru ceea ce urmează să afle și să i se întâmple în viață. Personajele din poveștile bunicii – care se dovedesc a fi nimeni alții decât vecinii din bloc – îi vor fi alături în evenimentele care o vor lua cu asalt. Acest roman, care demolează clișeele privind normalitatea, îi va inspira negreșit pe bunici în relația cu nepoții lor și va încanta cititorii de toate vârstele. Este o carte despre diversitate și acceptare.
“Ugly love” de Colleen Hoover – îți prezintă atât fața frumoasă a iubirii, dar și cea nasoală, te rănește și te vindecă, îți dă speranță și ți-o spulberă, te ridică la nivelul norilor și zbori printre ei, dar îți provoacă și prăbușirea, doar să fii pregătit, să-ți iei o parașută cu tine, poate îți mai aplanezi căderea…
“Confess” de Colleen Hoover – este o poveste emoționantă despre dragoste adevărată, despre cât de important este familia și numeroasele sacrificii ce trebuie făcute pentru a le bine celor dragi, despre mărturisiri ce amenință să distrugă relații, sau din contra, să le întărească, dar mai ales este despre a nu te da bătut și a lupta cu toată forța pentru ceea ce iubești, să-ți acorzi o a doua șansă…
“Elias și spioana Cărturarilor: Focul din cenușă” de Sabaa Tahir – Elias este cel mai bun soldat al Academiei militare a Imperiului – şi, în secret, cel care îşi doreşte cel mai puţin să se afle acolo. Aflat pe punctul de a dezerta, se vede obligat să participe la o competiţie nemiloasă al cărei câştigător va fi desemnat împărat. Laia face parte din clanul Cărturarilor, înrobit de mulţi ani de către Războinici. Când fratele ei este arestat sub acuzaţia de trădare, Laia ia legătura cu mişcarea de rezistenţă împotriva asupritorilor, în speranţa că îi vor elibera fratele. În schimbul ajutorului, rebelii îi cer să se strecoare în Academie şi să spioneze pentru ei. Când Elias şi Laia se întâlnesc, îşi vor da seama că legătura dintre ei este mult mai puternică decât ar fi crezut vreodată şi că soarta Imperiului se află în mâinile lor. Destinele li se încrucişează într-o poveste care se citeşte cu sufletul la gură, despre curaj, iubire, loialitate şi libertate, într-o lume în care totul le este potrivnic.
“Povestea Faridei – fata care a învins ISIS”de Farida Khalaf – Primele memorii ale unei supravieţuitoare a terorii ISIS. Toţi bărbaţii au fost omorâţi. Toate femeile au devenit sclave. Farida a reuşit să evadeze. În august 2014, Farida, o adolescentă obişnuită, încerca să se bucure de vacanţa de vară. Fata locuia într-o regiune muntoasă din nordul Irakului, iar ce a urmat este de neimaginat. Satul ei a căzut pradă unui atac pus la cale de ISIS. Acestui atac i-au căzut victim toţi bărbaţii, inclusiv tatăl şi unul dintre fraţii Faridei, iar femeile au fost luate ostatice şi supuse unor chinuri atroce, de la bătăi şi violuri până la vânzare în piaţa publică asemenea unor vite. După şapte tentative eşuate de a se sinucide, Farida va profita, împreună cu alte cinci tinere, de o ocazie favorabilă şi va fugi în deşertul libian. Farida a dovedit un curaj incredibil într-o situaţie care părea fără ieşire şi s-a hotărât să facă publică povestea ei de viaţă. Ne aflăm în prezenţa memoriilor impresionante ale unei tinere femei, care arată ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, prinşi în vârtejul răzbunării inexplicabile a membrilor ISIS.
“Sora vitregă” de Jennifer Donnelly– Isabelle este o fată care trăieşte în oraşul St. Michele, în Franţa. Ea are toate motivele să fie fericită. Este pe cale să câştige inima prinţului mult dorit. Doar că Isabelle nu este fata frumoasă de care acesta s-a îndrăgostit atunci când a fost găsit pantoful de cristal; este sora cea vitregă şi urâtă, care şi-a tăiat degetele de la picioare, pentru ca să se potrivească în pantoful Cenuşăresei. Atunci când prinţul descoperă decepţia Isabellei, ea este îndepărtată şi este umilită de soartă… Evocând o versiune mai întunecată a basmului Cenuşăreasa, autoarea ne demonstrează că urâţenia aparţine de cele mai multe ori unei stări a sufletului şi ca, depinde cum gândeşti sau te comporţi pentru a schimba percepţia proprie asupra ta sau percepţia celorlalţi despre tine.
”Adio, New Orleans” de Ruta Sepetys– Suntem în New Orleans, în 1950. Josie Moraine, o adolescentă de 17 ani, fiica unei prostituate și aflată neoficial sub tutela unei matroane de bordel, se simte sufocată de intrigile interlopilor din cartierul cu reputaţie îndoielnică în care a crescut. Începe să creadă că merită mai mult de la viaţă, de exemplu să ajungă la un colegiu de elită și să nu se mai întoarcă niciodată în New Orleans. Însă, în orașul în care banii murdari se obţin ușor, visul de a-și depăși condiția nu se lasă la fel de ușor de îndeplinit. Orice evadare pe cont propriu înseamnă desprinderea din tentaculele răului, care parcă se înmulţesc și se strâng, cu cât mai mult ea încearcă să scape de ele. Minciuni, furturi, depravare, escrocherii, crime conduc la alte minciuni, alte compromisuri, alte pierderi — o avalanșă în care visul evadării pare tot mai îndepărtat. Josie învaţă pe pielea ei că destinul ni-l croim, fiecare, prin deciziile proprii. Și, într-o ultimă răsturnare de situaţie, i se va dovedi adevărat ceea ce a tot citit prin cărți, că norocul e întotdeauna de partea celor curajoși.
„O nuntă…cu bucluc” de Morgan Matson – Charlie are șaptesprezece ani și este mezina familiei. Sora ei mai mare se căsătorește, așa că, în curând, toți cei cinci frați Grant vor fi acasă. Adolescenta abia așteaptă să-și vadă familia reunită sub același acoperiș, ca în vremurile bune, și să petreacă un ultim weekend în vechea lor casă, înainte ca aceasta să fie vândută. Deși fata e în ultimul an de liceu și a fost admisă la câteva universități, încă nu vrea să se gândească la faptul că trebuie să aleagă facultatea la care urmează să studieze. Nu-și dorește decât ca în acest weekend important toate să meargă șnur. Însă Charlie nici nu bănuiește că o așteaptă un lung șir de surprize: organizatoarea de evenimente dispare în ajunul nunții, băiatul de care e îndrăgostită de ani buni reapare în peisaj, decorațiunile pentru nuntă sunt trimise, din greșeală, în altă parte. Iar haosul abia a început. În tot acest iureș, Charlie va descoperi lucruri noi și neașteptate despre familia ei, pe care credea că o știe foarte bine. Cea mai importantă lecție pe care o primește este că, dacă te încăpățânezi să rămâi în trecut, e posibil să ratezi o mulțime de lucruri minunate.
“Ultima oară când ne luăm rămas-bun” de Cynthia Hand – este o carte ce te atinge acolo unde trebuie și te determină să apreciezi ceea ce ai, să nu amâni momentul și să te bucuri de fiecare clipă, este frumoasă și tristă în același timp, extrem de emoționantă și-ți rupe sufletul, nu alta. Vorbește despre familie și prietenie, legături de mult uitate, dar și despre pierdere și acceptare… o lecție de viață prin care suntem nevoiți trecem fie că vrem sau nu, însă ne demonstrează cât de puternici suntem, de a ierta și de a merge mai departe.
“Tuturor băieților pe care i-am iubit” de Jenny Han – Este o serie veselă, deși are și momente triste, încărcată de iubire și de prietenie și relatează povestea adolecentei la liceu ce se teme să-și exprime sentimentele deschis în ceea ce privește băieții, toate am trecut prin acel moment, să fim sincere, am prins curaj pe parcurs, nu am avut acel curaj cu noi și la prima încercare… Chiar dacă a fost clieșică și previzibilă, mie mi-a plăcut foarte mult și a picat la fix momentul când am ales s-o citesc, și cu siguranță am să mai revin la ea când mi se face dor de câte un fursec…Prezintă o frumoasă poveste de dragoste, plină de suișuri și coborâșuri, cu bune și rele, cu temeri și frământări, dar și multe altele, relația tată-fiică/fiice este foarte puternică și minunată, mi-a uns sufletul, nu alta, și m-a determinat să mă bucur din tot sufletul că un tatăl cum au ele am și eu, deși eu cu tăticul meu ne înțelegem din priviri cel mai bine, relația de prietenie dintre Lara Jean și Chris sau Lara Jean și Stormy, dar mai ales cea dintre Kitty și Peter…
“Cronicile Lunare” de Marissa Meyer – Modul în care a fost creată seria ”Cronicile Lunare” este absolut genială, autoarea duce basmul la un alt nivel, cum a reușit să împletească poveștile a patru eroine diferite, eroinele copilăriei noastre erau puternice, dar cele ale Marissei sunt și mult mai puternice, în ciuda tututor piedicilor își păstreză speranța și luptă cu toate forțele posibile și imposibile…seria este fenomenală și a devenit de departe una dintre favoritele mele, mă declar fana Marissei Meyer și abia aștept să-i descopăr și celelalte creații, sunt convinsă că nu voi fi deloc dezamăgită 😊. Nu știu dacă am reușit să vă conving măcar puțin să-i dați o șansă acestei serii, am fost mega entuziasmată de ea și nici cuvintele potrivite nu mi le găsesc, dar merită, sincer…veți descoperi o lume cu totul nouă, ce vă va fermeca de la prima până la ultima pagină, va crea dependență și nu veți reuși să lăsați cartea deoparte. Vă promite o aventură pe cinste și cred că nu veți regreta dacă vă alăturați lui Cinder, Kai, Scarlet, Wolf, Cress, Throne, Winter, Jasin și Iko.
“Heartstopper” de Alice Oseman – is a comic about love, friendship, loyalty, life, time, and mental illness. It explores, among other things, the blossoming relationship between Nick Nelson and Charlie Spring, two boys at a British all-boys grammar school.
“Scrisoare pentru două iubiri” de Kathryn Hughes– Tina Craig își dorește foarte mult să scape de soțul său violent. Muncește tot timpul ca să adune bani și să-l poată părăsi. Face voluntariat într-un magazin de vechituri doar ca să evite să se întoarcă într-o casă tristă. Într-o zi, în timp ce sortează haine, dă peste o scrisoare veche ascunsă în buzunarul unui costum uzat. O deschide și o citește – o hotărâre care-i va schimba viața pentru totdeauna. Billy Stirling știe că a greșit, dar speră să repare lucrurile. Pe 4 septembrie 1939, începe să scrie scrisoarea care speră că-i va schimba viitorul. Și așa se întâmplă… dar într-un fel pe care Billy nu și l-ar fi imaginat niciodată. E timpul să deschizi Scrisoarea.
“Fata anonimă” Greer Hendricks și Sarah Pekkanen – Din dorința de a câștiga ușor niște bani, Jessica Farris se înscrie ca subiect al unui studiu psihologic despre etică și moralitate inițiat de doamna doctor Shields, psihiatru și profesor universitar. Ea crede că tot ce trebuie să facă e să răspundă la câteva întrebări, să încaseze banii și să plece. Dar întrebările devin din ce în ce mai dificile și, pe măsură ce studiul se mută din sala de examinare în lumea reală, linia dintre realitate și experiment se estompează, iar Jess simte că doamna doctor Shields pare să știe nu doar ce gândește ea, ci și ce ascunde. Prin urmare, comportamentul Jessicăi va fi nu doar monitorizat, ci și manipulat. Prinsă într-o rețea de atracții, înșelăciuni și gelozie, Jess află rapid că unele obsesii pot fi mortale.
“Să nu spui niciodată pentru totdeauna” de Jennifer L. Armentrout – vine cu un bagaj emoțional puternic, dar și cu o lecție pe măsură, că nu trebuie să privim altfel decât într-un mod firesc copii ce provin din centrele de plasament, nu sunt mai speciali decât noi, suntem toți la fel, doar că viețile diferă, să învățăm să nu mai punem etichete, iar dacă vrem să ajutăm, să nu o facem din milă, ci pentru că așa simțim. Nimic nu durează pentru totdeauna, fie bun sau rău, însă trebuie să privim mereu partea plină a paharului, din fiecare experiență învățam, iar un trecut tulburător nu ne definește atâta timp cât îl acceptăm și în același timp ne vindecăm rănile. Nimeni nu s-a născut perfect și nici nu va fi vreodată perfect, nu semănăm unul cu celălalt, nu suntem trași la indigo, ci suntem unici și așa trebuie să rămânem 😊.
“Rugăciune pentru Cernobîl” de Svetlana Aleksievici – nu este o carte pentru oricine, o recomansăm strict celor care își doresc cu adevărat să citească despre acest subiect și celor care au tărie de character, caăci este o adevărată luptă s-o citești. Este una dintre cele mai grele lecture cu care am avut de-a face, am simțit la fiecare câteva pagini nevoia de a lua o pauză, mă durea pieptul, simțeam că mă sufoc și nu mai pot să continui, dar am continuat, am reușit să o duc la final și să mă bucur că am reușit să mă lupt cu mine pentru asta! Ceea ce o face și mai dureroasă este veridicitatea cu care este încărcată, căci pe fiecare pagină vorbesc glasurile celor care au trăit Cernobîlul. Urmările acestui dezastru sunt de nedescris, nu am cuvinte! Oameni nevinovați au avut de suferit, generații întregi au fost marcate.
”Învățare” de Tara Westover – Probabil că știți deja detalii despre viața Tarei, despre faptul că a trăit într-o familie mormonă, cu un tată fanatic și bipolar (a aflat târziu acest termen), cu o mamă care-i era umbră soțului ei, cu frați care se temeau să-și contrazică tatăl, deși nu erau întru totul de acord cu mentalitatea lui. Fără certificat de naștere, fără să pășească într-o școală până la vârsta de 16 ani, fără să aibă acces la sistemul medical (căci, bineînțeles, tatăl Tarei credea că medicina și învățământul merg mână-n mână cu diavolul), trăind mereu cu nesiguranță în propriile forțe și cu gândul că își trădează familia pentru a studia, Tara duce o luptă continuă cu ea însăși în anii în care a fost studentă. Deși, de multe ori aveam impresia că citesc o poveste de ficțiune datorită modului frumos de scriere al Tarei, realizam repede că asta nu e o poveste fictivă, ci e o poveste de viață. Povestea Tarei. Mă lovea în moalele capului realitatea și mă durea până în suflet nedreptatea pe care a fost nevoită ea s-o trăiască ani de-a rândul. Am fost impresionată de cât de puternică a putut să fie și, mai ales, cât de multă bunătate se ascundea în sufletul ei, de determinarea sa de a învăța, de modul în care a reușit să treacă peste orice obstacol, de transformarea sa pe parcursul procesului de ‘Învățare’. Lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost puterea sa de a-și ierta familia după tot ce a îndurat alături de ei și din cauza lor…eu nu aș fi putut, vă spun sincer. Cartea aceasta m-a purtat dintr-o stare în alta, un adevărat carusel de emoții și a reușit să își pună amprenta asupra mea. Din punctul meu de vedere, povestea Tarei trebuie descoperită de cât mai multe persoane, căci este deschizătoare de ochi!
”Misterioasa afacere de la Styles” de Agatha Christie – Atunci când bogata și despotica Emily Inglethorp este descoperită moartă, într-o cameră cu toate ușile închise, nu lipsesc nici suspecții, nici dovezile otrăvirii cu stricnină. Poate că ucigașul e mult mai tânărul soț și proaspătul beneficiar al celui mai nou testament al doamnei Inglethorp, cu atât mai mult cu cât, în mod straniu, acesta nu se străduiește prea mult să se disculpe, ba chiar pare că ar vrea să fie adus cât mai curând în fața judecătorului. Sau poate unul dintre fiii vitregi ai acesteia ori Cynthia, protejata bătrânei. Poirot, genialul detectiv belgian refugiat în Anglia din cauza Primului Război Mondial, este adus de prietenul său Hastings să dea o mână de ajutor la elucidarea crimei.
”Moarte pe Nil” de Agatha Christie – Linnet Doyle este, în aparență, o ființă aproape neverosimilă, căci pare să aibă tot ceea ce-și poate dori o femeie: frumusețe, bogație, inteligență, farmec și… un soț iubitor. Când ea este însa ucisă, micul detectiv și subtilul psiholog Hercule Poirot, aflat întâmplător în aceeași excursie, descoperă cu tristețe tot vălmășagul de interese și de patimi țesut în jurul bogatei moștenitoare.
”Dispariția statuii din parc” de Rodica Ojog – Brașoveanu – O nouă enigmă trebuie dezlegată de maiorul Minerva Tutovan, cu ajutorul neprețuit al deja faimoasei Melania Lupu – coșmarul maiorului Cristescu vreme de zece ani. Sub pălăria ei de personaj vetust, Melania ascunde o minte și apetituri de gangster. Dispariția enigmatică a unei statui dintr-un mic parc al Bucureștiului îi trezește interesul, iar misterul se adâncește când află că ea nu era doar un bust, ci și o fostă cutie poștală, folosită de spioni germani în Al Doilea Război Mondial. Cum va rezolva insolitul trio cazul?
”O toaletă a la Liz Taylor” de Rodica Ojog – Brașoveanu – Avem un tânăr superb, fermecător, bogat; canalie. Șase oameni care nu se cunosc între ei, șase oameni cu motivații cu totul diferite, iau hotărârea de a-l ucide. În aceeași zi, la aceeași oră. Deși avertizată, victima nu reușește să se sustragă propriului destin. Există, de fapt, un singur asasin. Care dintre cei șase și care este mobilul lui? Cu grația și dezinvoltura bine-cunoscute, asistată ca întotdeauna de Mirciulică, Melania Lupu găsește răspuns la ambele întrebări înaintea maiorului Cristescu.
”Trandafirii pierduți” de Martha Hall Kelly – Este 1914, iar lumea s-a aflat atât de des pe marginea prăpastiei războiului, încât mulți newyorkezi sunt prea puțin interesați de subiect. Eliza Ferriday este încântată să călătorească la Sankt-Petersburg cu Sofia Streșnaiva, o verișoară a Romanovilor. Cele două s-au întâlnit cu câțiva ani în urmă la Paris și au devenit prietene apropiate. Acum, Eliza pleacă într-o călătorie cu Sofia, pentru a vedea splendorile Rusiei: bisericile pline de aur și pietre prețioase, picturile de Rembrandt de la Palatul de Iarnă al țarului, faimosul balet rus. Când Austria declară război Serbiei, iar dinastia imperială a Rusiei începe să se prăbușească, Eliza se întoarce în America, în timp ce Sofia și familia ei se refugiază pe proprietatea lor aflată la țară. Atunci când au nevoie de ajutor, o angajează pe fiica ghicitoarei din sat, Varinka, punându-și în pericol, fără să știe, viețile. De cealaltă parte a Atlanticului, Eliza face tot posibilul ca să ajute familiile rusești cu sânge albastru care fug din calea revoluției. Când scrisorile Sofiei încetează brusc să mai vină, se teme că ceva teribil i s-a întâmplat celei mai bune prietene a ei…
”Fetele dispărute din Paris” de Pam Jenoff – este (încă) o carte care ne arată cât de curajoase au fost femeile în timpul războiului, cum și-au lăsat viețile și familiile în urmă și s-au dus în Franța ocupată pentru a-I sabota pe nemți, riscându-și viețile în fiecare clipă. Este și o poveste frumoasă despre prietenie și devotement, însă și despre o tristă și dureroasă trădare. Deși este o ficțiune, am citit cu sufletul fiecare pagină ca și cum ar fi fost totul real, căci și ficțiunea are la bază un sâmbure de realitate. Emoționantă până la lacrimi!
”Pământ American” de Jeanine Cummins – Lydia Quixano Pérez trăiește în orașul mexican Acapulco și este proprietara unei mici librării. Are un fiu în vârstă de opt ani, Luca, lumina ochilor ei, și un soț minunat, jurnalist de profesie. Și cu toate că realitatea dură a cartelurilor începe să-și facă simțită prezența, viața Lydiei este, în principiu, una destul de confortabilă. Deși știe că nu se vor vinde, Lydia aduce în librărie și o parte dintre cărțile ei favorite. Iar într-o bună zi, un bărbat intră în magazin și alege câteva cărți, printre care și două dintre preferatele ei. Javier este un erudit și un bărbat fermecător. Și, ceea ce Lydia nu știe, este liderul celui mai nou cartel al drogurilor din oraș. După ce soțul ei publică un articol în care vorbește fără ocolișuri despre proaspătul jefe, viața întregii familii se va schimba radical. Silită să fugă din oraș în urma asasinării soțului și a rudelor sale, Lydia călătorește împreună cu fiul ei cu faimosul tren La Bestia spre nord, către Statele Unite, acolo unde Javier nu-i poate găsi. Scrisă cu măiestrie, sfâșietoare și încărcată de o profundă umanitate, Pământ american este acel gen de carte care te marchează și te schimbă fundamental, unul dintre cele mai importante romane contemporane.
Hello, hello 😊…am reușit să vă pregătim și articolul cu titlurile parcurse de noi în luna martie și care ne-au rămas la suflet, titluri ce vi le recomandăm cu dragă inimă și chiar ne-am bucura dacă ne-ați da de știre dacă le-ați parcurs deja sau daca se află în teancul vostru de TBR (pentru a ajunge la recenziile titlurilor este nevoie doar să dați clic pe titlu 😊). Acestea fiind spuse, titlurile de luna aceasta sunt de la editurile Epica, Litera, Niculescu, Bestseller, Rao, Art, Bookzone, Storia, Polirom, Trei, Leda Edge și Nemira:
“Toate acele locuri minunate” de Jennifer Niven – O emoţionantă poveste de dragoste despre o fată care învaţă să trăiască de la un băiat care vrea să moară. Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor. Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire, când ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale. Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale” din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască. Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.
“Urgia și zorile” și “Trandafirul și hangerul” de Renne Ahdieh – duologia este o repovestire clasică, ce-i are ca personaje principale pe Șeherezada și califul Khalid, este o poveste fermecătoare, ce te poartă pe meleaguri necunoscute, îți răsfață privirea cu diverse pietre prețioase și bijuterii, veșminte dintre cele mai rafinate îți mângâie pielea, magia te învăluie fără să îți dai seama, iar nopțile îți dezvăluie secrete de mult ascunse, dar și o iubire pe cale să crească tot mai puternică.
“Pământ american” de Jeanine Cummins – prezintă povestea neștiută a numeroșilor imigranți, nevoiți să treacă granița Mexicului ilegal pentru a-și asigura siguranța, dar și liberatea în Statele Unite ale Americii, unii dintre imigranți plătind pentru libertate chiar cu propria viață. Riscurile pe care sunt nevoiți aceștia să și le asume, finanțele de care trebuie să dispună pentru a-și asigura o călăuză care să-i conducă spre libertate, fuga nebună pentru a nu fii prinși de la migra, protecția pe care și-o creează în jurul lor pentru a fi în siguranță, dar și lupta cu neîncrederea în cei din jur, sunt doar câteva dintre piedicile cu care se întâlnește un imigrant în călătoria sa spre libertate.
“Vânătorii de zmeie” de Khalid Hosseinni – este dureros de profundă, te atinge până în măduva oaselor și te roade cum nici nu ai idee, povestea din spatele paginilor este tristă și nedreaptă, care pe lângă trădări, acte de violență extremă și lașitate, este încărcată de speranță și are o frumusețe aparte, te zdrobește, dar te și întregește, puțin câte puțin și-ți demonstrează că orice act de cruzime nu rămâne nepedepsit, trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți, dar și că merită să trăiești cu speranța-n suflet, că va fii mai bine într-un final…
“Singura amintire a Florei Banks” de Emily Barr – Flora Banks suferă de amnezie anterogradă şi îi este destul de greu să reţină informaţii pe termen lung. Memoria i se resetează chiar şi de câteva ori pe zi, la intervale de ore, şi doar cu ajutorul noţilelor de pe braţele sale reuşeşte să se comporte cât de cât normal şi să ştie ce se întâmplă cu ea într-un anumit moment. Însă, un singur sărut îi schimbă total viaţa, întrucât acest sărut este singura amintire ce nu i se şterge din minte, este prezentă ca şi cum s-ar fi întâmplat exact în acel moment. Ce poate fi mai frumos decât un prim sărut memorabil, ce-ţi rămâne imprimat în inimă şi-n gând? Dar ce faci când băiatul este nevoit să plece? Rămâi doar cu amintirea acelui sărut sau porneşti pe urmele lui? Reprezintă el „tratamentul” potrivit pentru ca memoria Florei să revină la normal?
“Slam. Din dragoste pentru Layken” de Colleen Hoover – La doar șase luni după decesul neașteptat al tatălui său, Layken este nevoită să se mute, împreună cu fratele și mama sa într-un alt oraș, la celălalt capăt al țării. Se pare că este singura căreia nu-i priește schimbarea, întrucât fratele său, Kel, în vârstă de doar nouă ani, se simte ca acasă din prima zi și deja leagă prietenii. Acomodarea sa dă semne că s-ar putea transforma în ceva plăcut atunci când face cunoștință cu băiatul din vecini, Will, în vârstă de 21 de ani, mhmhmh…o bombonică de băiat din toate punctele de vedere. Toate bune și frumoase, dar doare pentru o perioadă scurtă de timp, când cei doi sunt puși în fața unei situații ce le dă viața complet peste cap și sunt nevoiți să-și stăpânească sentimentele. Mda, după ce a fost obligată să se mute din orașul natal și relația imposibilă cu băiatul din vecini, ai putea să spui că ”noul început” al lui Layken nu este unul chiar plăcut…
“Verity” de Colleen Hoover – Verity Crawford este o autoare de success, seria sa de romane de suspans a fost foarte bine primită de public, însă în urma unui nefericit accident de mașină, rămâne imobilizată la pat, într-o stare vegetală, și nu-și poate duce la bun sfârșit seria. Soțul ei, Jeremy Crawford, se gândește să-i vină în ajutor și să caute un coautor pentru a încheia seria. Și cine poate fi mai potrivit decât un scriitor debutant? Lowen este perfecta pentru această poziție, mai ales că întâmpină și probleme financiare. Pe lângă propunerea de a continua seria de romane, primește și oferta de a folosi spațiul propriu al autoarei, pentru a o înțelege mai bine, pentru a se familiariza cu modul de scriere, dar și în speranța că va găsi schițe creionate în birou pentru a avea un punct de pornire, un mic imbold. Mult râvnitele schițe se pare că sunt de negăsit, în schimb, dă peste un manuscris autobiografic al lui Verity, ce cuprinde dezvăluiri șocante din viața acesteia, dar și adevărul ce a stat la baza dezbinării familiei Crawford. O dată cu descoperirea acestui manuscris, Lowen se vede pusă în fața unei situații extrem de incomode și riscante, învadându-i intimitatea autoarei și cele mai întuncate gânduri, însă în funcție de ce allege să facă în continuare, depinde cum se va schimba viața sa…
“Cum sa furi o inimă cu un sărut” de L.J. Shen – Francesca Rossi era fiica conducătorului Organizației mafiote din Chicago și i-a fost promisă lui Angelo Bandini, moștenitorul uneia dintre cele mai influente familii mafiote din Chicago. A primit o educație pe măsură, la un internat din Elveția, educație necesară pentru a deveni o soție așa cum se cere în lumea mafioților, era frumoasă, prezentabilă, știa să întrețină orice conversație, dar în interiorul ei se ducea o luptă continuă cu dorința nestăvilită de a avea parte de primul sărut de la iubitul ei din copilărie căruia avea să-i dăruiască mai mult decât un simplu sărut. Planurile ei sunt spulberate în seara balului, când ceea ce a fost scris, s-a adeverit, dar nu cum se aștepta…primul sărut i-a fost furat de un senatorul Wolfe Keaton, un bărbat impunător și arogant, ce s-a dovedit a fi dușmanul de moarte al tatălui ei, sărutul fiind doar o mică pregătire pentru dușul rece ce avea să-l primească din partea tatălui ei: căsătoria forțată cu Wolfe. De aici începe adevărata distracție…
”Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne – Pentru Bruno, un băiețel în vârstă de nouă ani, Holocaustul și ”problema evreiască” nu înseamnă nimic și nici nu are habar ce atrocități se petrec dincolo de sârma ghimpată a lagărului pe care îl conduce tatăl său. Tot ce știe este că se plictisește groaznic. Asta, până în ziua în care îl cunoaște pe Shmuel, un băiețel trist, condamnat să poarte, asemenea altor mii de oameni, niște ciudate pijamale în dungi. O poveste cutremurătoare despre prietenie, în care cele două personaje principale vor trece de la dulcea ignoranță a copilăriei la maturizare înainte de vreme.
“Cu pretul vietii – o poveste despre curaj si supravietuire la Auschwitz” de Max Eisen – prezintă viața lui Max înainte de Auschwitz, în lagărul de concentrare, dar și după eliberarea din lagăr, lupta sa pentru a supraviețui cât a stat în acel mediu infect, cu gândul că poate este ultima zi acolo, dar și lupta purtată pentru a fi acceptat în societate după ce s-a eliberat din lagăr. A întâlnit oameni cruzi, lipsiți de sentimente, dar și oameni inimoși, ce i-au întins o mână și l-au ajutat, ceea ce pentru el a contat enorm și i-a ridicat moralul. Chiar dacă a trăit un episod traumatizant, a rămas uman, nu a devenit răzbunător, a încercat să facă bine, s-a autoeducat și a împărtășit experiența sa cea dureroasă cu ceilalți, și-a făcut povestea cunoscută.
”Regatul spinilor și al trandafirilor” de Sarah J. Maas – Feyre a crescut într-o lume în care magia există doar în legende. Dar dacă această lume ar fi reală şi, mai mult decât atât, ar ameninţa să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat? Mânată de promisiunea de a-şi apăra familia, făcută mamei ei, Feyre va afla că în lumea zânelor totul este posibil, chiar şi să te îndrăgosteşi de un Mare Lord al spiriduşilor. O ameninţare pluteşte, însă, asupra acestui tărâm magic, iar Feyre este singura care poate salva de la pieire regatul zânelor şi lumea oamenilor.
“Tronul de Clestar” de Sarah J. Maas – cu o copilărie distrusă și o adolescență încărcată de crime, Celaena este cea mai bună și temută asasină din breaslă, însă a făcut cea mai mare greșeală posibilă: s-a lăsat prinsă, și acum, la vârsta de doar 18 ani, își ispășește pedeapsa în minele de sare din Endovier. Condamnarea ei poate lua sfârșit atunci când Căpitanul Gărzilor, Chaol Westfall, un tânăr în vârstă de doar 22 ani, îi propune un sacrificiu în schimbul libertății sale, libertate pe care o poate câștiga dacă va ieși învingătoare într-o competiție până la moarte, alături de alți asasini și hoți ai țării, devenind Campionul Regelui. Celaena a fost alegerea prințului moștenitor și-l va reprezenta în această luptă sângeroasă pentru putere, însă dacă va avea pierde sau va câștiga, va trebui să descoperiți voi. Își va obține libertatea mult visată sau nu?
“Sapte ani in Tibet” de Heinrich Harrer – Cunoscut alpinist, austriacul Heinrich Harrer este invitat în 1939 să participe la o expediție germană de identificare a unei noi căi de acces pe muntele Nanga Parbat din India. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial îi împiedică însă pe membrii expediției să se întoarcă în Europa. Transferați dintr-un lagăr în altul, ei plănuiesc să evadeze și să meargă în Tibet. Dintre toți, doar Heinrich Harrer și prietenul sau Peter Aufschnaiter reușesc, după o călătorie lungă și epuizantă, să ajungă în Lhasa, capitala Tibetului, „orașul interzis” în care nici un european nu fusese primit până atunci. În cei șapte ani petrecuți în Tibet, au învățat limba și au fost definitiv cuceriți de această țară și de locuitorii ei. Heinrich Harrer a devenit chiar prietenul și învățătorul lui Dalai Lama, pe care l-a însotit în India atunci când Tibetul a fost invadat de China. Fascinantele povești despre evadările din lagar și traversarea plină de peripeții a masivului Himalaya, despre viața de zi cu zi în Lhasa și despre oamenii pe care i-a cunoscut se regăsesc în cartea sa, care a devenit încă de la apariție un bestseller, fiind tradusă în peste cincizeci de limbi.
Seria ”Făpturile văzduhului” de Holly Black – Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor. Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.
“Taine si povesti la feminin” de Maria Cristiana Tudose – este cartea ce trebuie să o descopere fiecare femeie, întrucât are foarte multe de învățat din ea, printre care cum să facă deosebirea dintre iubirea falsă și cea adevărată, să nu permiți nimănui să-ți doboare valorile, cele influențate de familie și care te-au format, să nu uiti niciodată de unde ai plecat și să apreciezi ceea ce ai, mai ales ceea ce ține de familie și suflet, să nu devii superficial și să ai încredere în tine mult mai mult, pentru ca doar de tine depinde viitorul tău și nu de altcineva, cum să scapi de o relație toxică și multe altele. Dacă ați citit “Eu sunt femeie” și v-a plăcut, “Taine și povești la feminin” vă va ajunge la suflet cu siguranță.
“Rămâi cu mine” de Ayọ̀bámi Adébáyọ̀ – este un roman sensibil, ce surprinde greutăţile cuplului, dar şi lupta tăcută cu reproşurile celor din jur. Într-o societate în care femeia trebuie să nască cât mai mulţi copii, bărbatul are dreptul de a-şi lua câte soţii doreşte, cu cât mai multe are, cu atât moştenitorii sunt mai mulţi, Yejide şi Akin aleg să fie doar ei şi nu acceptă „intruşi” (până la un moment dat…). Este foarte greu să faci faţă presiunilor, să nu cedezi când povara este prea greu de purtat, dar mai ales să ai curajul să lupţi pentru ceea ce e al tău. Atât Yejide, cât şi Akin duc o luptă interioară foarte grea, şi deşi se iubesc foarte mult, ajung în punctul în care nu se mai înţeleg unul pe celălalt, lucrurile se schimbă între ei. Yelide trăieşte în lumea ei o perioadă, Akin ia decizii pripite, ce ajunge apoi să le regrete cumplit, toate acestea demonstrând cât de fragilă este căsnicia atunci când se pierde încrederea şi susţinerea reciprocă nu mai pare a fi soluţia. Au reușit să treacă peste multe încercări, au făcut sacrificii pentru relaţia lor, dar s-au văzut şi eforturile depuse pentru a deveni părinte şi cât de greu este să fi mamă.
„Splendida cetate a celor o mie de sori” de Khalid Hosseini – este un roman profund, dureros şi captivant, care ne prezintă destinele crâncene a două femei din Afganistanul aflat sub ocupaţia sovietică şi apoi sub regimul taliban. Deşi sunt puţin familiarizată cu evenimentele înfiorătoare care au marcat această ţară, tot am simţit o durere de nedescris atunci când citeam despre alţi morţi, alte nedreptăţi, alte orori…Este o carte cu un puternic impact emoţional, dar o recomand din tot sufletul, căci istoria Afganistanului este prea puţin cunoscută de către noi. Finalul cărţii este unul plin de speranţă, însă după tot ce am citit, nu am putut decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu că m-am născut în România şi că sunt privilegiată în ceea ce priveşte drepturile pe care le avem şi egalitatea dintre femei şi bărbaţi.
”Și munții au ecou” de Khalid Hosseini – este un roman complex, cu o structură total diferită de tot ce am citit până acum, urmărind poveștile unei întregi generații și făcând salturi, atât dintr-o țară în alta, cât și din prezent în trecut și viceversa. Un roman despre legăturile de familie, dragoste, pierdere, trădare, sacrificii supreme, loialitate, curaj, alegeri și consecințele acestora, regret, dar și despre a doua șansă, speranță și regăsire. Un roman format dintr-o multitudine de povești menite să zguduie din temelii sufletul cititorului.
”Războiul nu are chip de femeie” de Svetlana Aleksievici – Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. Autoarea şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă. Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit.
”Ultimii martori” de Svetlana Aleksievici – Dintre toate scrierile autoarei, “Ultimii martori” este cea mai sfâşietoare. Căci ce poate fi mai cumplit decât copilăria în timp de război, mai tragic decât inocenţa supusă violenţei şi anihilării? Personajele acestei cărţi, băieţi şi fete, aveau, în perioada celui de al Doilea Război Mondial – conflictul poate cel mai inuman din istorie –, între trei şi doisprezece ani, dar rănile căpătate atunci le sângerează până în ziua de azi. Şi totuşi, în pofida suferinţelor descrise, textul dobândeşte o extraordinară forţă evocatoare pentru că reuşeşte să reconstituie poezia inerentă vârstei copilăriei. Tulburător prin încărcătura sa de adevăr şi răvăşitor sufleteşte, ‘Ultimii martori’ ne schimbă perspectiva asupra istoriei, a războiului, a copilăriei şi a vieţii.
“Acolo unde cântă racii” de Delia Owen – Kya Clark locuia în mlaștină cu familia sa, până nu de mult, când mămica a ales să-i părăsească și să nu mai privească în urmă. La scurt timp, au plecat alți trei membri ai familiei, ea rămânând cu tăticu’ și cu Jodie, fratele ei. Însă nici Jodie nu a mai stat mult alături de ei și a ales să părăsească mlaștina pentru a-și face un rost în viață. Astfel, Kya a rămas cu tăticu’, un părinte alcoolic, ce-și pierdea majoritatea timpului la jocurile de noroc. Fetița s-a văzut nevoită să se descurce singură, încercând să facă totul bine pentru a fi băgată în seamă de tăticu’, de a-i face pe plac acestuia, să fie bine, sperând că dacă se comportă cuviincios, mămica se va întoarce. Nu s-a întors însă, iar într-o zi și tăticu’ a plecat…La o vârstă fragedă, Kya a fost părăsită de familie și uitată în mlaștină. Dar chiar și așa, copilă fiind, a reușit să se descurce pentru a se întreține, să-și asigure cele necesare pentru a supraviețui și a făcut o treabă excepțională…mlaștina era casa ei, pescărușii îi erau cei mai apropiați prieteni, uneori și confidenți. Devenind adolescentă, Kya a început să simtă nevoia unei apropieri, atâta izolare și singurătate nu este sănătoasă, iar o singură alegere îi transformă viața complet și îi face cunoștință cu neprevăzutul…
“The Priory of the Orange Tree” de Samantha Shannon – Regina Sabran the Ninth face parte din Casa Berethnet, care a domnit peste Inys vreme de 100 de ani. Este necăsătorită, însă va fi nevoită să dea naștere unei fiice pentru a-și proteja poporul și de a opti întoarcerea dușmanului, The Nameless One. Această sarcină este foarte greu de dus la îndeplinire și are parte de multe obstacole, având în vedere că nu a luat în calcul, niciodată, opțiunea de a avea un soț, iar fără această căsătorie, poziția sa pe tron este amenințată. Ead Duryan, pe numele său adevărat Eazad du Zala uq-Nara, este un mag din Sud și discipol al Mănăstirii Portocalului, trimisă la curtea reginei Sabran pentru a o proteja pe Înălțimea Sa, însă fără a-și divulga adevărata identitate. Este constrânsă să trăiască în minciună vreme de aproape un deceniu, misiune foarte dificilă, ținând cont de credințele și formarea sa. Tane este o orfană din Vest ce s-a pregătit toată viața sa pentru a deveni călăreț de dragon și nu se vede făcând altceva, însă visul ei se poate realiza sau nărui în funcție de alegerile pe care le face. Care este legătura între cele trei femei, cum se vor împleti drumurile reginei, a magului, dar și al orfanei visătoare rămâne să descoperiți voi…
“Gustul păcatului” de Sierra Simone – Sean Bell este unul dintre frații lui Tyler, protagonistul din ”Confesiunea unui preot”, un bărbat înzestrat atât din punct de vedere fizic, cât și financiar. Este chipeș, știe cum să își impună prezența, să profite de atuurile sale, dar și cum să pătrundă între picioarele femeilor, să ajungă unde tânjește. Chiar și așa, nu a simțit niciodată fiorii iubirii adevărate. Zburând din floare-n floare, și-a luat doar ce a avut nevoie pe moment și nu s-a mai uitat în urmă, iar la cei 36 de ani ai săi, are un ”dosar” voluminous. Zenny este o tânără postulată, pe cale să depună jurămintele pentru a deveni călugăriță și să-și dedice întreaga viață lui Dumnezeu. Nu poate spune că până acum, la vârsta de 21 de ani, a gustat viața așa cum trebuie, având în vedere că este atât de tânără. Ce au cei doi în comun, un păcătos, om fără credință în Dumnezeu, și o viitoare călugăriță?
”Ghidul unui călugăr pentru a fi fericit” de Gelong Thubten – Ești față-n față cu o carte motivațională, propriul tău ghid practic de meditație și mindfulness, un ghid accesibil și ușor de înțeles. Într-un secol atât de agitat în care omenirea traversează o stare continuă de neliniște, căutarea fericirii pare fără sfârșit. Viața ne consumă pe interior și ne pune piedici ostile, iar o soluție în acest sens este să adaugi în biblioteca ta o carte de dezvoltare personală și motivațională care nu te va lăsa indiferent.
”Când înflorește liliacul” de Martha Hall Kelly – Destinele a 3 femei ajung să se împletească într-un mod tulburător. Caroline Ferriday lucrează ca voluntară în New York la consulatul francez, ajutând o mulțime de copii orfani si de oameni care au de suferit în urma războiului. Kasia Kuzmerick, o tânără din Polonia, vrea doar să se bucure de adolescență, de iubire și de prietenie, însă Hitler ajunge aici, iar orice pas greșit o poate costa viața, astfel, ea ajunge în Germania la lagărul pentru femei Ravensbruck. Herta Oberheuser, unul dintre puținii doctori femei din Germania, suferă cumplit din cauză că nu își poate exercita profesia, însă un anunț de angajare ca medic guvernamental pare să fie exact ceea ce căuta, dar ea ajunge să lucreze în lagărul Ravensbruck, unde constată că sarcina ei este să ucidă și să facă experimente pe prizoniere, nicidecum să salveze vieți.
”Pe pamânt suntem stralucitori doar o clipă” de Ocean Vuong – E o carte dură, chiar brutală aș putea spune, extrem de dureroasă, chiar dacă au fost și momente în care am zâmbit. Dacă nu aș fi știut dinainte că Ocean Voung e poet, tot mi-aș fi dat seama prin felul în care scrie. Se vede că îi place să jongleze cu metafore, iar frazele lui sunt atât de vii și însuflețite, încât fiecare cuvânt te atinge într-un fel sau altul. M-a captivat, m-a fascinat, m-a intrigat, m-a secat de energie, devoram cuvintele cu o foame pe care nu am mai simțit-o de ceva vreme. Structura cărții, ca o scrisoare a naratorului pentru mama sa care nu știe să citească, mi s-a părut extrem de interesantă.
“Casa strâmbă” de Agatha Christie – Pentru un observator întâmplător, familia Leonides părea cât se poate de fericită și unită. Cu toate acestea, odată cu asasinarea lui Aristide Leonides, șeful familiei, legăturile dintre membrii supraviețuitori se dovedesc la fel de șubrede ca uriașul conac în care locuiesc. În urma crimei, atmosfera claustrofobică a casei sporește suspiciunile fiecărei rude, până când aparența de familie iubitoare este spulberată de tristețe, suferință și secrete bine ascunse..
”Micuțele doamne” de Louisa May Alcoot – În America secolului al XIX-lea, băieţoasa Jo, frumoasa Meg, timida Beth şi Amy cea romantică trebuie să se îngrijească de întreaga casă în vreme ce tatăl lor este plecat la război. În acelaşi timp, luptă să fie mai bune şi să devină, din fetiţe, adevărate micuţe doamne. Oricât de dificile ar fi aceste lucruri, surorile March sunt sprijinite de înţeleapta lor mamă şi legate de o dragoste de nezdruncinat.
”Anonima de miercuri” de Rodica Ojog – Brașoveanu – după ce a fost amnistiată, Melania Lupu și-a reluat viața obișnuită, cu toate tabieturile ei, în garsoniera din strada Toamnei. Iar de când l-a recuperat și pe Mirciulică, găzduit provizoriu de niște prieteni, bătrâna a avut sentimentul că viața e într-adevar frumoasă. Gata să înfrunte viitorul, Melania nu are ranchiuna unui fost deținut, ci dimpotrivă, consideră anul petrecut în „pensiunea aceea drăgălașă“ interesant și instructiv. Dar nu trece mult și, cum-necum, o nouă anchetă face ca ea și maiorul Cristescu să se intersecteze din nou, spre disperarea lui.
”Celaena Sardothien şi-a negat harul magic vreme de zece ani. Acum, singura ei dorinţă este să răzbune moartea prietenei ei Nehemia, iar regele din Adarlan este principalul vinovat. Pentru a-şi duce la îndeplinire planul, Celaena, moştenitoarea de foc a unui regat distrus, va călători în Wendlyn, un ţinut îndepărtat în care magia încă mai dăinuieşte. Va reuşi oare temuta asasină să îşi accepte moştenirea nemuritoare, învingându-şi teama de necunoscut? Până unde va fi ea dispusă să meargă pentru a-şi îndeplini promisiunea făcută Nehemiei?”
De această dată am însoțit-o pe Celaena în Wendlyn, unde este trimisă pentru a îndeplini o nouă misiune, însă socoteala de acasă nu se prea potrivește cu cea din târg, se pare… După ce a jurat să răzbune moartea prieteniei sale Nehemia, popasul în Wendlyn o pune la grea încercare, mai ales că pe acest tărâm magia este încă prezentă, iar darul pe care-l posedă își face simțită prezența. Negarea sau acceptarea acestui dar îi pune multe piedici, întrucât l-a negat vreme îndelungată, iar o dată cu trezirea lui la viață au renăscut și amintirile de mult ferecate în uitare, ce au provocat durere și încă provoacă…
Dacă primele două volume ale seriei mi s-au părut intense, ei bine, cel de-al treilea volum le-a depășit cu mult și cum ziceam în încheierea recenziei de la volumul doi, o găsiți aici, ”Mostenitoarea focului” m-a lovit în plin. Deși l-am parcurs în două zile, aș fi vrut într-una singură la cât de greu mi-a fost să las cartea din mână, însă a fost bine și așa. Am parcurs pe nerăsuflate paginile, m-am pierdut, efectiv, în ele, m-am rupt de realitatea mea așa cum de mult nu m-am mai rupt. Am savurat fiecare rând citit, am râs, am plâns, mda, sunt emotivă și-mi era dificil să-mi păstrez lacrimile, mai ales când și-a făcut apariția Rowan (nu vă dau detalii, rămâne să aflați voi care e treaba cu el…), m-am încărcat de nervi când apărea în peisaj Regele Adarlanului, Doamne, că nu l-am putut înghiți deloc încă de la primul volum, așa l-as fi sugrumat, să scot din el și ultima fărâmă de aer (de la Celaena mi se trag apucările astea criminale), însă el nu a fost singurul pe care l-aș fi exterminate, au mai fost și alții. M-am reîntâlnit cu o parte din personajele vechi, ce mi-au fost dragi, am făcut cunoștință cu unele noi, de care iar am prins drag, dar am și suferit când am descoperit ce soartă au avut, greutățile ce le-au încercat, acesta fiind doar începutul.
Acțiunea volumul a fost extrem de alertă, nu am avut loc de respire, ce să spun de plictiseală, fiecare pagină m-a purtat tot mai departe în călătoria Celaenei, fie în prezent, fie în trecut. Au ieșit la suprafață alte secrete, unele mai dureroase decât celelalte, s-au vindecat cicatrici, s-au acceptat temeri și s-au îmbrățișat dureri, s-au format alianșe noi și s-au destrămat cele vechi, s-au arătat adeăvații prietenii, dar și susținători, iar Celaena m-a surprins foarte mult prin modul în care a evoluat. Pe lângă nelipsitele secrete, minciuni, trădări, brutalitate greu de descris, forțe întunecate ce amenință la fiecare pas, am avut parte și de prezența vrăjitoarelor, a temuților balauri, dar și ființe supranaturale ce dețin puteri menite să zguduie lumea.
”Moștenitoarea focului” este un fantasy exploziv și nu m-a dezamăgit nici măcar o clipă. Mi-au transpirat palmele parcugându-l, pielea de găină mi-a ținut companie în această luptă aprigă între lumină și întuneric, volumul a ridicat ștafeta foarte sus și-mi doresc ca în același ritm nebun să fie și volumul patru. Finalul acestuia m-a luat pe nepregătite și nici m-am conștientizat când am ajuns la ultima pagină, am mai căutat câteva, însă din păcate n-au mai fost…S-a încheiat în forță, deci următorul va începe în forță…
”Pentru milioanele de utilizatori care se loghează în fiecare zi, Warcross nu e un simplu joc, ci un mod de viață. Obsesia a început cu zece ani în urmă, iar fanii s-au întins acum pe întregul mapamond. Unii se grăbesc să scape de realitate, iar alții speră să facă profit. Zbătându-se să supraviețuiască, tânăra hackeriță Emika Chen lucrează ca vânător de recompense, urmărind jucători care pariază ilegal pe Warcross. Dar competiția este nemiloasă, iar supraviețuirea, deloc ușoară. Ca să facă rapid rost de bani, Emika își asumă un risc și intră ilegal în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross, însă alunecă accidental în plină acțiune și se transformă peste noapte în subiect de senzație. Convinsă că va fi arestată, Emika este șocată când, în schimb, primește un apel de la misteriosul creator al jocului, tânărul miliardar Hideo Tanaka. Oferta este de nerefuzat: el are nevoie de un spion în turneul de anul acesta, pentru a descoperi originea unei probleme de securitate, și dorește ca Emika să preia acest rol. Cât ai clipi, tânăra e transportată la Tokio și aruncată într-o lume a faimei și bogăției, la care îndrăznise numai să viseze. Curând, însă, investigațiile sale dezvăluie un complot sinistru, cu urmări grave pentru întregul imperiu Warcross. În acest thriller SF, autoarea Marie Lu creează o lume captivantă, fermecătoare, în care să alegi în cine să ai încredere poate fi cel mai periculos pariu dintre toate.”
Am ochit duologia anul trecut la Bookfest și mi-am amintit că foarte multe conturi o recomandau, lumea creată de Marie Lu era cu totul explozivă și astfel, curiozitatea mea o dată stârnită, trebuia satisfăcută. Zis și făcut, luat duologie și citit după un an și câteva luni, că deh, așa-mi place mie, să citesc cărțile după ceva timp de când le iau… Prima mea întâlnire cu Marie Lu a fost prin intermediul lui ”Batman”, carte ce mi-a plăcut, având în vedere că sunt total pe lângă în ceea ce privește eroii de benzi desenate și universurile DC și Marvel (mai multe detalii găsiți în recenzia postată aici, dacă sunteți curioși 🙂 ).
În această lume captivantă a Warcross-ului, am descoperit-o pe Emika Chen, o hackeriță în vârstă de 18 ani, ce lucrează ca și vânător de recompense, urmărește jucătorii ce pariază ilegal pe Warcross, joc ce a luat ființă în urmă cu 10 ani și nu este doar un simplu joc, ci un mod de viață. Venitul ca și vânător nu este unul satisfăcător și nici constant, concurența este foarte mare, iar viața la New York nu este deloc ușoară, așa că este nevoită să găsească soluții pentru a se întreține și de a supraviețui. În urma unor evenimente din trecutul său, Emika are interdicție în a se apropia de calculatoare, însă această restricție nu o oprește să pătrundă în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross, tentația este prea mare, și deși a pătruns ilegal, dintr-un mic accident, prezența sa se face simțită în jos și astfel, peste noapte, viața ei se întoarce cu susul în jos. Așteptând să fie ridicată de poliție pentru ceea ce tocmai a făcut, este suprinsă când primește un apel de la nimeni altul decât Hideo Tanaka, creatorul jocului Warcross, ce-i propune o ofertă greu de refuzat. Ce turnură va lua viața Emikăi după ce ajunge la Tokio și acceptă oferta de muncă propusă de Hideo, eh…rămâne să aflați voi, veți avea parte de o aventură pe cinste…
Atât de ușor m-am pierdut în această duologie, deși nu am nicio treabă cu ceea ce ține de virtual, lumea creată de Marie Lu a reușit să mă captiveze, mai ales când ai un personaj ca Emika ce-ți prezintă povestea sa, o poveste ce ascunde un trecut trist, încărcat de greutăți, care încearcă pe cât posibil să supraviețuiască. Am empatizat foarte mult cu ea și mi-a fost imposibil să nu o îndrăgesc chiar de la prima pagină, este amuzantă, inteligentă dar și nechibzuită, belele trag la ea ca la magnet, iar să-i aflu povestea a fost o reală încântare. A fost pusă în fața unor decizii ce i-au dat de furcă, au determinat-o să riște pentru ceea ce a crezut că este corect și ce trebuie făcut, chiar dacă asta înseamnă să-și pună viața în pericol. Ce mi s-a părut super tare în Warcross era capacitatea de a-ți crește nivelul caracterului chiar și cu ajutorul celor mai uzuale activități și totodată, nimic ieșit din comun, precum mâncatul sau udatul plantelor, însă cu cât activitățile tale erau mai complexe, cu atât caracterul îți creștea mai repede…cum să nu-ți placă să evadezi într-o asemenea lume, să te deconectezi de realitate și să-ți lași necazurile deoparte, chiar și pentru câteva clipe? Odată pătruns în această lume a Warcross-ului, cu greu reușești să te desprinzi și ajungi să ingori tot ce te înconjoară și să trăiești, efectiv, jocul…deconectare totală…
Duologia te poartă într-o lume nouă, dominată atât de lumină, cât și de întuneric, unde adrenalina este la ea acasă, te determină că parcurgi capitolele pe nerăsuflate, dar totodată te lovește cu numeroase răsturnări de situație, mintea îți este solicitată la capacitate maximă, iar camarazii nu știi dacă-ți sunt aliați sau dușmani…”Warcross” a avut o acțiune antrenantă, nu am avut când să iau pauză, l-am parcurs pe nerăsuflate, iar ”Wildcard” a fost, de-a dreptul, exploziv, lucrurile deja luaseră amploare și acțiunea era mult mai intensă, nu s-a lăsat mai prejos decât primul volum al duologiei. Nu am citit duologia, ci am trăit-o, am luat parte la acțiune, am fost alături de personaje și am dat tot ce a fost mai bun din mine pentru a ieși învingătoare :). ”Warcross” și ”Wildcard” nu sunt doar cărți despre joc și tehnologie, sunt și despre curaj, iubire, lupta cu proprii demoni, protejarea celor mai prețioase amintirii (acestea pot fi folosite chiar și împotriva ta pentru a te doborî), demnitate, dar și despre cât de subțire este firul dintre bine și rău, cât de repede se poate transforma o intenție bună în ceva cu totul malefic, ce pune în pericol viața ta, dar și a celor din jur.
Bookworm in a cozy corner 