- Titlul original: “The Anti-Boyfriend”
- Autor: Penelope Ward
- Editura: Litera
- Colecţie: Moon Light
- An apariţie: 2021
- Număr pagini: 272
- Traducere de Ana Săndulescu
La început, vecinul meu Deacon m-a enervat. Sigur, era frumușel și prietenos. Dar pereții apartamentelor noastre sunt subțiri, așa că îl auzeam ori de câte ori aducea vreo femeie acasă. Iar eu sunt o mamă singură cu un bebeluș, așa că nu prea mă simțeam în largul meu.
Mi-a venit și mie rândul, însă. Într-o seară, când fetița mea nu se mai oprea din plâns, domnul cel etern amorezat mi-a bătut la ușă. Spre surprinderea mea, când i-a auzit vocea, Sunny a încetat să mai plângă și i-a adormit în brațe.
Ne-am împrietenit, mi-a adus cafele, am stat la povești, dar conversațiile noastre au devenit din ce în ce mai profunde și ne-am apropiat tot mai mult. Până când am depășit o limită, iar prietenia noastră s-a transformat în altceva.
N-am avut de lucru și m-am îndrăgostit de bărbatul cel mai nepotrivit pentru mine, despre care spuneam mereu că „n-are stofă de iubit“. Și atunci, de ce oare tot ce îmi doresc este să fiu eu cea care îi va schimba felul de a privi lucrurile?

Pentru prima mea întâlnire cu romanele autoarei, pot spune că a fost una relaxantă şi încântătoare totodată, deşi am văzut opinii împărţite, multe dintre ele negative. Deşi Kindle-ul meu este plin de titluri de-ale autoarei, n-am reuşit să ajung la ele, iar volumul de faţă a spart gheaţa, se pare că cei de la Litera au ştiut ei ceva când mi-au trimis un exemplar, pentru care ţin să le mulţumesc din suflet.
Carys este o tânără mămică, fiica sa are doar şase luni, şi nu poate spune că a avut parte de noroc în viaţă. Oricât de multe greutăţi a întâmpinat până-n prezent şi încă întâmpină, a reuşit să le facă faţă cum a ştiut şi putut mai bine, iar în ciuda tuturor dificultăţilor, Sunny, fiica ei, reuşeşte să îi aducă un zâmbet pe chip de fiecare dată. Deacon este vecinul ei, apartamentele lor sunt perete în perete, aşa că, de fiecare dată când Deacon are „activitate”, Carys nu se poate bucura de linişte. Ştie că este atrăgător, dovadă stau femeile care-i trec pragul armăsarului, însă nu se simte tocmai ok auzind tărăboiul dezlânţuit în dormitorul acestuia, de parcă s-ar afla în aceeaşi încăpere… Întâlnirea celor doi are loc într-o seară când Sunny are o noapte mai tulburată şi nu poate fi liniştită în niciun fel, iar Deacon îndrăzneşte să bată la uşa apartamentului lui Carys, îngrijorat dacă este totul în regulă cu bebelaşul. Apariţia bărbatului a calmat-o pe Sunny, adormind în braţele lui, iar din acel moment, Carys şi Deacon au devenit buni prieteni, discuţiile lor fiind din ce în ce mai amuzante şi interesante, dar şi…profunde. Fiecare relaţie de prietenie are o limită, iar când aceasta este depăşită, relaţia de amiciţie este ameninţată şi sunt mari şanse ca aceasta să se strice complet. Cum fac faţă Carys şi Deacon sentimentelor ce-i încearcă şi cum va evolua relaţia dintre ei, nu vă rămâne decât să aflaţi, cartea o găsiţi pe site-ul editurii aici şi vă asigur că veţi da peste o poveste amuzantă şi emoţionantă.
Sincer vă spun, pe mine m-a cucerit de la prima frază, eram ferm convinsă că voi avea parte de o lectură care mă va destinde maxim şi la care voi râde din tot sufletul. Şi aşa a fost, am parcurs paginile în neştire şi i-am îndrăgit pe Carys şi Deacon foarte mult. Deşi erau diferiţi, el, burlac, nici prin gând să-i treacă a se lega la cap cu vreo relaţie mai serioasă, ea, proaspătă mămică, nevoită să-şi crească fetiţa singurică, tatăl nefiind în peisaj, aveau şi foarte multe în comun, o dată ce au ajuns să se cunoască mai bine şi să mai coboare din ziduri, relaţia de amiciţie dintre ei a curs de la sine. S-a dezvoltat atât de frumos şi-mi era drag maxim să-i urmăresc, dialogurile dintre ei erau amuzante şi spumoase, pe alocuri, de multe ori am râs pe săturate, mă dureau obrajii. Aparenţele sunt înşelătoare şi o dată zidurile fisurate, încet, încet, prăbuşindu-se, poţi realiza ce persoană minunată se ascunde în spatele tuturor acelor protecţii. Niciunul nu a fost lipsit de probleme în trecut, însă prezentul se dovedeşte a fi unul plăcut şi încărcat de frumos.
Datorită faptului că acţiunea volumului a fost redată la persoana întâi, atât din perspectiva lui Carys, cât şi a lui Deacon, am reuşit să mă conctez şi să empatizez enorm cu ele, să le înţeleg temerile, să mă bucur pentru succesul lor, dar mai ales să le urmăresc cu drag povestea. Cum am spus şi mai sus, m-am bucurat alături de ei şi pentru ei, am râs, dar m-am şi întristat deopotrivă, însă cu bune, cu rele, am savurat povestea. Simţeam nevoia de un romance la momentul când am ales să citesc titlul, unul lejer şi clişeic, pe ici, pe colo, încărcat de picanterii şi amuzament, în acelaşi timp, iar „N-are stofă de iubit” a fost ce trebuie pentru mine. Pe lângă povestea de dragoste descoperită între coperţi, am dat peste două personaje ce şi-au redescoperit încrederea, atât în sine, cât şi-n ceilalţi, probleme de familie, cariere încheiate brusc, înainte de a începe cu adevărat, în special creşterea unui bebeluş, ceea ce nu e tocmai uşor de îndeplinit. Penelope Ward a reuşit să mă cucerească cu această poveste şi să mă determine în a-i citi şi celelalte titluri ce mă aşteaptă pe kindle, mai ales că am observat cât de repede pot fi parcurse datorită scrisului lipsit de pompuozităţi.