”Du-te cu el” de Agnes Ledig (recenzie)

• Titlul original: ”Pars avec lui”
• Autor: Agnès Ledig
• Editura: Act și Politon
• Colecție: Corola
• An publicație: 2020
• Număr pagini: 347
• Traducere de Mădălina-Andreea Ungureanu

Un roman ai cărui protagoniști sunt Romeo și Juliette nu te poate trimite cu gândul decât la o poveste de dragoste. ”Du-te cu el” este chiar mai mult decât atât. În volumul de față, autoarea Agnès Ledig împletește cu măiestrie și realism trei povești de dragoste foarte diferite, dar fiecare fermecătoare în felul ei.

Romeo cade de la etajul opt al unui imobil în timpul unei misiuni de salvare și ajunge mai mult mort decât viu la reanimare. Acolo întâlnește o infirmieră care îl atrage într-un fel aparte, dar ea este prinsă într-o relație cu un alt bărbat, alături de care participă la un program de reproducere asistată pentru a deveni mamă. Vanessa, sora adolescentă a lui Romeo, care îi este și tutore, trebuie să se confrunte, în paralel cu mutarea din casa în care locuia împreună cu fratele ei, cu un avort, dar și cu ideea de a-și vedea unicul spijin pe lume imobilizat la pat. În tot acest amalgam de emoții și situații, în viața ei își face apariția…marea dragoste. Malou – protagonosta celei de-a treia povești de dragoste – este încântătoarea bunică a lui Juliette. La cei 84 de ani ai săi, fosta croitoreasă a case Chanel va întâlni din nou dragostea adevărată și o va trăi cu o pasiune demnă de o tânără de 20 de ani. Discursul ei despre respect de la finalul cărții va rezuma însăși esența acestui roman, dar și intenția cu care autoarea a scris această carte, și anume, de a nu ne complace niciodată în relații în care nu suntem respectați, pentru că, în caz contrar, riscăm să plătim un preț mult prea mare…

“Du-te cu el” este a doua carte pe care o citesc de la autoarea Agnes Ledig, prima a fost “Chiar înainte de fericire”, a cărei recenzie o găsiți pe blog aici, iar de atunci mi-am dorit să mai descopăr și alte cărți de-ale autoarei. Titlul a ajuns la mine cu ajutorul celor de la Act și Politon, pe această cale vreau să le și mulțumesc pentru exemplarul oferit, iar dacă recenzia mea vă convinge să îi acordați o șansă, găsiți cartea pe site-ul editurii aici.

Romanul prezintă poveștile de viață a patru personaje. Romeo, un pompier în vârstă de 29 de ani, suferă un accident de muncă în timpul unei misiuni de salvare, cade de la etajul 8 și ajunge la reanimare mai mult mort decât viu. Vanessa este sora lui Romeo, are 14 ani și este o fată ce se confruntă cu numeroase dileme: rămâne însărcinată cu iubitul ei, optând pentru avort, întrucât ea însăși e un copil și nu este în măsură să aibă grijă de un altul, dar este și străbătută de gânduri compleșitoare în ceea ce-l privește pe fratele său, care îi este și tutore. Juliette este infirmiera pe secția unde Romeo va ajunge pentru stabilizare după intervențiile suferite, dar și persoana care reușește să-i deschidă ochii și să-i ridice moralul în urma nefericitului eveniment de care a avut parte, totodată îi oferă susținere și alinare. Marie-Louise este încântătoarea bunică a Juliettei, locuiește într-un cămin de bătrâni și-și trăiește, încă o dată, dragostea adevărată la vârsta de 84 de ani. Poveștile personajelor reușesc să se împletească într-un mod armonios, se asemănă și se deosebesc în același timp, trecutul fiecăruia ascunde secrete dureroase și sunt nevoiți să treacă peste necazuri în tăcere și după posibilități. Romeo se vede devenit părinte la o vârsta fragedă, este nevoit să se maturizeze înainte de vreme și să se gândească la bunăstarea sa și a surorii sale. Juliette este prinsă într-o relație cu un alt bărbat, alături de care-și dorește un copil. Vanessa, neavând îndrumarea unei mame, face greșeli după greșeli, iar Marie-Louise se bucură ca o adolescentă de zilele rămase.

Acțiunea este redată din perspectiva celor patru personaje, aspect ce mi-a plăcut tare mult, astfel am reușit să mă conectez mult mai repede cu povestea fiecăruia, să le analizez acțiunile, să le înțeleg gândurile și frustrările, să empatizez tot mai mult cu ei. Cu drag i-am urmărit, în special pe Marie-Louise, vitalitatea bătrânicii era molipsitoare, dar și pe Romeo și Juliette, deja îmi făcusem diverse scenarii în ceea ce-i privește și m-am bucurat de deznodământ, în schimb, în ce-o privește pe Vanessa, chiar am avut momente în care mă necăjea maxim și așa-mi venea să-i ard vreo două palme, la fel si Juliette (a avut si ea cateva episoade, dar si-a revenit…). Am finalizat cartea în 5 ore, n-am putut să o las deloc din mână, îmi doream să aflu cum va evolua povestea, nici nu realizam cât de repede au trecut paginile, ca să nu mai spun că am umplut-o de bilețele lipicioase. Are un limbaj foarte simplu, de aici și lejeritatea în a parcurge paginile, plus de asta, din povestea fiecărui personaj e ceva de învățat.

“Du-te cu el” cuprinde trei povești de dragoste și nu numai. Vorbește despre temeri, lipsa încrederii, dedicare, sacrifiu, abuz psihic și fizic, curaj, siguranță, respect, dar și adevărata iubire, pe care o poți întâlni la orice vârstă, doar să îți dai ocazia de a profita de ea.

”În cele mai adânci ascunzișuri ale noastre, în obscuritatea vulnerabilităților noastre profunde, doar aici găsim uneori puterea de a ne bate pentru lumina.”

”Dragostea fără respect nu e dragoste. Să-ți dai seama de asta și să fugi nu este niciun eșec, nici măcar o înfrângere, ci o mare, o foarte mare victorie.”

”Ne îngrijim de un corp care adăpostește un spirit. Dacă spiritul e chinuit de gânduri, cum să îngrijești corpul?”

”(…) când îmi doream tot timpul să mor. În sensul că nu trebuie să ne dăm niciodată bătuți prea repede în fața vieții. Totul poate să se schimbe într-o clipită.”

”Există bărbați puternici care cred despre ei că au forța unui taur, care strivesc cu virilitatea lor nesănătoasă femeile prea fragile, și există bărbați eleganți și delicați, care le respectă fragilitatea și care țin cont de ea. Există și femei fatale, care nu au nimic fatal în ele în afară de golul cosmic al inimii lor, care îi rănesc pe bărbații sensibili, și există femei atente, cărora le plac bărbații care îndrăznesc să-și arate vulnerabilitatea. În interiorul acestei mici lumi, unele combinații sunt adesea imposibile, în timp ce altele se înscriu într-o armonie perfectă, fiindcă totul se potrivește, totul se întregește, chiar și ceea ce e rupt. Mai ales ceea ce e rupt.”  

”Toată viața înveți să trăiești. Cred că înveți să trăiești și când mori.”

”Toți avem nevoie să ne simțim iubiți cu adevărat, cu toate calitățile noastre și în ciuda defectelor. Astfel, putem înflori fără teamă și fără să fim judecați.”

”Suntem suma alegerilor noastre, dar și a indeciziilor noastre. Trebuie să ni le asumăm, fiindcă regretele nu schimbă trecutul; dimpotrivă, ele întunecă prezentul. (…) Dacă nu ne putem întoarce în trecut, cel puțin putem încerca să ne adaptăm prezentului, pentru ca momentele care vin să fie mai frumoase.”    

„Câte femei, astăzi, trăiesc fără să se respecte pe ele însele, acceptând să fie înjosite de partenerul sau de șeful lor, în viața de zi cu zi, acasă sau la serviciu. Câte încearcă să facă mai mult și mai mult ca să fie pe placul soțului lor, care le-a sedus într-o zi, dar care uită că o zi nu înseamnă pentru totdeauna și că ceea ce lui i se pare cucerit ar fi pus din nou sub semnul întrebării dacă ele ar cere pur și simplu să fie respectate. Dar lor le e frică să nu fie părăsite, să nu rămână singure, fiindcă, pentru multe, singurătatea e insuportabilă. Singurătatea înseamnă gol, moarte. Câte nu sunt pasive în pat fiindcă cred că datoria conjugală e o obligație atunci când domnul are nevoie să-și satisfacă o nevoie, chiar dacă ele n-au chef de asta, fiindcă domnul le vorbește urât sau uită să le spună că sunt importante. Își desfac picioarele ca să aibă liniște. Cred că fac ce trebuie, dar sunt departe, foarte departe de a se respecta pe ele însele.”