• Titlul original: “City of Ghosts” și “Tunnel of Bones”

• Autor: V.E. Schwab

• Serie: Cassidy Blake

• Volum: I, II

• Editura: Aramis

• An apariție: 2018, 2019

• Număr pagini: 255, 240

• Traducere de Bogdan Hrib, Andreea Popescu

“ – Am nevoie de o diversiune, șoptesc. Mi-asiguri spatele?

După un moment lung, Jacob răspunde:

⁃ Întotdeauna.

Se încruntă adăugând.

⁃ Dar dacă mori, n-o să ți-o iert.”

La vârsta de 11 ani Cassidy a căzut în râu și a fost la un pas de moarte, dar a fost salvată și-n urma acelei experiențe, dobândește abilitatea de a vedea fantomele, inclusiv pe salvatorul ei, Jacob, care-i devine cel mai bun prieten. A trecut un an de la acel episod, iar acum Cassidy așteaptă mult râvnita vacanță la plajă, dar visul îi este spulberat, întrucât pleacă la Edinburgh, în Scoția, iar apoi în Paris, Franța, unde părinții săi adună material pentru a realiza un show TV despre cele mai bântuite locuri. Evident că Jacob îi este alături la fiecare pas, iar aventura lor îi va bântui…la propriu…

Mi-am propus să citesc toate titlurile autoarei, m-am îndrăgostit de scrierea sa și am realizat că sunt tot mai atrasă de poveștile țesute de autoare, deci era musai să bifez și aceasta serie middle grade, care o are drept protagonistă pe Cassidy Blake, fata în vârstă de 12 ani, și prietenul ei fantomă, Jacob. Deși la noi sunt traduse doar cele două volume din trilogie, volumul trei am să-l parcurg în format electronic, am fost cucerită de la primele pagini de poveste și m-am pierdut cu ușurință în călătoria lui Cassidy.

Nu doar Cass și Jacob au avut parte de aventuri “spirituale”, ci și eu, căci i-am însoțit cu sufletul la gură și chiar cu piele de găină pe alocuri, povestea reușind să-mi transmită acei fiori reci menționați de Cassidy. A avut capitole scurte, s-a citit foarte repede, povestea este captivantă și curge de la sine, nebăgând de seamă când treceau paginile, brusc mă trezeam la final, când deja-mi doream să pornesc într-o altă locație, să văd ce mai descoperă. Am fost prinsă și hipnotizată de fantomele întâlnite de cei doi, pot spune că și înfricoșată după ce am aflat gândurile spiritelor neliniștite, temându-mă pentru ce curs avea să urmeze povestea și cu ce o va mai surprinde pe Cassidy, având în vedere că buclucul se ținea scai de ea, deși nu-l căuta…Sau poate da?

M-a înduioșat enorm relația de prietenie legată dintre Cassidy și Jacob, având în vedere că erau atât de diferiți, unul viu, celălalt deloc viu, reușind să se susțină, să-și fie alături și să se înțeleagă, doar aveau și reguli pentru ca prietenie să funcționeze la perfecție, ca să nu mai pomenesc de sarcasmul lor. A fost exact ce trebuie și mi-a plăcut maxim. Relația lui Jacob și Cassidy m-a trimis puțin cu gândul la filmul “Casper, fantoma mea iubită” și recunosc, sunt tare curioasă ce aventuri îi mai paște pe cei doi, știind ce pericole au depășit în Edinburgh și prin catacombele din Paris, dar și cum se va încheia povestea. Am unele bănuieli, ar fi ceva să se materializele, însă până ajung să vă povestesc despre al treilea volum, pe cele două le găsiți aici, pe Cartepedia, cărora eu le mulțumesc pentru exemplarele oferite.

Vă recomand cu căldură această serie, veți avea nevoie de căldură, este perfectă pentru perioada Halloween-ului sau chiar și pentru când aveți cheful de a citi o carte spooky, alertă, amuzantă pe ici, pe colo, cu o relație de prietenie care vă v-a topi inimile.

“ – Nu-mi dau seama ce mi se întâmplă, spune el. Nu știu ce înseamnă. Și pe mine mă înspăimântă. Nu vreau să plec. Nu vreau să te pierd. Sau să mă pierd pe mine.

⁃ Asta nu se va întâmpla, zic eu. Ai ceva ce poltergeistul nu are.

⁃ Ce?

⁃ Mă ai pe mine.”

“Ești cel mai bun prieten al meu. În viață. În moarte. Și în tot ceea ce e între ele.”

• Titlul original: “A Conjuring of Light”

• Autor: V.E. Schwab

• Serie: “A Darker Shade of Magic”

• Volum: III

• Editura: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 712

• Traducere de Cristina Jinga

“Viața nu e făcută din alegeri. E făcută din schimburi. Unele sunt bune, altele sunt rele, dar toate au un cost.”

Ce bucurie pe sufletul meu să mă întorc așa repede în universul magiei creat de Schwab! Cred că aș putea reciti seria la nesfârșit, atât de mult mi-a pătruns sub piele și am adorat fiecare pagină din volumul trei, că doar din primele două v-am spus deja cât le-am iubit!

“Invocarea luminii” a fost un volum complex, am avut un istoric al personajelor, am fost purtată și prin amintirile lor, astfel am putut urmări mult mai bine personajele, am aflat multe despre ele, atât din trecutul lor, dar și de ce au făcut anumite alegeri, peste ce suferințe au trebuit să treacă, cum au depășit greutățile, ce le-a învățat viața, și pot spune că Holland mi-a frânt inima în mii de bucățele. Din volumele anterioare am observat că este un personaj greu încercat, iar viața sa nu a fost deloc ușoară… Eram intrigată de el de la primul volum, iar aici mi-a intrat sub piele și am ajuns să-l apreciez la fel de mult ca pe celelalte personaje. Lila a rămas la fel de slobodă la gură și chiar tupeistă, la modul că-și permite să-i dea peste nas până și regelului și nu-i pasă că acesta trebuie respectat, pentru ea e un om ca oricare altul, iar acest lucru m-a amuzat teribil. Jur, dacă mi-a plăcut de ea înainte, în acest volum a fost totală. Kell mi-a mai câștigat puțin inima și, asemeni lui Holland, mi-a arătat frânturi din amintirile sale, atașându-mă și mai tare de el, apreciindu-l pentru fiecare sacrificiu și admirându-i devotamentul și iubirea. Iar Rhy, oh Rhy, și Alucard, i-am urmărit cu sufletul la gură și m-am bucurat să îi descos mai mult în acest volum.

Personajele au rămas la fel și-n același timp s-au schimbat, au evoluat și au devenit mai puternice, mai determinate și mai curajoase în a-și exprima sentimentele, cu riscul de a răni, însă astfel se știu liniștite pentru că-și varsă amarurile. Au fost puse la grele încercări și autoarea nu le-a menajat absolut deloc, ci a fost nemiloasă în unele ipostaze, atingându-mi laturile sensibile și determinându-mă să mă tem pentru ce va urma, ținând cont că acțiunea nu a bătut nici măcar o clipă pasul pe loc și s-au întâmplat atâtea, încât nu mai știam ce să mai cred și eram bulversată. Ce timp de respiro, totul pe repede-nainte, doar era o cursă contra cronometru și întunericul părea să aibă sorț de izbândă.

Cum am spus și mai sus, un volum complex, nu doar în privința personajelor, ci și al acțiunii, al evenimentelor, toate s-au împletit atât de perfect, au curs de la sine și nu a fost nimic forțat, din contră, și am fost tot mai captivată cu fiecare capitol parcurs, cucerită și vrăjită până și de malefic. Am pătruns în gânduri, am trăit sentimente diverse, am fost trup și suflet pentru personaje, m-am simțit parte din lumea lor și m-a durut când am ajuns la final, știind de ce a fost nevoie și prin ce s-a trecut ca să se ajungă unde s-a ajuns.

Pentru mine este trilogia perfectă, a avut de toate, pornind de la universul magic, personajele conturate, legăturile de familie, sacrificiile făcute, conexiunile dintre personaje, emoțiile transmise, acțiunea alertă. A avut tot ce mi-am dorit și mă bucur enorm că am reușit să o citesc!

“Iubirea și pierderea, spuse el, sunt ca o corabie și marea. Se ridică împreună. Cu cât iubim mai mult, cu atât avem de pierdut mai mult. Dar singura cale prin care putem evita pierderea este să evităm iubirea. Și ce tristă ar fi atunci lumea!”

“Pentru că a-ți păsa de cineva era un lucru cu gheare. Gheare pe care le înfingea adânc în tine și nu-ți mai dădea drumul. A-ți păsa de cineva durea mai mult decât un cuțit în picior, mai mult decât vreo câteva coaste rupte, mai mult decât orice sângera sau se rupea și se vindeca la loc. A-ți păsa nu te distrugea ca de obicei. Era ca un os care nu se mai potrivea la loc, o rană care nu se mai închidea.”

“Lucrurile nu sunt atât de simple când vine vorba despre viață și moarte, zise el. Cu mințile și corpurile, ce este făcut nu se poate totdeauna desface.”

“(…) e o deosebire între a ucide pentru un scop și a ucide de plăcere, iar oamenii înțelepți știu că unii trebuie să cadă pentru ca alții să se ridice.”

“(…) un hoț intră într-un joc doar când crede că va câștiga. Un pirat intră în joc chiar și atunci când crede că va pierde.”

• Titlul original: “Emily Wilde’s Encyclopaedia of Fairies”

• Autor: Heather Fawcett

• Serie: Emily Wilde

• Volum: I

• Editura: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 328

• Traducere de Roxana Brînceanu

Pe cât de bine se pricepe Emily Wilde la spiriduși, pe atât de prost se pricepe în a comunica cu oamenii. Este profesoară la Cambridge și călătorește în Norvegia pentru a afla mai multe despre folclorul spiridușilor, să completeze în enciclopedia dedicată acestora. Dar nu e atât de simplu și ușor, are dificultăți în a fi agreată de localnici, ceea ce nu se întâmplă și-n cazul rivalului ei, Wendell Bambleby, care, spre deosebire de Emily, cucerește sătenii și-i este ca un ghimpe-n coastă, drumurile lor intersectându-se. Pe lângă studiul spiridușilor, Emily își propune să-l descopere mai bine și pe fermecătorul Wendell, iar cum se descurcă, ei bine…vă rămâne să aflați, găsiți titlul aici pe Cartepedia.

“Enciclopedia spiridușilor” mi-a atras atenția după ce a recomandat-o Cătă și mă bucur enorm că am mers pe recomandarea ei, am dat peste o lectură atmosferică, cozy chiar, numai bună de citit în sezonul rece, întrucât și acțiunea are loc în perioada octombrie – februatie, se simte acel aer iernatic și dă un sentiment tare fain, de cuibăreală. Chiar dacă eu am citit-o primăvara, tot m-am înfololit în păturică și am savurat-o.

Emily este inteligentă, dedicată muncii sale, dar este și o introvertită care preferă compania cărților și nu a oamenilor, neînfricată atunci când vine vorba de a înfrunta spiridușii, deși aceștia au tendința de a fi răutăcioși sau chiar violenți. Nu este prima dată când spiridușii îmi sunt înfățișați ca niște ființe malefice, uneori, deci nu am fost surprinsă, dar cumva mă așteptam să dau peste niște vietăți drăgălașe, nunai bune de smotocit. Ha ha ha, joke was on me… În ciuda faptului că nu știe să comunice la fel de bine și cu persoanele de natura, Emily se descurcă foarte bine cu spiridușii, poate și pentru că și-a dedicat toata viața studiului acestora și îi înțelege mai bine decât pe oameni.

M-am lăsat și eu fermecată de misteriosul Wendel Bambleby, mi-a fost imposibil să nu o fac, nu doar pentru că era chipeș și inteligent, aroganța fiind “parfumul” lui, din ce l-am “mirosit”, dar și pentru că, în felul lui specific, o îndruma și o proteja pe Emily. Interacțiunile dintre cei doi erau subtile, să spun așa, se simțea curiozitatea și afecțiunea unuia pentru celălalt, dar parcă aveau nevoie de un imbold să fie mai curajoși în exprimare. Dar au fost plăcut de urmărit și m-am simțit bine însoțindu-i în cercetarea lor.

A fost o lectură frumoasă și m-a încântat faptul că acțiunea a fost redată asemeni unui jurnal, fiecare zi consemnată de Emily surprindea activitățile sale, dar și o parte din trăirile acesteia, simțind-o mult mai aproape, mai reală. Totodată, mi-au plăcut și poveștile inserate din folclorul spiridușilor, care alimentau și mai mult misterul din jurul acestor ființe fantastice. A mers foarte repede și chiar îmi doream puțin mai mult, dar am un sentiment că-și va lua revanșa autoarea în volumul următor.

• Titlul original: “A Darker Shade of Magic”, “A Gathering of Shadows”

• Autor: V.E. Schwab

• Serie: “A Darker Shade of Magic”

• Volum: I și II

• Editură: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 408, 542

• Traducere de Cristina Jinga

“Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegi despre magie, Lila, este acela că nu e însuflețită. E vie. Vie altfel decât tine sau decât mine și, cu toate astea, foarte vie.”

Kell este ultimul dintre Antari, magicieni care pot călătorii între lumi paralele, iar în ciuda imaginii pe care o afișează, aceea de a face parte din familia regală ca și mesager al acesteia, este un contrabandist pasionat de artifacte din alte lumi. Lila este iute de mâine și imediat rezolvă buzunarele persoanelor de care se ciocnește întâmplător, însă visul este este să devină pirat și să aibă propria corabie. Mai este cale lungă până acolo, dar de unde trebuie să înceapă a strânge economii, nu? Astfel că, atunci când se ciocnește de Kell, după ce încearcă să fugă de niște indivizi, Lila nu există să-l fure, neștiind că obiectul pe care l-a sustras de la Kell e periculos, iar drumurile celor doi se vor interesecta mai curând decât se așteaptă și vor fi nevoiți să coopereze, întrucât magia și-a făcut de cap și îi așteaptă o aventură…

“Mai degrabă mor într-o aventură decât să trăiesc stând pe loc.”

Și chiar au fost o aventură pe cinste aceste două volume ale trilogiei! Nici nu am realizat când am zburat prin primele 200 de pagini ale primului volum, am fost cucerită de la început până la sfârșit, vrajă ce a durat până am încheiat seria, ceea ce mă bucură enorm, mai ales că tot auzisem cât de recomandată e seria. Deci a fost un câștig pentru mine faptul că am adorat fiecare pagină a volumelor, având în vedere câte adnotări conțin cele două volume.

Mă așteptam să-mi placă, dar m-am surprins pe cât de mult am savurat lectura, căci imediat cum am încheiat primul volum, m-am aruncat în cel de-al doilea, așa captivată am fost de poveste și nu mă puteam despărți prea curând de personaje. Kell m-a intrigat cu tot misterul din jurul său, iar Lila m-a cucerit de la prima apariție, cei doi completându-se atât de bine și era o reală plăcere vizuală să-i privesc împreună, mai ales că seriozitatea lui Kell și umorul Lilei se potriveau mănușă. Pe lângă cele două personaje principale, Kell și Lila, s-au remarcat și o parte din cele secundare, Rhy și Holland, de cel din urmă am fost tare captivată, având în vedere că era de aceeași “natură” ca și Kell, fiind singuri de altfel.

Atât de multe evenimente și scene care m-au fermecat, magia din poveste și-a făcut numărul perfect cu mine și m-a prins în mrejele sale, transformându-mă într-o sălbatică, întrucât am devenit obsedată de universul acesta, pornind de la cele parru Londre și cum au fost create, la personajele vii și evoluția lor de-a lungul celor două volume (urmează să le observ și-n volumul trei), numeroasele scene care m-au lăsat cu răsuflarea tăiată, dar care m-au și emoționat, răsturnările de situație, unele le-am prevăzut și așa m-am bucurat că nu m-a înșelat intuiția.

Dacă-n primul volum am avut posibilitatea de a afla una-alta despre cele patru Londre și chiar să călătoresc în ele, în al doilea volum acțiunea s-a axat mai mult pe Londra Roșie, unde are loc un turnir – Jocurile Elementelor – intrând în scenă câteva personaje interesante, aș putea spune. Nici celelalte Londre nu sunt de lăsat nesurpavegheate, întrucât something is cooking și se întrevăd la orizont evenimente care mă vor lăsa blocată complet.

Chiar este o serie minunată, addictive până-n pânzele albe, iar eu mă declar un cititor amorezat de aceasta, cu siguranță ultimul volum al trilogiei nu mă va dezamăgi! Să nu mai spun că-s nerăbdătoare și de spin-off, ceea ce rar se întâmplă la mine…dar până ajung la el să vă povestesc, găsiți aici, pe site-ul celor de la Cartepedia această serie superbă, cu noile “hăinuțe”.

“(…) magia nu e doar un lucru. Este totul, vechiul și noul, mereu în schimbare.”

“Lumea nu e nici frumoasă, nici dreaptă, dar are un fel al ei de a se echilibra.”

“Magia este totul și nimic. Este vedere, gust, miros, sunet, atingere și, totodată, este cu totul altceva. Este puterea din toate puterile și, în același timp, este ea însăși. Odată ce știi cum să-i simți prezența, n-o să mai fii niciodată fără ea.”

• Titluri originale: “Angelfall”, “World After”, “End of Days”

• Autor: Susan Ee

• Serie: “Penryn and the End of Days”

• Volume: I, II, III

• Editura: Trei

• Colecție: Fiction Connection

• An apariție: 2016, 2017, 2017

• Număr pagini: 344, 392, 368

• Traducere de Mircea Pricăjan (volumul I), Alex Văsieș (volumele II și III)

Penryn este o adolescentă nevoită să se maturizeze înainte de vreme, iar la cei 17 ani ai săi, are deja grijă de familia ei, formată din mama sa cu probleme psihice și o soră paralizată, care se deplasează cu ajutorul unui scaun cu rotile. Raffe este un înger Căzut, doborât de alți îngeri, un inamic al oamenilor, pe care Penryn ajunge să-l salveze și astfel, dușmanii devin aliați, în ciuda războiului ce se dă între cele două tabere.

Am citit seria la recomandarea Antoniei și deși știu că e tradusă de câțiva ani la editura Trei, nu am prea văzut-o pe bookstagram și e trist, pentru că este o serie foarte alertă, cu numeroase momente unde-ți stă inima-n loc, răsturnări de situație, dialoguri comice și sarcastice, scene emoționante, o protagonistă puternică, neobișnuită, personaje secundare ciudate, dar care ajung să-ți intre sub piele. Un univers postapocaliptic unde se întâlnesc demonii, îngerii, oamenii, ființe contra firii naturii (dacă ați citit seria, știți la ce mă refer…), unde fiecare este pentru sine și încrederea nu mai există ori este foarte grea de câștigat.

Atât cât m-a lăsat Casi, pot spune că am parcurs volumele pe nerăsuflate, m-am îndrăgostit de personaje, atât de cele principale, cât și de cele secundare, am fost trup și suflet pentru ele, indiferent de scenele în care se vedeau prinse. Penryn m-a convins de la prima apariție și am admirat-o pentru fiecare acțiune, topindu-mă câteodată când o observam că-și permite să viseze anumite lucruri, ținând cont de faptul că fiecare zi era o luptă pentru supraviețuire. Mi se părea așa badass pentru o adolescentă de 17 ani, dar vedeam și situația care a obligat-o să se marurizeze mult mai repede și cumva înțelegeam de ce anumite situații se desfășurau în acel mod. Mama ei și Paige iar au fost tare șmechere, altfel n-am cum să le numesc, în special în volumul doi și trei, deși la început nu le-am înțeles eu pe deplin, mai ales pe mama lui Penryn, dar cu timpul s-au așezat toate și am fost lămurită. Atât de frumos și neașteptat le-a dezvoltat autoarea, am rămas de-a dreptul șocată și chiar m-am bucurat pentru modul în care a ales să le creeze.

Raffe mi-a plăcut și nu mi-a plăcut, a avut momentele lui, însă era de înțeles, și-a avut propriile probleme de rezolvat, a fost construit și se ghida după anumite reguli, deci acțiunile sale de multe ori se băteau cap în cap și mă oftica treaba asta, dar trăgând linie, a reușit să-mi intre sub piele și să mă cucerească cu unele replici, ceea ce nu așteptam să vină din partea sa. Alte două personaje secundare care mi-au făcut lectura plăcută au fost gemenii Dee și Dum, îmi aminteau de Fred și George din seria “Harry Potter”, și mă surprindeau cu ideile lor, în tot acel haos al postapocalipsei ei reușeau să aducă un zâmbet și să insufle chiar și o mică speranță, ceea ce reprezenta un mare lucru în acele zile negre.

Nici în privința poveștii nu am de obiectat, sincer, pentru că mi-a plăcut absolut tot, chiar și micile pauze unde acțiunea bătea pasul pe loc era menită să creeze suspans și apoi bang, se dezlăntuia nebunia și cu greu reușeam să mă redresez și să procesez ce tocmai se întâmplase. Am fost năucită de cap de nenumărate ori și indusă în eroare, neștiind ce să mai cred și chiar să mă tem pentru ce avea să mai vină, fiind sigură că cineva va muri și inima-mi va fi frântă, mai ales că am ajuns să mă atașez de ele cum nu credeam. În săptămâna cât am citit seria, efectiv am trăit alături de personaje, simțindu-i ca pe niște prieteni și parcă trăiam alături de ele în acea poveste brutală, sângeroasă, inumană, cumva gândindu-mă că nu e prea departe de realitate tot ce se întămplă acolo și luându-mă fiorii la ideea respectivă.

Cred că am balivernat destul și ar fi cazul să închei, însă m-aș bucura dacă ați acorda o șansă seriei, chiar merită. Știu că volumele se găsesc mai greu, dar găsiți din ele și aici, pe Cartepedia.

“Când eram mică, eram convinsă că voi ajunge Cenușăreasa, însă acum se pare că am devenit vrăjitoarea cea rea. Până la urmă, însă, Cenușăreasa nu a trăit într-o lume postapocaliptică invadată de îngeri răzbunători.”

“Dacă aș fi om, aș fi primul la rând pentru tine…Dar nu sunt (…). Sunt arhanghel, iar ai mei au probleme. Nu am de ales decât să îndrept lucrurile. Nu mă pot lăsa distras de o Fiică a Omului.”

“Există reguli după care trăim. Suntem soldați, Penryn. Războinici legendari, dispuși să facă sacrificii legendare. Noi nu cerem. Noi nu alegem.”

• Titlul original: “Cursed Crowns”

• Autori: Catherine Doyle, Katherine Webber

• Serie: Twin Crowns

• Volum: II

• Editura: Balzer & Bray

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 512

Am început “Cursed Crowns” în decembrie, în urma unui impuls, îmi doream să mă întorc în universul vrăjitoarelor, să le reîntâlnesc pe Wren și Rose, dar și pe Tor și Shen Lo. Însă după ce am ascultat câteva capitole, am decis să o pun pe pauză până când se va traduce la noi, pentru a o putea adnota atunci când o citesc. Ei bine, n-am rezistat pânâ la apariția în română, am cedat și am finalizat-o audiobook, și bine am făcut, căci m-a vrăjit complet și cu greu an pus lectura pe pauză.

Nu m-a dezamăgit absolut deloc acest volum și așa mă bucur că nu a suferit de sindromul volumului de mijloc, din contră, a fost încărcat de evenimente care m-au lăsat mască, multe răsturnări de situație, unele le-am “mirosit” și pot să spun că mi-au plăcut, dar nici nu le vedeam decurgând astfel, într-un fel era de așteptat, au evoluat și personajele, iar acțiunea nu a bătut pasul pe loc absolut deloc. Și-au făcut apariția și personaje noi, care au reușit să mă păcălească și m-am ofticat, ce e drept, pentru că nu mă așteptam la asemenea gesturi din partea lor.

A fost la fel de captivant ca primul volum și m-a cucerit tot mai mult cu fiecare capitol, iar acum am de suferit până apare ultimul volum din trilogie în aprilie, că evident îl voi citi în engleză și-l recitesc când apare la noi, că altfel n-am face, să-l pot adnota după bunul plac. Cu siguranță așa fac și cu volumul doi, dacă se va traduce la noi până se lansează volumul trei, doar îmi trebuie o reîmprospătare a memoriei, deși mi-ar fi imposibil să uit povestea, la cum m-a lăsat.

M-am îndrăgostit tot mai mult de Wren, chiar dacă n-am fost de acord cu anumite decizii luate de ea, știind că nu vor aduce nimic bun și vor afecta serios evoluția poveștii, dar chiar și așa, n-am putut să nu o susțin și să fiu alături de ea. Mi-a câștigat aprecierea și Rose, la ea cred că s-a observat cel mai bine evoluția, nu a mai fost acea prințesă fandosită, ci s-a comportat ca o adevărată regină și acest lucru a ridicat-o în ochii mei. Privindu-i pe Tor și Shen, multe detalii nu vă pot da, dar mi-aș fi dorit ca Tor să apară mai mult, Shen și-a făcut simțită prezența destul de mult și am savurat acest lucru, pe când Tor a fost cumva în umbră, sper să fie scos la înaintare în volumul următor, căci mi-a fost dor de el și vreau să-l văd mai des.

Cum spuneam și mai sus, acțiunea nu a bătut deloc pasul pe loc, din contră, a fost la fel de alertă și dinamică precum în primul volum, parcă mai dinamică având în vedere cele petrecute și de multe ori a reușit să mă țină cu sufletul la gură. Au fost evenimente care m-au emoționat, care m-au determinat să sufăr alături de personaje, dar și scene unde, efectiv, nu am știut ce reacție să am, fiind lovită de răsturnări de situație, mult neprevăzut și n-am fost deloc pregătită pentru ce m-a lovit. A fost perfect și abia aștept să apară ultimul volum, efectiv nu mai am răbdare, partea bună e că nu mai este mult până-n aprilie! Fără doar și poate, seria asta s-a clasat printre favoritele mele și cu siguranță o voi reciti și după ce o am completă!

• Titlul original: “Ditt livs affar”

• Autor: Fredrik Backman

• Editura: Art

• Colecție: Musai

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 112

• Traducere de Andreea Caleman

“O secundă e întotdeauna o secundă, timpul e singurul lucru cu adevărat valoros pe lume. Toți oameni negociază, încontinuu. Faci afacerea vieții tale în fiecare zi. Iar asta e afacerea vieții mele.”

Iaca, s-a citit și cea de-a două nuvelă a lui Fredrik Backman “Afacerea vieții tale”, nuvelă ce urmărește un tată care a sacrificat totul pentru a-și construi o afacere de succes, chiar și relația cu fiul său, iar când este nevoit să facă una dintre cele mai grele alegeri ale vieții sale, realizează că alte lucruri au fost mult mai importante.

Îmi doream mult mai mult de la nuvelă, să fie mai profundă, asemeni “Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung”, dar fiind nuvelă, cumva e de înțeles. Autorul nu s-a lungit, ci a așternut scurt și la subiect, vorba aia, povestirea, fără a se pierde în prea multe detalii, însă chiar și-n atât de puține rânduri a reușit să transmită un mesaj emoționant, acela că viața este un dar și este trecătoare, trebuie să profităm la maxim de momentul prezent, cu bune sau rele.

M-am întristat când am ajuns la final pentru că nu mă așteptam s-o termin atât de repede, parcă doar ce am pus mâna pe ea și deja era gata, nu cred că a durat lectura mai mult de jumătate de oră și n-am fost pregătită să închei atât de repede povestirea. Backman cucerește prin scrierea sa, iar pentru mine, personal, mereu va fi greu să mă desprind de iscăliturile sale, indiferent cât sunt de lungi sau de scurte. Nu mă pot sătura, îmi doresc mai mult și mai mult.

Ilustrațiile m-au încântat foarte tare, iar dacă toate titlurile sale vor fi mereu însoțite de acestea, nu doar nuvelele, ci și romanele, nu m-aș supăra absolut deloc. Fie că scrie sute de pagini, fie că-s doar câteva zeci, Backman reușește să atingă, are ceva al lui și cucerește, iar impactul fie mare, fie mic, este prezent și chiar vă îndemn să parcurgeți și această nuvelă a sa, dacă încă nu ați făcut-o; o găsiți aici pe Cartepedia, cărora le mulțumesc pentru exemplarul oferit.

• Titlul original: “The Serpent and the Wings of Night”

• Autor: Carissa Broadbent

• Serie: “Coroanele Nyaxiei”

• Volum: I

• Editura: Storia Books

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 546

• Traducere de Oana Dușmănescu

Pe când era doar o copilă, Oraya a fost salvată de Vincent, regele vampirilor Născuți din Noapte, și crescută ca și cum i-ar fi fost propria fiică, în ciuda faptului că ea era om. A învățat cum să lupte și cum să se protejeze împotriva vampirilor, deși locuiește în mijlocul lor. Singura ei șansă de a nu mai fi privită ca pradă, este să participe la turneul Kejari și să-l câștige, însă nu va fi atât de ușor, mai ales că-i are drept adversari pe cei mai puternici vampiri din toate cele trei case. Va putea supraviețui doar dacă formează alianță, și cine altcineva să se ofere, dacă nu Raihn, vampirul misterios și necruțător?

O poveste explozivă, din toate punctele de vedere, captivantă, sângeroasă, mult prea sângeroasă, brutală, crudă, mincioasă, trădătoare, tot ce e mai urât, dar totodată și tot ce e mai frumos, puternică, ambițioasă, încărcată de speranță și gesturi de iubire. Toate acestea și mult mai multe în aproape 550 de pagini care vă vor vrăji, de-a dreptul.

Recunosc, m-am temut că va fi un nou DNF atunci când am început-o, realizând cât de greu înaintam cu ea, îmi plăcea și mă obosea în aceeași măsură, mă enervau anumite detalii, uneori parcă erau prea multe, însă nu m-am lăsat și foarte bine am făcut, căci lucrurile au luat o turnură neașteptată și acțiunea a luat-o la galop și cu greu m-am putut ține de ea. Toate acele detalii cu care mă bombardase autoarea erau menite pentru a-mi face o idee mai amplă asupra universului, dar și asupra personajelor, iar o dată ce am început să le cunosc mai bine și să le înțeleg, într-o anumită măsură, altfel a stat treaba.

Oraya este o protagonistă, puțin spus, puternică, având în vedere că a crescut printrr vampiri. Este ambițioasă, nemiloasă, determinată, dar și inimioasă, acest lucru amenințându-i judecata de câteva ori și punându-i viața în pericol. M-am lăsat cucerită de ea de la prima apariție și a fost o experiență nemaipomenită să o urmăresc evoluând de-a lungul poveștii. Raihn este acel vampir de care să te temi, dar în același timp, și vampirul după care să tânjești, mai mult și mai mult, să-ți dorești să-l descoși și să-i dai jos învelișurile puțin câte puțin, să-l descoperi în toată splendoarea lui. M-a vrăjit cu statura sa impunătoare, însă am reușit să văd dincolo de ea și am dat peste un personaj intrigant, cu simțul umorului și chiar fermecător. Ca să nu mai spun că nici în bătălii nu se lăsa mai prejos… Iar împreună cu Oraya erau asemeni unei furtuni, când te loveau, cu greu le puteai face față. Au fost frumoși de urmărit separat, dar împreună, erau un deliciu…

Să spun că am luat parte la o cursă de roller-coaster ar fi puțin spus, “Șarpele și aripile nopții” m-a năucit total, m-a determinat să transpir la greu citind-o, de parcă aș fi luptat și eu alături de personaje, am râs, m-am emoționat, mi-a stat și inima într-un anumit moment, la propriu, și chiar am vrut să refuz să citesc în continuare, de teamă că ceea ce tocmai s-a întâmplat e pe bune și nu acceptam așa ceva, în niciun caz. M-a luat cu palpitații, iar ultimele pagini le-am citit cu sufletul cât un purice, le-am devorat mai bine zic și când m-am văzut la final, parcă m-am lovit de un zid, întrucât nu eram pregătită să se încheie povestea.

Nota autoarei m-a lăsat cu un gol în suflet, dar și cu speranță, știind că seria se bucură de cinci volume, mă entuziasmează maxim, dar așteptarea mă macină puțin câte puțin, dar n-am de ales, din păcate…

“Șarpele și aripile nopții” a avut tot ce și-a dorit sufletul meu, cu siguranță are ce-și dorește și sufletul vostru, ca și tropes avem enemies to lovers executat cum trebuie, touch her and you die, o protagonistă puternică, subestimată, care surprinde cu fiecare capitol parcurs, vampiri, mai exact un anumit vampir care hipnotizează, demoni, lupte sângeroase, un fel de “Hunger Games”, dar cu ființe supranaturale, brutale, însetate de sânge. Secrete, minciuni, trădări, alianțe, răsturnări de situație, dovezi de iubire, pasiune și multe altele vă așteaptă în acest prim volum al seriei “Coroanele Nyaxiei”.

• Titlul original: “The Collected Regrets of Clover”

• Autor: Mikki Brammer

• Editura: Storia Books

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 360

• Traducere de Anca Dumitrescu

Clover Brooks este o femeie de 36 de ani, de meserie moașă de moarte, luând această decizie după ce bunicul ei a murit singur. A durut-o gândul că bunicul ei nu a avut pe nimeni alături în ultimele clipe, așa că hotărăște să ofere alinare celor aflați în prag de moarte. Petrece atât de mult timp înconjurată de astfel de persoane, încât uită să-și trăiască propria viață. Dar primește un imbold de la ultima sa “clientă” și, în urma dezvăluirilor acesteia, Clover începe să-și privească cu alți ochi viața…

Titlul “Toate regretele lui Clover” mi-a captat atenția prin coperta sa, sincer vă spun, dar eram și curioasă de poveste, așa copertă frumoasă sigur ascundea o poveste pe măsură, acesta mi-a fost gândul. N-ar fi prima dată când mă las păcălită de copertă, dar m-am bucurat să constant că nu a fost cazul, deși am fost destul de sceptică la începutul lecturii.

Prima jumătate a cărții a mers destul de greu, m-am cam luptat cu încă de la primele 50 de pagini și chiar mă gândeam că va fi acel gen de carte de care cu siguranță voi trage câteva zile. Însă lucrurile s-au schimbat, încet, încet, și o dată ce am ajuns la jumătatea cărții, altfel a decurs acțiunea și am fost captivată de poveste. Pe cât de mult mă iritase Clover cu acțiunile sale în prima jumătate a cărții, pe atât de mult mă înduioșasem descoperind tot mai mult din personajul ei în cealaltă jumătate a cărții. Au ieșit la lumină secrete din viața sa, mici regrete îi măcinau sufletul și reușisem să o înțeleg altfel decât o făcusem până atunci, deși la început o judecasem mai aspru. Relația dintre ea și bunicul ei a fost extrem de înduioșătoare și mă durea sufletul pentru ea, știind că a pierdut o persoană draga inimii sale și nici măcar nu a putut fi alături de el când a murit.

Povestea sa a fost una tristă și emoționantă, totodată, o surpriză plăcută ținând cont de meseria sa și de faptul că a fost înconjurată de moarte încă de mică, acel eveniment având, într-o anumită măsură, un impact asupra ei, ulterior, pierderea mult iubitului ei bunic fiind butonul declanșator pentru alegerea profesiei de moașă de moarte. Nu știu dacă o astfel de meserie există și-n realitate, dar cred că dacă ar exista, ar duce o alinare și o consolare persoanelor care nu mai ai pe nimeni să le fie alături în ultimele lor clipe de viață, mai ales că persoanele apropiate, de multe ori, nu știu exact nici cum să se comporte sau ce anume să spună, fiind copleșite de alte sentimente greu de gestionat.

“Toate regretele lui Clover” este o poveste despre regrete, suferință, pierdere și moarte, în primul rând, dar este și despre singurătate, pierdere, alinare, acceptare, ieșirea din zona de confort, iubire. Este redată într-un mod frumos și subiectul dă de gândit, te determină și privești cu alți ochi viața și să-ți asumi riscuri.

• Titlul original: “Promise Boys”

• Autor: Nick Brooks

• Editura: Trei

• Colecție: Fiction Connection

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 352

• Traducere de Ioana Tătaru

“Promitem.

Suntem tinerii de la Urban Promise Prep.

Suntem destinați măreției.

Ne îndreptăm spre facultate.

Suntem pregătiți pentru succes.

Suntem extraordinari pentru că muncim din greu.

Suntem respectuoși, implicați, dedicați și concentrați.

Suntem păzitorii fraților noștrii.

Suntem responsabili pentru viitorul nostru.

Noi suntem viitorul.

Promitem.”

Acesta este imnul după care se ghidează educația în cadrul prestigioasei școli Urban Promise Prep, care, din afară pare a fi instituția model, însă în interiorul zidurilor, situația este complet diferită. Elevii sunt abuzați verbal, bruscați, acuzați și taxați pentru acțiuni dintre cele mai absurde, dar mereu cu capul plecat în fața directorului, care taie și spintecă în instituție. Asta până când directorul Moore este ucis, iar principalii suspecți sunt trei elevi care au avut câte o altercație cu victima în ziua crimei. Au avut motivul, însă este vreunul dintre ei adevăratul criminal? Mai ales când își susțin cu tărie nevinovăția…

Un young adult care m-a cucerit de la primele rânduri și mi-a dovedit că am ales cartea perfectă pentru a începe anul 2024, m-a prins instant și cu greu m-am putut rupe de poveste. Am pătruns într-o poveste învăluită în mister, captivantă și intensă, chiar, parcă aș fi urmărit un film, cu diverse cadre și personaje, iar aici și-au adus aportul numeroasele perspective și diversele cadre în care au fost surprinse personajele principale, J.B, Trey și Ramon, personaje care sunt și principalii suspecți în asasinarea lui Kenneth Moore, directorul de la Urban Promise Prep. Deși credeam că mă va lua cu capul urmărind atâtea perspective, am realizat că-mi place modul cum autorul a ales să construiască firul acțiunii, gravitând în jurul celor trei elevi, cum au fost văzuți de ceilalți, ce fel de persoane erau, lăsându-le și lor loc pe “scenă” de a se face remarcați prin propriile perspective.

Am empatizat cu fiecare personaj în parte și cu situația lor, fiecare din ei având ceva special al lor și reușind să-mi pătrundă sub piele. Sunt adolescenți care provind din familii dezbinate, cu situații financiare nu tocmai strălucite, care văd în școala pe care o urmează o oportunitate de a se afirma pe viitor, dacă urmăresc cu sfințenie regulile instituției, sunt adolescenți de culoare, de etnii diferite, iar acest lucru, deși n-are trebui să mai facă nicio diferență în societate, are un aport imens atunci când vine vorba de J.B, Trey și Ramon. Fiecare dintre ei se remarcă prin ceva: J.B. prin statura impunătoare, Trey prin gura sa mare, iar Ramon prin faptul că are rude într-o bandă de cartier, fiind văzuți din start ca infractori, doar pe baza aparențelor.

M-a durut sufletul să-i urmăresc și să-i privesc așa marginalizați, să realizez cât de rea este societatea uneori și cum trăiesc în lumea lor, vorbind vrute și nevrute, neconștientizând cât de mult prejudiciu pot aduce cu vorbe aruncate-n vânt și fără nicio bază sau justificare. M-a durut să observ cum un cadru dintr-o instituție educațională are un comportament neetic cu elevii, când ar trebui să fie un model pentru aceștia, dar și mai tare a durut conștientizarea că astfel de evenimente au loc și-n viața reală, doar pentru că unele persoane sunt de culoare și nu încadrează în rasa albă. Autorul a surprins atât de bine situația fiecăruia, imposibil să nu atingă vreo coardă sensibilă, cel puțin ale mele le-a atins pe toate, m-a ținut cu sufletul la gură de la prima și până la ultima pagină, m-a determinat să caut suspectul, să analizez fiecare fir, să urmăresc fiecate personaj care apărea în peisaj, să-i despic vorbele și acțiunile în fel și chip. Am simțit eu ceva și m-am bucurat că nu m-a înșelat nasul.

“Noi suntem băieții de la Promise” mi-a amintit de Pip din seria “Crima perfectă”, dar și de “Agathele”, este un young adult mystery tare bine construit, cu personaje inocente, sensibile, unde aparențele au un cuvânt de spus și neîncrederea se cuibărește în suflet la fiecare pas, dar este și o poveste despre susținere, prietenie, familie, iubire și…viitor.