- Titlul original: “A Semi-Definitive List of Worst Nightmares”
- Autor: Krystal Sutherland
- Editura: Storia Books
- Colecţie: Young Adult
- An apariţie: 2019
- Număr pagini: 352
- Traducător: Irina Stoica
„«În fiecare duminică, pentru un an de zile, spusese Jonah la lac. Cincizeci de frici. Cincizeci de săptămâni. Cincizeci de videoclipuri. Cincizeci de șanse să te întâlnești personal cu Moartea și să o rogi să ridice blestemul.» Esther a luat telefonul și i-a trimis un mesaj din numai trei cuvinte: Ne vedem duminică.”
O poveste amuzantă, despre doi outsideri care își înfruntă, rând pe rând, cele mai mai temeri legate de viață și dragoste.
De când bunicul lui Esther Solar s-a întâlnit cu Moartea, toți cei din familia ei au fost blestemați să aibă o frică teribilă. Tatăl lui Esther suferă de agorafobie și nu a mai ieșit din pivniță de șase ani, fratele ei geamăn nu poate sta pe întuneric, iar pe mama lor o înspăimântă ghinionul. Membrii familie Solar sunt chinuiți de fricile lor și, după cum spune blestemul, le este dat să moară din cauza acestora.
Esther încă nu știe care este cea mai mare frică a ei (și nici nu vrea să știe), o realizare la care ajunge evitând aproape orice. Lifturile, spațiile înguste, tunsorile, păianjenii, păpușile, oglinzile și multe alte fobii cărora le ține socoteala în lista ei semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri.
La un moment dat, Esther este jefuită de Jonah Smallwood, un fost coleg de clasă din școala primară. În afară de telefon, bani și o pungă de jeleuri colorate pe care o păstra pentru mai târziu, Jonah îi fură și lista de frici. În ciuda acestui incident, Esther și Jonah devin prieteni, iar el propune o provocare: în încercarea de a rupe blestemul care îi distruge familia, se vor întâlni în fiecare duminică a ultimului an de liceu, ca să treacă împreună prin listă și să înfrunte o frică după alta, înclusiv una pe care Esther nu a luat-o în calcul: iubirea.
Nici nu mai ştiu de câte ori mi-a fost recomandată această carte, o aveam pe wishlist de multă vreme, iar acum pot spune că mai am o carte de suflet, după ce am reuşit să o citesc. Mi-a şoptit o vrăbiuţă că este şi una dintre titlurile favorite ale lui Ingrid din cele publicate la Storia Books, eu fiind tot mai curioasă să aflu ce anume o face atât de deosebită şi de ce este îndrăgită de aşa mulţi cititori.
“O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri” prezintă povestea lui Esther solar, o adolescentă ce şi-a notat coşmarurile pe o listă, în funcţie de oroarea acestuia. Se consideră a fi blestemată alături de membrii familiei sale, dar şi rudele sale, după ce bunicul ei s-a întâlnit u Moartea. Tatăl ei suferă de agorafobie şi s-a încuiat în pivniţă, de unde nu a mai ieşit de şase ani, mama ei se teme de ghinion, iar fratele ei geamăn, Eugene, nu suportă să stea în întuneric. Esther încă nu-şi cunoaşte cu adevărat frica cea mai mare, acesta şi fiind motivul pentru care a întocmit lista cu coşmarurile. Viaţa ei se schimbă, însă, în momentul când este prădată de Jonah, un fost coleg de clasă din şcoala primară, care i-a marcat într-un fel viaţa din clasele primare, iar de la acel jaf, drumurile celor doi par să se tot intersecteze, mai ales că Jonah i-a furat şi lista cu fricile. Astfel, Esther şi Jonah devin prieteni, el ajunge să-i propună lui Esther diverse provocări prin care să-şi înfrunte fiecare frică menţionată pe listă, în încercarea de a rupe blestemul ce s-a abătut asupra familiei Solar. Voi aveţi curajul să vă înfruntaţi temerile alături de Esther şi Jonah? Cu siguranţă le veţi dovedi…
Nu pot să spun că mă aşteptam la povestea descoperită între coperţi, având în vedere că nu citisem descrierea, dar am fost captivată de titlu, iar pisica neagră ilustrată pe copertă mă trimitea cu gândul la ghinion, aşa cum e şi superstiţia, că trebuie să faci nu ştiu câţi paşi în spate atunci când îţi taie calea o pisică neagră, ca să te lepezi de ghinion. Esther m-a şocat, sincer, cu a sa listă de frici, mai ales că pe ea erau cuprinse temeri nu chiar aşa de înfricoşătoare, dar când crezi că te afli sub un blestem, orice ţi se poate părea un coşmar. Initial mi-am spus că trăieşte într-o familie de demenţi, că se lasă controlaţi de o superstiţie şi este o nebunie totală şă-şi trăiască viaţa în funcţie de blestem, îmi părea singura sănătoasă la cap, cât de cât, dar am realizat că şi Esther poartă lupte cu demonii interiori, nu doar familia ei. Mi-a părut şi rău pentru ei, în special pentru Eugene, am simţit că este ceva grav în neregulă cu el şi nu m-am înşelat, dar m-am bucurat când Jonah a reuşit să o convingă pe Esther să-şi înfrunte temerile, cumva atrăgându-l şi pe Eugene alături de ei. Modul cum reuşea să o determine pe Esther mă amuza şi mă împingea, în acelaşi timp, să-l scandez de pe canapea, să-l felicit pentru încă o reuşită. Dar cu cât mă bucuram mai tare şi pătrundeam tot mai mult în poveste, realizam că mai am câte ceva de descoperit şi este dureros, ceea ce m-a întristat enorm. Jonah şi Esther nu sunt chiar atât de diferiţi pe cum credeau ei, ambii aveau frici, unele mai mari decât altele, şi erau marcaţi de fiecare în parte, în proporţii diferite…
Cu drag i-am urmărit în provocările menite să doboare fricile, m-am şi distrat pe măsură alături de ei, umorul nu a lipsit, chiar a fost din plin, deşi povestea este una cu un puternic impact emotional. Nu cred că există vreo persoană care să n-aibă temeri, măcar una, oricât de mica, iar eu, pe alocuri, m-am identificat puţin cu Eugene, şi eu m-am temut de întuneric, îmi făceam diverse filme când mă trezeam în beznă, vedeam lucruri ce ştiam că nu există cu adevărat, mă lua cu panica şi îmi era frică să dorm singură. Am reuşit să înfrunt această temere şi mă bucur, însă mai sunt şi altele de înfruntat, dar cum aici nu e vorba despre mine, ci despre Esther, revin la ea. Povestea ei, deşi este o opera de ficţiune, este ruptă din realitate, întrucât sunt ferm convinsă că există persoane care sunt măcinate de frici şi trăiesc cu acestea toată viaţa, devenind anxioşi sau depresivi, şi din păcate, se află într-o lume întmi-a unecată din care cu greu pot ieşi. Mi-a trezit numeroase sentimente şi m-a determinat să mă gândesc de două ori înainte de a spune ceva, să urmăresc cu atenţie persoanele din jurul meu, să observ dacă este totul în regulă cu ei sau nu. Deşi la suprafaţă pare totul perfect, interiorul duce lupte crâncene cu demonii, iar fără ajutor, persoanele respective pot regurge la gesture extreme…
“O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri” este o poveste despre frici, depresie, obsesie, dar tratează şi probleme de familie, relaţiile de prietenie, abordează subiecul sănătăţii mintale, şi deşi poate părea încărcată de pesimism, este plină de speranţă şi dorinţă, situaţiile sunt tratate cu ironie, chiar dacă fricile sunt cât se poate de reale, dar mai ales este amuzantă cu toată tristeţea cuprinsă în pagini. Dacă sunteţi în căutate de titluri ce tratează bolile mintale, “O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri” nu trebuie să vă scape, chiar dacă este o opera de ficţiune, merită toată atenţia voastră. Acum ştiu de ce o recomandă atât de mulţi cititori, de ce este printre preferatele lui Ingrid şi a reuşit să-mi ajungă şi mie la suflet, la rândul meu vi-o recomand cu dragă inimă, o găsiţi pe site-ul editurii aici, sunt sigură că veţi ajunge să o îndrăgiţi la fel de mult, dar şi că voi, la rândul vostru, o veţi recomanda mai departe. Ficţiune sau non-ficţiune, astfel de cărţi merită toată atenţia şi trebuie descoperite de cât mai mulţi cititori.
„(…) adolescenţii nu beau alcool pentru savoare. Beau pentru că e o unealtă utilă care te face mai cool şi mai amuzant şi mai puţin ciudat din punct de vedere social.”
„Lucrul de care te temi îţi consumă viaţa până ajunge să te ucidă.”
„Fricile nu pot devenii fobii adevărate dacă le eviţi, iar fobiile nu te pot omorî dacă nu le ai.”
„Lista mă ţine în viaţă. Nu îmi e teamă de niciunul dintre lucrurile astea mai mult decât de altele. Funcţionează ca un scut. Un fel de adăpost care ţine teama mare şi rea la distanţă.”
„Tuturor le e frică să moară, nu? Poate tocmai asta atrage Moartea. Poate asta o aduce spre tine. Frica.”
„Teama a distrus vieţile tuturor oamenilor pe care îi cunosc. Nu vreau să fiu ca ei. Nu cred că vreau să aflu care e marea mea teamă. E mai bine să trăieşti cu teamă, decât să nu trăieşti deloc.”
„Norocul tinde să îi neliniştească pe ghinionişti, mai ales în plin război.”
„Frica era o barieră raţională care îi ţinea pe oameni în viaţă şi care nu trebuia în niciun caz depăşită.”
„Dragostea e ca o capcană lipicioasă de melasă care ţine doi oameni împreună. E lucrul de care nu poţi fugi, o greutate pe care oamenii şi-o leagă de picioare înainte să intre în apă şi după aceea se miră că se îneacă.”
„În momentul în care recunoşti că iubeşti pe cineva, deja ai multe de pierdut. Le dai undă verde să te rănească.”
„(…) dragostea e o plantă carnivoră. Te atrage cu mirosul ei, dulce ca nectarul, dar, cum te apropii, te mănâncă cu totul. Cu tot cu suflet.”
„Poţi să iubeşti pe cineva cu tot sufletul şi tot să te urăşti pe tine suficient de mult încât să vrei să mori.”
„Toată lumea pe care o lăsăm în viaţa noastră are puterea să ne rănească. Uneori o vor face, alteori nu, dar asta nu e o reflexie a noastră, a puterii noastre. Să iubeşti pe cineva care te răneşte nu te face slab.”
„Dragostea e o oglindă care ne face părţile strălucitoare să sclipească precum stelele şi înmoaie chiar şi cea mai aprigă urâţenie. Ne place să iubim pentru că ne face frumoşi. Şi poate nu e nimic în neregulă cu asta.”
Bookworm in a cozy corner 