O lună de vacanță în Sunshine Falls îi schimbă viața Norei cum nu se aștepta… Dedicată meseriei sale, iubește cărțile, însă nu a avut parte de acea poveste care se regăsește între pagini, dar poate cu ajutorul surorii sale, reușește să aibă parte măcar de experiență, dacă nu se materializează ceva, doar că nu se aștepta ca-n mica localitate să-l întâlnească pe Charlie, rivalul și coșmarul ei…
Îmi plac poveștile autoarei, mereu sunt realiste, ușor de parcurs, dar și de empatizat cu personajele, până la finalul poveștii ajung să le simt ca niște prieteni a căror viață îmi este relatată. Relația dintre Nora și Libby este una strânsă, acest lucru se poate observa cu ochiul liber, iubirea și susținerea, dar și mici secrete le unește foarte mult. Chiar și relația dintre Nora și Charlie, în ciuda diferențelor dintre ei, diferențe nu foarte mari, ci mai mult asemănări, a fost una înduioșătoare, vindecătoare, riscantă uneori, căci doar riscând ai șanse mari de a câștiga. Nora este sigură pe sine și nu se dă înapoi de la nimic, Charlie este amuzant, generos, înțelegător, iar relația dintre ei a curs atât de natural și de frumos, încât m-a determinat și pe mine să mă amorezez și să visez în același timp cu ei.
Un small town romance, rivals to lovers, dar și o poveste despre descoperirea sinelui, familie, dedicare, atât față de meserie, cât și față de alte persoane, cărți și multe altele. În stilul specific autoarei, povestea este redată cu mult umor, are momente emoționante, dar și momente în care distracția își face de cap.
Deși nu s-a clasat printre favoritele mele de la autoare, cap de listă fiind “Poveste amuzantă”, urmată de “Colțul de rai”, “Iubire ca la carte” vine următoarea și sunt nerăbdătoare să mai descopăr și alte titlurile de-ale sale. Le găsiți și voi aici, pe Cartepedia, dacă încă nu ați descoperit titlurile autoarei.
“Dacă ai putea să vezi în viitor, ai vrea să știi ce urmează să se întâmple?
Desigur, n-ai cum. Viața o trăiești mergând înainte. Prezentul e un punct din care orice moment din trecut este inevitabil, iar fiecare clipă din viitor e invizibilă. Multe astfel de momente n-or să conteze, dar câteva se vor dovedi critice, chiar devastatoare, și îți vei da seama când va fi prea târziu.”
“Casa pe jumătate arsă” este un thriller psihologic a cărui poveste se învârte în jurul lui Katie Shaw și a fratelui acesteia, Chris, acuzat de o crimă odioasă. În urmă cu șase Chris a fost atacat și a rămas cu cicatrici pe față. Victima este Alan Hobbes, un distins și bogat profesor de filozofie, care locuia într-un conac pe jumătate ars și era fascinat de povestea unui criminal în serie local. Detectivul Laurence Page investighează cazul și descoperă o rețea de secrete și minciuni care leagă personajele.
Din păcate, pentru mine nu a funcționat absolut deloc povestea, mare parte din lectură mi-a fost greu să urmăresc numeroasele direcții în care ducea povestea, mult prea multe personaje prezente care, după părerea mea, nu prea le vedeam rostul. Dar cine sunt eu să comentez? Nici de personajele principale nu am reușit să mă atașez, să simt vreo emoție în privința lor, deși epilogul mi-a stârnit interesul, conținutul m-a dezamăgit profund. Mi s-a părut că personajele nu au avut deloc o construcție solidă, au fost șterse și nu reușeam să mă conectez cu ele în niciun fel. Am înțeles-o pe Katie, la un moment dat, în primele pagini ale cărții, privindu-i remușcările, dar a fost singurul moment în care a declanșat ceva, restul a fost un haos…
Nu știu dacă puterea mea de concentrare a fost de vină (alergia e șefă zilele acestea) sau povestea, cert este că nu m-am înțeles cu “Casa pe jumătate arsă” absolut deloc și cumva îmi este ciudă, pentru că aveam ceva așteptări. N-a fost să fie, de data aceasta, dar nu mă dau bătută, mai încerc și cu celelalte titluri, vedem ce iese.
Eu le mulțumesc celor de la Cartepedia pentru exemplarul oferit, îl găsiți și voi aici, vă îndemn să-i acordați o șansă, chiar dacă eu fac parte din categoria celor care n-au rezonat cu povestea. Are ca teme bullying-ul, abuzul de substanțe, depresia, relația conflictuală dintre părinte și copil, și evident crimă…
Shea Collins e recepționeră, dar noaptea lucrează la propriul ei blog despre true crime, numit Cartea Cazurilor Nerezolvate. Într-o zi se întâlnește cu Beth Greer, cea mai vestită criminală în serie din localitate. De fapt, presupusă criminală în serie – deși toată lumea o consideră vinovată de uciderea a doi bărbați, Beth a fost achitată la procesul de acum patruzeci de ani. Ceea ce pentru Shea începe ca o trufanda pentru blog se transformă într-o adevărată vânătoare în căutarea adevărului, care va răsturna toate convingerile din micul oraș. Dar cineva – sau ceva – vrea să apere cu orice preț secretele pe care le ascunde conacul familiei Greer. Chiar cu prețul unei alte crime.
Așa bine a început povestea și așa m-a intrigat, misterul din jurul crimelor și a conacului Greer, dar ceva s-a pierdut pe drum și eu, de asemenea. Tind să cred că detaliile au fost cauza, mult prea multe pentru poveste, unele le-am considerat inutile, în sensul că nu au reușit nici să mă lămurească, nici să-mi pună bețe-n roate, au fost acolo degeaba și consider că dacă nu ar fi fost acele detalii, povestea ar fi fost perfectă.
Misterul nu se învârtea doar în jurul crimelor, ci și a familiei lui Beth, iar faptul că Shea, tânăra bloggeriță era pasionată de true crime și scria despre acestea, mi s-a părut tare interesant, aceasta fiind dispusă să afle până și cele mai întunecate secrete, să le scoată la suprafață și să dezvăluie adevărul în cea mai urâtă și crudă formă a lui.
Am intuit unele dezvăluiri, iar o dată ce am ajuns la partea a doua și mi s-au confirmat, începusem să-mi doresc doar să ajung la final, să aflu cum se va încheia povestea. Determinarea și dedicarea lui Shea m-a atras și chiar am urmărit-o cu interes, pe când perspectiva lui Beth mă întrista teribil și, într-o anumită măsură, mă înfricoșa. Incursiunile din trecut ale lui Beth alimentau această groază și îmi doream, ca-n acele vremuri, să fi fost mai curajoasă, să înfrunte situația orice ar fi, nu să se resemneze.
Atmosfera poveștii a fost ce trebuie, mi-a ridicat părul la ceafă și a băgat puțin paranoia în mine, la fel și suspansul, mai ales când au început să se dezlănțuie dezvăluirile. Dacă n-ar fi fost atâtea detalii, dacă ar fi fost povestea o idee mai scurtă cu vreo 50-100 de pagini, ar fi fost ideal. Totuși, cartea se parcurge relativ repede, ritmul este unul cu suișuri și coborâșuri și merită o șansă. Sunt curioasă și de celelalte titluri ale autoarei, mai ales că “Motelul Sun Down” mi-a fost recomandat de câteva ori, vedem care va fi situația. Până atunci, le mulțumesc celor de la Cartepedia pentru exemplarul oferit, găsiți și voi cartea aici.
• Titlul original: “Can’t Text This”, “Text Me Baby One More Time”
• Autor: Teagan Hunter
• Serie: “Texting”
• Volum: III, IV
• Editura: Casa
• Imprint: Popcorn
• An apariție: 2024
• Număr pagini: 340, 340
• Traducere de Elena Căpușan
A trecut un an de când am citit primele două volume ale seriei Texting și sincer, chiar mi-a fost dor de universul “mesajelor”, dar și de personaje, și-n aceste ultime două volume, “Să nu scrii asta!” și “Mai scrie-mi o dată, iubito! (dă-mi o șansă)”, au apărut episodic personajele din volumele anterioare, însă accentul a fost pus pe Robbie, prietenul cel mai bun al lui Zach, și Monty, o fată cuminte, bine crescută, care se ascunde în spatele hainelor cuviincioase, dar și pe Shepard, fratele lui Zach, și Denny, sora geamănă a lui Monty.
“Să nu scrii asta!” începe cu o noapte petrecută într-un bar deloc potrivit genului lui Monty și-i dă peste cap lumea liniștită, iar bărbatul tatuat întâlnit acolo îi bântuie gândurile. Nu este singura-n acest caz, căci la fel pățește și Robbie, nu-și găsește liniștea până nu o va revedea, măcar o dată pe fata care-i ocupă gândurile zi și noapte…
M-am distrat teribil urmărindu-i pe Monty și Robbie, povestea lor a fost amuzantă, relaxantă, captivantă, exact cum mă așteptam, cu dialoguri spumoase și pline de umor, dar și replici care m-au făcut să mă topesc de duioșie. N-au fost lipsiți nici de situațiile stânjenitoare, iar modul cum găseau soluții pentru a ieși din ele, a fost de-a dreptul comic. Acest volum ridică la fileu trope-ul single dad, un trope care-mi place teribil de mult și care aici a fost conturat foarte bine, Robbie a fost de vis, Monty pe măsura lui, în ciuda diferențelor dintre ei, opposites attract on point, ce să mai… Să mai spun că Monty a trăit visul oricărei fete cuminți, acela de a întâlni un bărbat clădit bine, cu mușchi unde trebuie, tatuat și carismatic? Nu m-aș fi supărat să fiu puțin în locul ei…
Al patrulea volum și ultimul, de altfel, al seriei trezește amintiri nu tocmai plăcute, după cum lasă să se înțeleagă Denny, sora geamănă a lui Monty. În urmă cu șase ani, l-a cunoscut pe Shepard, prietenul cel mai bun al lui AJ, iubitul prietenei sale cele mai bune Allie, și deși nu a ajuns să-l cunoască față în față, s-a îndrăgostit de el prin intermediul mesajelor. Întâlnirea celor doi nu a ieșit cum se aștepta Denny, iar sentimentele sale au fost călcate în picioare, iar acum, în prezent, șase ani mai târziu, este nevoită să-i suporte prezența lui Shepard, căci Allie și AJ se căsătoresc.
O poveste despre frică, riscuri, secrete, greșeli, prima iubire și o a doua șansă, toate acestea fiind frumos completate cu stilul deja specific al autoarei, replici încărcate de umor, scene amuzante și presărate cu tensiune sexuală, rezultând o poveste relaxantă, comică, dar și emoționantă.
Mi-a plăcut modul cum a reușit autoarea să lege personajele între ele, prin diversele relații amicale dintre acestea, formând parcă o mare familie, multe relații erau strâns legate, puternice, de susținere reciprocă, dar mi-a mai plăcut și faptul că acțiunea fiecărui volum a avut loc la o mică diferență de timp unul de celălalt, permițând observarea evoluției relației dintre cupluri, dar și personaje individual.
O serie frumoasă, care merită toată atenția voastră, cu povești spumoase, amuzante, pline de romantism și de replici așa cum trebuie, text aerisit și captivant, vă garantez că nu veți putea pune cartea deoparte! Eu le mulțumesc celor de la Cartepedia pentru exemplarele oferite, găsiți și voi seria integrală aici.
De ce n-am citit eu cartea asta mai repede, nu știu, dar atât de mult mi-a plăcut, că nu știu cum am să vă explic, poate să vă confirme Andreea, că am spamat-o puțin în privat.
Zander este acel sportiv căruia nu-i pasă de imaginea sa, se ia la bătaie pe gheață, în fiecare seară are parte de compania unei noi femei, este arogant și invidiat de ceilalți. Stevie este o femeie voluptoasă, complexată de formele sale, toată viața a auzit critici la adresa rotunjimilor sale și a ajuns să nu mai aibă încredere în sine. Este însoțitoare de zbor și se întâmplă să fie angajată pentru avionul privat al echipei de hockey unde joacă Zander. La ce nu se așteptau cei doi însă, a fost să-și găsească “nasul” care mereu să le dea replica potrivită…sau poate nu…🫣
“La înălțime” a fost mai mult decât o poveste romantică clișeică, a avut profunzime și a fost emoționată, deși n-au lipsit umorul și scene încărcate de tensiune. Relația dintre Zanders și Stevie a fost cu momente de tandrețe, presărată cu multe tachinări și replici istețe, iar monologurile lor au transmis exact ce trebuia. Deși sunt genul de cititor care nu agreează descrierile, aici fiind vorba de sentimentele lor, am savurat fiecare paragraf, fiind surprinsă de cât de bine a reușit autoarea să redea fiecare emoție, parcă le-aș fi simțit pe propria piele. M-am atașat foarte repede atât de Stevie, cât și de Zanders, i-am simțit ca pe niște prieteni foarte apropiați, iar când le-am aflat povestea din spatele aparențelor, mi-aș fi dorit să pot fi capabilă să intru în carte și să-i îmbrățișez pe fiecare în parte.
Cu Stevie m-am identificat cel mai mult, de când m-a lovit pubertatea am avut probleme cu greutatea și cu formele, unele mai pronunțate în unele părți, cu timpul am ajuns să le accept, mai greu ce e drept, dar sunt ale mele, și am înțeles-o în totalitate pe Stevie. De ce se simțea complexată, de ce îi era greu să riposteze în ciuda vârstei, dar așa m-am bucurat de tare pentru ea când a prins curaj să-și spună ofurile și să se impună, să se accepte și să se venereze. Nu suntem toate femeile făcute să ne încadrăm într-un anumit tipar, fiecare e frumoasă în felul ei și trebuie să ne acceptăm cu bune și cu mai puțin bune.
Zander, de cealaltă parte, avea alte probleme existențiale, iar zidurile din jurul său nu permiteau să se vadă interiorul, ci doar exteriorul, unul de fustangiu, prea îndrăgostit de sine. Dar pe mine nu m-a păcălit, căci l-am citit de la primele gânduri, l-am simțit că ascunde mult mai multe decât lasă să se vadă și mă durea imaginea pe care o avea, știind ce suflet are și ce frumusețe ascunde.
Două caractere total opuse, puternice, cu probleme de încredere, răni profunde, care reușesc să se vindece reciproc în cel mai frumos mod posibil, care-și permit să simtă după toate cele câte au pătimit, care-și deschid sufletul puțin câte puțin și care descoperă că cel mai bine și sănătos este să-ți trăiești viața cum dorești tu, nu cum îți dictează alții.
Mi-a plăcut foarte mult și modul în care a construit autoarea relația dintre Stevie și Ryan, fratele ei geamăn, cea dintre Stevie și Indi, colega sa de lucru, dar și cea dintre Zanders și Madison, fiecare dintre ele a devenit tot mai puternică și strânsă, au avut familiaritate și se observa acest lucru atunci când Stevie și Zanders își permiteau să fie ei înșiși în jurul acestora, nu mai spun de umor întâlnit când se aflau aceste personaje în același cadru.
Un titlu care are puțin din toate și oferă o lectură relaxantă, plăcută, dar și una care va rămâne în minte, cu siguranță!
Doar de bine am auzit de seria “Băieții de la Tommen”, iar cum în ultima perioadă m-am tot fript cu titlurile super hyped pe bookstagram, am evitat să mă apuc de primele două volume, deși le aveam în bibliotecă. Dar curiozitatea nu mi-a mai dat pace și luna aceasta le-a venit rândul, mai ales că Andreea și Laura mi le-au tot recomandat.
Ladies and gentlemens, din punctul meu de vedere, își merită tot hype-ul, a fost perfectă, n-am nimic de obiectat, m-a trecut prin toate stările și mi-aș fi dorit să am capacitatea de a pătrunde în poveste pentru a alina personajele și a le face dreptate, că m-am transformat de câteva ori pe canapea, citind-o.
Dacă aceste două volume m-au cucerit, nu mă îndoiesc de faptul că la fel se va întâmpla și cu următoarele, mai ales că-i vor avea în prim plan de Joey și Gibs, două personaje care mi-au ajuns la suflet încă din aceste două volume. Chiar îmi doream să fie despre ei în volumele următoare și când am aruncat un ochi pe Goodreads să văd cine-s personajele principale în continuare, am țipat de bucurie.
La cei aproape 16 ani ai săi, Shannon a cunoscut doar frica, nu a ieșit cu nimic în evidență și totuși, se pare că atrage atenția, fiind agresată atât la scoală, cât și acasă. În speranța că va scăpa de tortură, este transferată la Tommen, un liceu privat, însă nu se aștepta să atragă atenția vedetei liceului, Johnny Kavanagh, chiar din prima zi.
De la primele pagini am știut că va fi acea cartea carte care mă va rupe în bucăți și-n același timp mă va mângâia, și nu m-am înșelat, m perspectiva lui Shannon mereu am citit-o cu sufletul în gât, tremurând de furie și de neputință, gândindu-mă că așa ceva nu este posibil, să nu se poată face nimic, să fie atâta nedreptate, și totuși, să poți să trăiești în astfel de suferințe, căutându-ți mici bucurii. M-a durut povestea ei, conștientă că ceea ce s-a vrut a fi o ficțiune, se întâmplă și-n realitate din păcate, ceea ce e și mai cumplit, autoarea reușind să surprindă până și cele mai urâte scene, redându-le atât de viu, încât aveam impresia că asist pe bune la cele ce se întâmplă. M-a durut resemnarea lui Shannon, judecând-o și-n același timp înțelegând-o, complăcându-se în situația respectivă, altă soluție nu se vedea, din păcate, iar dacă cumva îndrăznea să riposteze, mai rău era… M-a durut și cu durerea asta în piept am parcurs cele două volume…
Perspectiva lui Johnny, pe de altă parte, a fost încărcată de bună-dispoziție, umor, ambiție, elemente pe care la Shannon nu am găsit-o, cel puțin în primul volum, au fost când și când, dar în doze minuscule, cele două perspective reușind să se completeze perfect, alternarea rece-cald/ plâns-râs a fost ce trebuie pentru mine. Povestea lui Johnny a fost la polul opus de cea a lui Shannon, o familie înstărită, bună, părinți mereu implicați în viața sa și deschiși la discuții, chiar si la cele mai inconfortabile, care pe mine m-au distrat teribil și sincer, mă vedeam pe mine făcând același lucru când piciul meu va crește, s-a simțit o diferență de la cer la pământ, făcând povestea și mai veridică. Iar când cei doi se “ciocneau”, cu reticență la început, iar apoi cu o mică “foame”, să spun așa, secretele erau amenințate a fi scoase la suprafață.
Deși este un romance young adult este mai matur decât multe alte romance-uri cu tineri pe care eu le-am citit, poate chiar și decât unele new adult, povestea a fost de așa natură încât a determinat personajele să se maturizeze înainte de vreme, din păcate, iar copilăria să le fie total diferită, să uite cum este să fii copil pentru câteva clipe și să te bucuri de momentele specifice vârstei. Nu a avut deloc dramă adolescentină, poate doar puțin din partea Bellei, un personaj căruia i-aș fi scos ochii dacă ar fi fost după mine, iar acest lucru a făcut ca povestea sâ crească tot mai mult în ochii mei și să mă determine să citesc fără oprire. Chiar și când nu citeam, gândul îmi era tot la volume, stăteam seara după ce-l adormeam pe Casi și mai citeam o oră-două, deși eram ruptă de oboseală, plângând și suspinând pentru tot ce se întâmplă cu Shannon și Johnny.
Nu au fost singurele personaje de care m-am atașat, până și cele secundare/ centrale mi-au cucerit inima, cap de listă fiind Gibsie, cel mai bun prieten al lui Johnny și clovnul seriei, care în ciuda umorului și a prostiilor pe care le face, îmi lasă impresia că ascunde mai mult decât atât personajul său. La fel și Joey, fratele lui Shannon, dar și Claire și Lizzie, prietenele cele mai bune ale lui Shannon, parcă dorindu-mi să fie un volum și cu Lizzie, simt că are ceva ce mă va încânta, dar și frânge, observându-i zidurile din jur în aceste două volume. Fiecare personaj, indiferent de poziție, își are propria poveste și secrete, iar eu îmi doresc să le descos pe toate și să mă pierd în ele, sincer.
Este o serie care mi-a ajuns la suflet și care-mi bântuie gândurile, o va face multă vreme de acum încolo, nu mă îndoiesc, și le mulțumesc fetelor pentru recomandarea lor. Astfel de titluri îmi doresc să treacă prin mâinile mele, titluri cu povești care oferă lecții de viață, care, deși se doresc a fi fictive, surprind cruda realitate uneori, cu bune și rele, cu bucurii și cu tristeți, cu împliniri și cu dezamăgiri, povești ale căror personaje să mă determine să-mi doresc a poseda capacitatea de a pătrunde între pagini și a le oferi consolarea necesară, de a le fi alături, de a le susține și îmbrățișa atunci când mă lovește impulsul.
“Binding 13” și “Keeping 13” m-au trecut prin toate stările, de la râs cu poftă, la plâns cu muci și suspine, de parcă aș fi trăit pe propria piele scenele respective, am stat cu sufletul cât un purice, am transpirat mai ceva ca la un antrenament intens la sală, jur, atâta tensiune și neliniște, teamă, durere, dar și recunoștință sau speranță am simțit în acele momente citind. Nu mai spun de cadrele încărcate de duioșie care mi-au topit inima la propriu sau clipele când strângeam cartea la piept de bucurie că se întâmplase ceva frumos. Deși au fost previzibile pentru mine, am adorat fiecare capitol parcurs, le-am sticker-it de le-a luat mama zmăului și le-am urcat pe un piedestal în topul titlurilor young adult romance. Pentru mine au fost perfecte și vi le recomand cu dragă inimă!
Recent le-am descoperit pe autoarele Christina Lauren, prima întâlnire fiind cu “Paradis de împrumut”, iar de atunci mi-am tot propus să descopăr și alte titluri de-ale lor, stilul de scriere este unul accesibil, amuzant, iar personajele simpatice, ceea ce mi-a confirmat și “Autoboyografie. O poveste despre noi”.
L-am cunoscut pe Tanner, un adolescent care se înscrie la un curs de scriere creativă la îndemnul prietenei sale cele mai bune, Autumn. Cât de greu poate să fie să scri o carte în patru luni? Doar că nu se aștepta ca Seminarul respectiv să-i scoată în cale fericirea, îl întâlnește pe Sebastian, asistenul profesorului care se ocupă de curs, un mormon dedicat, care urmează să plece în misiune…
Prima iubire mereu vine ca un marfar, când te lovește, îți dă bine ca să ții minte, iar povestea lui Tanner nu a făcut excepție, culminând și cu explorarea identității și a sexualității, dar și a credinței. Tanner știe cine și ce este, are parte de susținerea familiei, iar acest lucru a contat enorm, de asemenea Autumn îi este alături și-l sprijină în orice decizie. Ceea ce nu pot să spun de Sebastian, care e la polul opus. Da, are și el parte de susținerea familiei, dar pentru ceea ce-și doreste familia, nu el personal, iar acest lucru m-a întristat, sincer.
Am încercat să privesc povestea din perspectiva amândurora, atât a lui Tanner, cât și a lui Sebastian, să mă pun în locul familiei lor și să mă gândesc oare eu cum aș fi reacționat dacă al meu copil se lupta cu atâtea sentimente contradictorii și se simtea pierdut, ajungând la concluzia că fericirea lui e cea mai importantă și că n-aș ține cont de absolut nimeni și nimic, nu m-ar interesa nicio părere, doar să știu că fiul meu se simte împlinit cu deciziile luate.
“Autoboyografie. O poveste despre noi” are acel gen de poveste care îți dă de gândit, credința și sentimentele necuviincioase se ciocnesc (necuviincioase pentru unii dintre ei), dar într-un fel se împacă destul de bine, trezind speranța că se poate, atâta vreme cât ești deschis cu tine și îți accepți sentimentele, toate acestea fiind redate cu emoție și umor.
Recomand cu drag cartea, o găsiți aici pe site-ul celor de la Cartepedia, cărora le mulțumesc pentru exemplarul oferit!
Merit este o adolescentă diferită, ciudată aș putea spune, dar ce adolescent nu e ciudat la vârsta de 17 ani, mai ales când și familia din care provine e ciudată? “Ciudățenia” lui Merit este că îi place să colecționeze trofee, deși ea nu a câștigat niciunul, iar această pasiune i-l scoate în cale pe Sagan, atunci când se află într-un magazin de antichități. Întâlnirea lui Sagan este doar începutul surprizelor, căci viața lui Merit va lua o turnură deloc plăcută…
De la primele pagini am realizat că mă avânt într-o poveste neobișnuită, ce familie zdravănă la cap locuiește într-o biserică veche, cu mama naturală “cazată” la subsol (suferă de agorafobie) și mama vitregă în casă? Din start ceva nu era cum trebuie aici și deși eram curioasă cum s-a ajuns în situația respectivă, dar eram și atrasă de această familie, mi-am zis că asta nu va fi lectura ce credeam eu că voi avea parte de la CoHo.
Pe Merit am văzut-o ca pe o adolescentă neînțeleasă, care nu-și găsea locul nicăieri, chiar simțindu-se în plus în cadrul familiei, ceea ce era trist, sincer, ținând cont de faptul că familia ar trebui să-ți ofere cel mai mult sprijin. Sora sa geamănă, Honor, mi s-a părut egoistă, la un moment dat, preocupată doar de bunăstarea sa și nu băga în seamă prea mult ce se întâmplă în jurul ei, însă ce m-a durut mai tare a fost că n-a susținut-o pe Merit atunci când aceasta a avut cea mai mare nevoie și a fost privită cu ochi rău. Familia lui Merit este consolidată pe secrete, iar când încep să iasă la lumină toate, armonia se năruie, sau mai bine spus obișnuința și rutina se schimbă complet.
Sincer, mă așteptam la mult mai mult de la această carte, să simt emoție puternică, să mă fatalizeze, cum a făcut autoarea cu multe dintre titlurile sale, însă nu a fost să fie, din contră, de multe ori m-am enervat, aș fi împărțit câteva palme și mă simțeam frustrată din lipsa comunicării dintre personaje. Într-un fel înțelegeam, dar tot îmi doream o idee mai mult decât ceea ce mi se oferea.
“Cu drag, Merit” este o poveste despre o familie mai aparte, copleșită de secrete, unde comunicarea nu se întâmplă așa cum ar trebui, este despre adolescenți neînțeleși, străini care văd mai mult decât propria familie, consolare și realizare că ceva nu este în regulă, este despre depresie, pasiune “nesănătoasă”, anxietate, suferință, recunoaștere și-ntr-un final acceptare, dar și despre sprijin și iubire. Găsiți și voi titlul aici, pe Cartepedia, cărora le mulțumesc pentru exemplarul oferit.
Nu știu de ce am amânat atât timp să încep seria “Dalidan Zarthas”, de fapt știu, pentru că am așteptat să se lanseze toate volumele 🙈, să nu îmi rod unghile de nerăbdare după continuare. Dar curiozitatea a câștigat de data aceasta și am parcurs primul volum, ca apoi să realizez că e musai să continui cu volumul doi. Nu s-a întâmplat să continui imediat, atenția mi-a fost distrusă de alte titluri, însă doar o lună trecută a fost necesară pentru a realiza că mi-e dor de personaje și că-mi doresc să revin în universul creat de autor.
Dalidan este un adolescent orfan, care alături de alți trei prieteni își propun să fugă din orfelinatul unde stau. Planul le este dat peste cap într-o seară când Sfâșietorii atacă, iar fuga lor are loc mai devreme decât se așteptau, dar se soldează și cu pierderi, căci unul dintre prietenii săi nu scapă cu viață. În acel moment nutrește dorința de a deveni puternic, să lupte împotriva Sfâșietorilor și să-și răzbune prietenul.
Acțiunea din primul volum este extrem de alertă, se petrec foarte multe, iar timpul de procesare este unul scurt, ori eu așa am pățit, nu apucam bine să diger un eveniment că eram izbită de altul. Nu spun că m-a deranjat, din contră, m-a îmboldit să continui lectura și să nu mă pot despărți de poveste cu lejeritate.
În al doilea volum, acțiunea este puțin mai lentă, sunt introduse elemente noi ale universului, făcându-l și mai complex decât era deja, iar informațiile oferite schimbă anumite cursuri ale evenimentelor, dar și scot la lumină secrete de mult tăinuite. Unele mărturisiri le-am intuit și așa m-am bucurat când bănuielile mi s-au materializat, dar în aceeași măsură m-a durut prefăcătoria și minciuna, căci din cauza lor avea de suferit cineva de care am prins drag. Cum era de așteptat, a fost o lectură cu suișuri și coborâșuri, cu multe informații de asimilat, o evoluție frumoasă a personajelor și o poveste care a reușit să mă năucească.
Volumul trei începe în forță, direct din punctul în care s-a încheiat al doilea volum și vine cu unele dezvăluiri care m-au șocat. De asemenea, apar zeii în toată splendoarea lor și se ciocnesc credințele, și recunosc, am avut momente când așa m-am înfuriat la unele afirmații, că-mi venea să dau cu cartea de toți pereții, afirmații făcute de zei, că doar ei sunt mari și tari, nimeni nu e ca ei și totul trebuie făcut după placul lor… Autorul a fost nemilos în acest al treilea volum și m-a luat prin surprindere, nu doar o dată, m-a și durut când conștientizam soarta unor personaje de care ajunsesem să mă atașez puțin câte puțin. Dacă ziceam că-n volumul doi mi-a oferit numeroase informații noi, ei bine, în al treilea volum a reușit să mă zăpăcească complet și să mă determine să mă întreb de unde îi vin ideile, cum îi functionează imaginația, pentru că nu ezită să mă surprindă tot mai mult, pe măsură ce avansam cu lectura.
Mi-a plăcut enorm cum a împletit fiecare informație cu acțiunea în sine, micile incursiuni din trecut apărute prin intermediul ziarelor sau scrisorilor, dar și misterul din jurul unor entități, căci nu-s sigură dacă sunt persoane sau tot un fel de zei 🙈. Acțiunea curge, foarte rare sunt momentele când bate pasul pe loc, iar când se întâmplă asta este pentru că sunt introduse informații noi și cumva trebuie să se așeze, să fie digerate, dar și când evenimentele prind elan, trebuie să te ții că se dezlănțuie prăpădul…
M-am atașat foarte repede de personaje, în special de Dalidan, fiind și cel în jurul căruia gravitează povestea, bănuiam că destinul său va fi unul măreț, însă sacrificiile pe care trebuia să le facă nu se justificau și, într-o anumită măsură, ajunsese să mă doară că era nevoit să facă atâtea pentru a-și îndeplini visul de a se răzbuna și nu numai, parcă norocul îl ocolea și când avea parte de o fărâmă de bucurie, trebuia să intervină ceva și să-i dea peste cap toată bunăstarea.
Eranya este unul dintre personajele secundare, care-și face intrarea mai târziu în primul volum și pe care am ajuns să-l consider principal, m-a determinat să o urmăresc cu interes de la prima apariție și să o admir de-a lungul celor trei volume, făcându-și loc, încet, încet, în sufletul meu. Inteligentă, hotărâtă, impunătoare, reușește să se afirme chiar și-n fața bărbaților, devenindu-le egală atunci când este vorba de a lupta.
Un alt personaj care m-a câștigat și pentru care m-a durut sufletul când i-am aflat reala poveste a fost Qidan, un bărbat ce ajunge să-l slujească pe Dalidan, după ce acesta din urmă îl salvează. Viața sa mi s-a părut cea mai chinuită, dar m-am bucurat de cum a evoluat povestea sa. Mi-a redat speranța că se poate și mai bine atunci când nu te aștepți, iar iubirea apare exact când e cea mai mare nevoie de ea. La fel de mult am admirat-o și pe Aja, care intră în scenă începând cu volumul doi, o femeie simplă, asemeni lui Qidan, care face parte din rasele mici, însă este o femeie înfiptă, ce nu acceptă prostii din partea celorlalți și mereu le dă peste nas, asta m-a câștigat și mai mult.
Kaya este un personaj care mi-a dat puțin de furcă, să spun așa, pentru că am avut momente când o apreciam și o înțelegeam, dar și momente când aș fi dat-o cu capul de pereți, sincer. Impulsivă și puțin egoistă, nu ținea cont de ceilalți și reacționa în funcție de sentimentele sale, dar care, spre final de volum trei, mi-a deschis puțin ochii și m-a convins să stau geană pe ea, că mai are surprize pregătite.
Acum eu mă întreb, ce fac până apare volumul patru? Aveam nevoie de el ieri 🤣, am încă multe nelămuriri și cliffhanger-ul în care s-a terminat volumul trei mă roade… Este o serie extraordinară, cu un univers bine pus la punct, personaje care evoluează armonios de la un volum la altul, numeroase momente când inima îți sta în loc, dar și care scot necuratul din tine, eu m-aș fi transformat de câteva ori să pun la punct unele ființe, și sunt convinsă că ceea ce a pregătit Gelu în ultimul volum mă va lovi din toate părțile…
• Titlul original: “Scorch Dragons”, “Battle Born”
• Autor: Amie Kaufman
• Serie: “Elementalii”
• Volum: II, III
• Editura: Corint
• Imprint: Corint Junior
• An apariție: 2022, 2023
• Număr pagini: 448, 304
• Traducere de Sorin Petrescu, Ioana Radu
“Dragonii pârjolitori” pornește din același punct în care s-a încheiat primul volum al seriei “Elementalii”, surprinzându-i pe Anders și Lisabet în mijlocul dragonilor, unde au ajuns pentru a o salva pe Rayna, sora geamănă a lui Anders. Doar că Rayna nu are nevoie de salvare, iar cei doi își găsesc locul în bârlogul dragonilor, deși sunt lupi de gheață.
În acest volum descoperă că ceea ce au fost învățați la academia lupilor nu este în totalitate adevărat, că realitatea a fost distorsionată, iar cunoștințele lor au fost manipulate prin intermediul minciunilor. O poveste mereu are două versiuni, iar care este cea adevărată, ei bine, rămâne de aflat…
Iar în cel de-al treilea volum, probabil vă puteți face idee despre ce se petrece. Are loc confruntarea finală, unde se pun toate pe “masă” pentru binele omenirii, dar și cel al lupilor și dragonilor, cu numeroase riscuri și pericole bătând la ușă. Însă cum se așează lucrurile, vă îndemn să aflați.
Este o serie middle grade foarte captivantă, cu un univers superb conturat, încărcat de magie, personaje curajoase, în ciuda vârstei fragede, multe secrete de deslușit, ambiții care nu prevestesc nimic bun, prietenii armonioase și alianțe neașteptate. Vorbește și despre familie, legătura dintre părinți și copii, dar și despre cea dintre frați, despre cum familia nu înseamnă întotdeauna că trebuie să fie conectată de legăturile de sânge, ci poate fi formată din persoane cu totul străine și-n mijlocul cărora să te simți acasă.
Prea multe detalii nu vă pot oferi, având în vedere că sunt volumele doi și trei ale seriei “Elementalii”, dar vă mărturisesc că eu mă declar cucerită complet de serie și mă bucur enorm că am descoperit-o, la cât de mult tânjeam după ea. Copilul din mine este foarte fericit și sincer, abia aștept să o descopere și Casi când va veni vremea. O găsiți și voi pe Cartepedia aici, cărora eu le mulțumesc din suflet pentru exemplarele oferite!
Bookworm in a cozy corner 