- Titlul original: “Eliza and Her Monsters”
- Autor: Francesca Zappia
- Editura: Storia Books
- Colecţia: Young Adult
- An apariţie: 2018
- Număr pagini: 384
- Traducător: Ionela Chirilă
Povestea ei este un fenomen
Viața ei este un dezastru
În lumea reală, Eliza, o fată de 18 ani, este timidă, ciudată și lipsită de prieteni. Online este LadyConstellation, creatoarea anonimă a Monstrous Sea, un webcomic extrem de popular, cu milioane de followers și de fani în întreaga lume. Eliza nu-și închipuie că ar putea vreodată să îndrăgească lumea reală așa cum o iubește pe cea online și nu simte nicio dorință să încerce.
Apoi Wallace Warland, cel mai mare scriitor de fanfiction pentru Monstrous Sea, se transferă la școala ei. Wallace crede că Eliza este un fan ca oricare altul și, pe măsură ce băiatul o scoate din carapacea ei, fata începe să se întrebe dacă nu cumva viața offline merită o șansă. Dar, când secretul Elizei este împărtășit din greșeală cu restul lumii, tot ce a construit – povestea ei, relația ei cu Wallace, până și propria sănătate mintală – începe să se năruiască.
„Eliza şi monştrii ei” a ajuns în biblioteca mea prin intermediul unui concurs organizat de nişte fete tare simpatice în colaborare cu Storia Books, unde am avut oportunitatea de a alege un titlu râvnit de mine, aşa că mi-am dorit-o pe Eliza, mai ales că se afla pe wishlistul meu de foarte mult timp. Nu ştiam detalii prea amănunţite în ce o priveşte, doar că trata subiectul depresiei şi al anxietăţii, însă eu rămăsesem de-a dreptul captivată de copertă, iar titlul a reuşit să-mi transmită că merită toată atenţia mea, deci mă bucur că am reuşit să o obţin şi să o citesc, iar acum să vă pot împărtăşii impresiile mele şi sper să vă conving în a-i acorda o şansă, dacă până acum nu a-ţi parcurs-o.
Eliza este o adolescentă timidă şi ciudată în vârstă de 18 ani, care se află în ultimul an de liceu şi abia aşteaptă să se încheie această tortură. Nu-i face nicio plăcere să discute cu cei din jurul său, de aceea preferă să tacă, să nu iasă în evidenţă cu absolut nimic, nu doreşte să atragă niciun fel de atenţie asupra sa. Aceasta este Eliza din mediul offline…Însă în mediul online, Eliza e super smecheră. Sub pseudonimul LadyConstellation a creat webcomicul Monstrous Sea, un webcomic de mare succes, citit de foarte multe persoane din întreaga lume. În online se simte în mediul ei şi acolo-şi petrece cea mai mare parte din timp, ruptă efectiv de realitate, oricum nu-şi doreşte să îndrăgească şi realitatea la fel de mult cum îndrăgeşte lumea virtuală. În online are şi prieteni, nu mulţi, doar doi, Max, în vârstă de 21 de ani şi Em, în vârstă de 14 ani, aceştia sunt mereu alături de ea şi o ajută atunci când online-ul o ia razna. Deşi nu-i cunoaşte în realitate, de ei se simte cea mai apropiată, ceea ce mi s-a părut drăguţ şi trist în acelaşi timp, sincer, să nu ai o persoană reală, fizic alături de tine, căreia să-i împărtăşeşti ofurile tale…Dar prietenia dintre ei, chiar şi online, a fost una dintre cele mai puternice şi frumoase. Revenind la Eliza şi dorinţa ei de a fi invizibilă, ei bine…lucrurile se schimbă în momentul în care la liceul pe care-l frecventează se transferă Wallace, un scriitor de fanfiction pentru Monstrous Sea, acesta reuşind, puţin câte puţin, să o scoată pe Eliza din carapacea ei. Eliza nu-i mărturiseşte cine este ea cu adevărat şi ce reprezintă pentru Monstrous Sea, ci îl lasă pe Wallace să creadă că este un simplu fan, asemeni lui, însă când secretul Elizei iese la iveală dintr-o greşeală nevinovată, tot ce ea a creat atât în online, cât şi în offline se prăbuşeşte, inclusiv sănătatea ei mintală…
Mi-a plăcut tot la acest volum, începând de la copertă, care este de-a dreptul superbă şi doar privind-o m-am îndrăgostit, la povestea cuprinsă între coperţi, poveste care m-a atins pe suflet şi a mişcat ceva bine în căpuşorul meu, până la personajele din poveste, atât cele principale, cât şi cele secundare. Cu uşurinţă am prins drag de personaje şi m-am pierdut în povestea lor, i-am adorat pe Sully şi Church, fraţii gemeni ai Elizei, faptul că erau extrem de determinaţi şi mereu cu ochii pe sora lor mai mare, deşi ea nu observa acest lucru. Pe Wallace, de multe ori, mi-am dorit să-l strâng în braţe, am simţit eu că are şi el monştrii lui cu care se luptă, nu doar Eliza…ce să mai, pe ambii i-aş fi cuprins în braţe şi i-aş fi sufocat cu a mea iubire, să le dau să le ajungă. A lor poveste a reuşit să-mi intre pe sub piele şi să mă facă să-mi pară rău că eram nevoită să mă apropi de final. M-am ataşat de personaje, am empatizat cu ele, aş fi vrut să le dau şi câte o palmă, aşa de drag, că au avut episoade când m-au iritat şi simţeam că turbez, dar în proporţie de 98% m-am topit aflându-i povestea Elizei şi totodată, m-a durut să-i văd şi părţile întunecate.
Această carte mi-a dat enorm de gândit, mai ales în ce priveşte mediul online şi mediu ce ne înconjoară, cât de puternică este lumea virtuală, cât de uşor ne putem pierde în ea, fără să mai realizăm că sunt şi alte lucruri importante, dar şi ce consolare oferă căteodată. În online putem fi oricine ne dorim, nu suntem constrânşi să ne expundem dacă nu vrem să ne expunem, putem păstra nişte limite impuse tot de noi. În acest sens, am înţeles-o pe Eliza, întrucât şi eu am avut o perioadă mai întunecată, în care m-am închis în mine şi nu-mi doream să am contact cu realitatea atât de des pe cât trebuia la vremea respectivă. Am realizat cât de important era pentru ea Monstrous Sea, cât de mult îşi dorea să le ofere fanilor din creaţia ei, însă mă durea sufletul când observam că acest lucru o consuma, deşi nu-şi dădea seama, că se pierdea atât de uşor în online şi mai ales, că nu discuta cu cei din jurul ei despre pasiunea ei, că era superficială şi prefera să ţină doar pentru ea tot ce făcea, într-un fel, condamnându-i pe ceilalţi că nu o înţeleg, dar nici nu le permitea să o înţeleagă… Asemenea poveşti te determină să reflectezi la tot ceea ce deţii, fie în mediul virtual, fie în realitate, să apreciezi ceea ce ai, dar şi cum să împărtăşeşti cu ceilalţi, să înţelegi şi să te faci înţeles, dar mai ales cum să te accepţi pe tine şi să te iubeşti, cu bune şi rele…
„Eliza şi monştrii ei” este o poveste tulburătoare şi emoţionată despre anxietate şi depresie, despre cât de uşor te rupi de realitate şi nu realizezi, despre prietenie şi importanţa familiei în viaţa de zi cu zi, conştientizare şi acceptare, dar mai ales iubire, atât faţă de persoana ta, cât şi faţă de pasiunea ta. Nu ştiu dacă am reuşit să vă conving sau nu să îi acordaţi o şansă, eu vi-o recomand cu dragă inimă, iar aici vă las linkul unde o puteţi găsi pe site-ul celor de la Storia Books.
„Oamenii reali nu au o poveste concisă, cap-coadă.”
„Viaţa înseamnă mai mult decât poveşti, Eliza.”
„Naturii nu îi pasă dacă ne izbim de ea şi ne rupem câteva oase. Naturii nu-i pasă dacă simţim cum o greutate de nedescris ne îngroapă în pământ, incapabili să ne mai ridicăm vreodată. Naturii nu-i pasă cine sunt, dacă sunt online sau offline, şi nu-i pasă dacă simt nevoia să zac aici o vreme.”
„Oamenii distruşi nu se ascund de monştrii lor. Oamenii distruşi se lasă devoraţi.”
„Ca şi în viaţă, ceea ce dă sens unei poveţti e faptul că se termină. Poveştile noastre au o viaţă a lor – şi depinde de noi să le dăm un sens.”
Bookworm in a cozy corner 