- Titlul original: “They Both Die at the End”
- Autor: Adam Silvera
- Editura: Storia Books
- Colecţie: Young Adult
- An apariţie: 2021
- Număr pagini: 336
- Traducător: Irina Stoica
Adam Silvera ne aduce aminte că nu există viață fără moarte și nici dragoste fără pierdere, într-o poveste devastatoare, și totuși optimistă, despre doi oameni a căror viață se schimbă pe parcursul unei zile de neuitat.
Pe 5 septembrie, puțin după miezul nopții, Crainicii Morții îi sună pe Mateo Torrez și pe Rufus Emeterio să le dea o veste proastă: vor muri astăzi.
Mateo și Rufus nu se cunosc, dar, din motive diferite, amândoi caută un prieten nou în Ziua Sfârșitului. Partea bună e că există o aplicație special pentru asta: Ultimul Prieten. Prin intermediul ei, Rufus și Mateo sunt pe cale să pornească într-o ultima aventură — în cea din urmă zi a lor, vor trăi cât pentru o viață întreagă.
Adam Silvera mi-a cucerit inima şi mi-a intrat sub piele datorită romanului „Trecutul e tot ce mi-ai lăsat”, titlul ce l-am descoperit acum doi ani şi despre care am împărtăşit câteva impresii pe blog aici, la vremea respectivă, iar de atunci mi-am dorit să-i citesc şi alte romane. M-am îndrăgostit de scrierea sa emoţionantă, cursivă, dar şi încărcată de umor, deşi poveştile pe care le creeayă cuprind şi tristeţe, determinându-te să priveşti cu alţi ochi momentele prezentului. „Amândoi mor la sfârşit” a ajuns în mânuţele mele prin intermediul celor de la Storia Books şi vreau să le mulţumesc, şi aici, pentru exemplarul oferit, a fost o reală surpriză această carte şi nu vă pot spune prin cuvinte ce am simţit în momentul când am luat-o în mâini. Ştiam că-mi va frânge sufletul, titlul chiar a venit ca un fel de promisiune, însă mi-am găsit curajul necesar de a o citi abia după câteva zile de la momentul primiri ei.
Într-o lume în care eşti anunţat că vei muri în următoarele 24 de ore, Crainicii Morţii au această sarcină, de a efectua „apelul mortal”, facem cunoştinţă cu Mateo şi Rufus. Mateo este un adolescent în vârsta de 19 ani, a cărui mamă a decedat când a venit el pe lume, iar tatăl se află în comă, la spital. Este un tânăr închis în el, încărcat de temeri, şi deşi îşi doreşte să realizeze ceva remarcabil, nu-şi găseşte curajuş pentru a-l înfăptui. De cealaltă parte, Rufus, este total opusul lui Mateo, este un puşti de 17 ani care nu se teme de nimic, a avut prima întâlnire cu Moartea când și-a pierdut familia într-un accident, fiind singurul supravieţuitor din cei patru membrii ai familiei. După ce primeşte apelul, tot ce-şi doreşte este că-şi poată lua rămas bun de la cei pe care-i iubeşte. Drumurile lui Mateo şi a lui Rufus se intersectează prin intermediul unei aplicaţii, şi anume „Ultimul Prieten”, aplicaţie menită să acorde o ultimă alinare Deckerilor, aşa fiind numiţi cei care primesc apelul de la Crainicii Morţii, dându-le acestora oportunitatea de a-şi petrece Ziua Sfârşitului alături de un alt Decker sau alături de o persoană normală, totul depinzând de alegerea lor. Chiar dacă cei doi nu se cunosc personal, până să apeleze la aplicaţie, Ziua Sfârşitului lor le promite o ultimă aventură, depinde doar de ei cum aleg să şi-o petreacă şi ce-şi doresc să realizeze în ultimele ore ale vieţii lor.
Cum menţionam mai sus, m-am temut să încep această carte, dar totodată eram curioasă de ea, având în vedere părerile pozitive auzite, curiozitatea nemaidându-mi pace absolut deloc. Am topit-o în doar şase ore, nici nu ştiu când au trecut, orele, paginile, ştiu doar că m-am văzut ajunsă la final şi încă aveam întrebări la care nu primisem răspuns şi evident, pagini care să mă lămurească nu aveau să mai fie… Finalul a fost previzibil, doar titlul m-a lovit din plin, nu a fost nicio îndoială… Însă de ce toate poveştile bune sunt cuprinse în doar atât de puţine pagini? Probabil şi dacă ar fi fost mai lungă, tot nu mi-ar fi fost de ajuns, mai mult ca sigur. Am parcurs povestea lui Mateo şi a lui Rufus cu un zâmbet pe buze şi ochi trişti, lacrimle am reuşit să mi le stăpânesc cu stoicism, nu mă aşteptam să reuşesc, având în vedere că ultimele pagini alre romanului m-au încercat cumplit emoţional. Povestea este tristă, dar totuşi încărcată de speranţă, vorbeşte despre prietenie, pierdere şi curaj. Pe lângă acestea, este şi o meditaţie asupra vieţii, dar şi a mortalităţii.
„Amândoi mor la sfârşit” este un roman sensibil, ce a reuşit să-mi doboare sufletul şi să-mi pătrundă pe sub piele, dar mi-a şi demonstrat că autorul are un talent aparte de a-şi ţese poveştile. Nu ştiu de voi, cititori care aţi reuşit să parcurgeţi volumul, cum vi s-a părut, ce impresie va lăsat, dar pe mine m-a marcat şi mi-a dat de gândit, pe alocuri, privind unele aspecte din viaţa de zi cu zi. Nu ştim când venim pe acest pământ, dar nici când plecăm, dar trebuie să facem fiecare zi să conteze… Iar dacă printre voi, cei care citiţi această recenzie, se mai află vreun cititor ce n-a făcut încă cunoştinţă cu Mateo şi Rufus, vă aşteaptă pe site-ul editurii aici. Acordaţi-le o şansă şi veţi descoperi că a lor poveste este una ce vă va umple sufletele de căldură şi emoţie, chiar dacă la final vi-o va frânge, din păcate…
„Păcat că viaţa nu ne lasă să o oprim , ca pe un ceas, când avem nevoie de mai mult timp.”
„Am fost crescut să fiu sincer, dar adevărul poate să fie complicat. Nu contează dacă adevărul n-o să distrugă tot, dar uneori cuvintele nu ies până nu eşti singur. Şi nici măcar atunci nu e garantat. Câteodată adevărul rămâne un secret pe care-l ascunzi de tine însuţi, pentru că e mai uşor să trăieşti într-o minciună.”
„Totul va dispărea, toţi şi toate vor muri. Oamenii sunt naşpă, frate. Credem că suntem aşa de invincibili şi infiniţi, pentru că gândim şi putem s-avem grijă de noi, spre deosebire de telefoanele publice şi de cărţi, dar pun pariu că şi dinozaurii au crezut că vor stăpâni lumea pentru totdeauna.”
„Dacă trăieşti cum trebuie, o zi ar trebui să fie suficient. Dacă am sta mai mult de atât, ne-am transforma în fantome care bântuie şi omoară şi nimeni nu vrea asta.”
„(…) dragostea e o superputere pe care toţi o avem, dar nu e întotdeauna o superputere pe care s-o pot controla. Mai ales când mai cresc. Uneori o să scape de sub control şi n-ar trebui să mă tem dacă puterea mea loveşte pe cineva neaşteptat.”
„Viaţa nu trebuie trăită de unul singur.”
„Prietenia ta e cel mai bun lucru pe care mi l-a adus moartea.”
„Ultimul meu Mesaj ar fi despre cum trebuie să-ţi găseşti oamenii. Şi să tratezi fiecare zi ca pe o viaţă întreagă.”
„Vieţile oamenilor nu sunt lecţii în sine, dar există lecţii în viaţa fiecărui om. Într-o familie te naşti, dar prietenii ţi-i alegi singur. Pe unii îţi dai seama că trebuie să-i laşi în urmă. Alţii merită orice risc.”
„Oamenii mereu îşi fac idei despre cât timp ar trebui să treacă până să-i spui cuiva că-l iubeşti, dar eu nu te-aş minţi oricât de puţin timp am mai avea. Oamenii îşi irosesc timpul şi aşteaptă momentul potrivit, dar noi nu avem privilegiul ăsta.”
„Nu murim din cauza iubirii. O să murim ayi, orice ar fi. Nu doar că m-ai ţinut în viaţă, dar m-ai făcut să trăiesc.”
„Chiar şi când ştii că moartea se apropie, flacăra ei tot te ia prin surprindere.”
Bookworm in a cozy corner 