Recent le-am descoperit pe autoarele Christina Lauren, prima întâlnire fiind cu “Paradis de împrumut”, iar de atunci mi-am tot propus să descopăr și alte titluri de-ale lor, stilul de scriere este unul accesibil, amuzant, iar personajele simpatice, ceea ce mi-a confirmat și “Autoboyografie. O poveste despre noi”.
L-am cunoscut pe Tanner, un adolescent care se înscrie la un curs de scriere creativă la îndemnul prietenei sale cele mai bune, Autumn. Cât de greu poate să fie să scri o carte în patru luni? Doar că nu se aștepta ca Seminarul respectiv să-i scoată în cale fericirea, îl întâlnește pe Sebastian, asistenul profesorului care se ocupă de curs, un mormon dedicat, care urmează să plece în misiune…
Prima iubire mereu vine ca un marfar, când te lovește, îți dă bine ca să ții minte, iar povestea lui Tanner nu a făcut excepție, culminând și cu explorarea identității și a sexualității, dar și a credinței. Tanner știe cine și ce este, are parte de susținerea familiei, iar acest lucru a contat enorm, de asemenea Autumn îi este alături și-l sprijină în orice decizie. Ceea ce nu pot să spun de Sebastian, care e la polul opus. Da, are și el parte de susținerea familiei, dar pentru ceea ce-și doreste familia, nu el personal, iar acest lucru m-a întristat, sincer.
Am încercat să privesc povestea din perspectiva amândurora, atât a lui Tanner, cât și a lui Sebastian, să mă pun în locul familiei lor și să mă gândesc oare eu cum aș fi reacționat dacă al meu copil se lupta cu atâtea sentimente contradictorii și se simtea pierdut, ajungând la concluzia că fericirea lui e cea mai importantă și că n-aș ține cont de absolut nimeni și nimic, nu m-ar interesa nicio părere, doar să știu că fiul meu se simte împlinit cu deciziile luate.
“Autoboyografie. O poveste despre noi” are acel gen de poveste care îți dă de gândit, credința și sentimentele necuviincioase se ciocnesc (necuviincioase pentru unii dintre ei), dar într-un fel se împacă destul de bine, trezind speranța că se poate, atâta vreme cât ești deschis cu tine și îți accepți sentimentele, toate acestea fiind redate cu emoție și umor.
Recomand cu drag cartea, o găsiți aici pe site-ul celor de la Cartepedia, cărora le mulțumesc pentru exemplarul oferit!
Merit este o adolescentă diferită, ciudată aș putea spune, dar ce adolescent nu e ciudat la vârsta de 17 ani, mai ales când și familia din care provine e ciudată? “Ciudățenia” lui Merit este că îi place să colecționeze trofee, deși ea nu a câștigat niciunul, iar această pasiune i-l scoate în cale pe Sagan, atunci când se află într-un magazin de antichități. Întâlnirea lui Sagan este doar începutul surprizelor, căci viața lui Merit va lua o turnură deloc plăcută…
De la primele pagini am realizat că mă avânt într-o poveste neobișnuită, ce familie zdravănă la cap locuiește într-o biserică veche, cu mama naturală “cazată” la subsol (suferă de agorafobie) și mama vitregă în casă? Din start ceva nu era cum trebuie aici și deși eram curioasă cum s-a ajuns în situația respectivă, dar eram și atrasă de această familie, mi-am zis că asta nu va fi lectura ce credeam eu că voi avea parte de la CoHo.
Pe Merit am văzut-o ca pe o adolescentă neînțeleasă, care nu-și găsea locul nicăieri, chiar simțindu-se în plus în cadrul familiei, ceea ce era trist, sincer, ținând cont de faptul că familia ar trebui să-ți ofere cel mai mult sprijin. Sora sa geamănă, Honor, mi s-a părut egoistă, la un moment dat, preocupată doar de bunăstarea sa și nu băga în seamă prea mult ce se întâmplă în jurul ei, însă ce m-a durut mai tare a fost că n-a susținut-o pe Merit atunci când aceasta a avut cea mai mare nevoie și a fost privită cu ochi rău. Familia lui Merit este consolidată pe secrete, iar când încep să iasă la lumină toate, armonia se năruie, sau mai bine spus obișnuința și rutina se schimbă complet.
Sincer, mă așteptam la mult mai mult de la această carte, să simt emoție puternică, să mă fatalizeze, cum a făcut autoarea cu multe dintre titlurile sale, însă nu a fost să fie, din contră, de multe ori m-am enervat, aș fi împărțit câteva palme și mă simțeam frustrată din lipsa comunicării dintre personaje. Într-un fel înțelegeam, dar tot îmi doream o idee mai mult decât ceea ce mi se oferea.
“Cu drag, Merit” este o poveste despre o familie mai aparte, copleșită de secrete, unde comunicarea nu se întâmplă așa cum ar trebui, este despre adolescenți neînțeleși, străini care văd mai mult decât propria familie, consolare și realizare că ceva nu este în regulă, este despre depresie, pasiune “nesănătoasă”, anxietate, suferință, recunoaștere și-ntr-un final acceptare, dar și despre sprijin și iubire. Găsiți și voi titlul aici, pe Cartepedia, cărora le mulțumesc pentru exemplarul oferit.
Nu știu de ce am amânat atât timp să încep seria “Dalidan Zarthas”, de fapt știu, pentru că am așteptat să se lanseze toate volumele 🙈, să nu îmi rod unghile de nerăbdare după continuare. Dar curiozitatea a câștigat de data aceasta și am parcurs primul volum, ca apoi să realizez că e musai să continui cu volumul doi. Nu s-a întâmplat să continui imediat, atenția mi-a fost distrusă de alte titluri, însă doar o lună trecută a fost necesară pentru a realiza că mi-e dor de personaje și că-mi doresc să revin în universul creat de autor.
Dalidan este un adolescent orfan, care alături de alți trei prieteni își propun să fugă din orfelinatul unde stau. Planul le este dat peste cap într-o seară când Sfâșietorii atacă, iar fuga lor are loc mai devreme decât se așteptau, dar se soldează și cu pierderi, căci unul dintre prietenii săi nu scapă cu viață. În acel moment nutrește dorința de a deveni puternic, să lupte împotriva Sfâșietorilor și să-și răzbune prietenul.
Acțiunea din primul volum este extrem de alertă, se petrec foarte multe, iar timpul de procesare este unul scurt, ori eu așa am pățit, nu apucam bine să diger un eveniment că eram izbită de altul. Nu spun că m-a deranjat, din contră, m-a îmboldit să continui lectura și să nu mă pot despărți de poveste cu lejeritate.
În al doilea volum, acțiunea este puțin mai lentă, sunt introduse elemente noi ale universului, făcându-l și mai complex decât era deja, iar informațiile oferite schimbă anumite cursuri ale evenimentelor, dar și scot la lumină secrete de mult tăinuite. Unele mărturisiri le-am intuit și așa m-am bucurat când bănuielile mi s-au materializat, dar în aceeași măsură m-a durut prefăcătoria și minciuna, căci din cauza lor avea de suferit cineva de care am prins drag. Cum era de așteptat, a fost o lectură cu suișuri și coborâșuri, cu multe informații de asimilat, o evoluție frumoasă a personajelor și o poveste care a reușit să mă năucească.
Volumul trei începe în forță, direct din punctul în care s-a încheiat al doilea volum și vine cu unele dezvăluiri care m-au șocat. De asemenea, apar zeii în toată splendoarea lor și se ciocnesc credințele, și recunosc, am avut momente când așa m-am înfuriat la unele afirmații, că-mi venea să dau cu cartea de toți pereții, afirmații făcute de zei, că doar ei sunt mari și tari, nimeni nu e ca ei și totul trebuie făcut după placul lor… Autorul a fost nemilos în acest al treilea volum și m-a luat prin surprindere, nu doar o dată, m-a și durut când conștientizam soarta unor personaje de care ajunsesem să mă atașez puțin câte puțin. Dacă ziceam că-n volumul doi mi-a oferit numeroase informații noi, ei bine, în al treilea volum a reușit să mă zăpăcească complet și să mă determine să mă întreb de unde îi vin ideile, cum îi functionează imaginația, pentru că nu ezită să mă surprindă tot mai mult, pe măsură ce avansam cu lectura.
Mi-a plăcut enorm cum a împletit fiecare informație cu acțiunea în sine, micile incursiuni din trecut apărute prin intermediul ziarelor sau scrisorilor, dar și misterul din jurul unor entități, căci nu-s sigură dacă sunt persoane sau tot un fel de zei 🙈. Acțiunea curge, foarte rare sunt momentele când bate pasul pe loc, iar când se întâmplă asta este pentru că sunt introduse informații noi și cumva trebuie să se așeze, să fie digerate, dar și când evenimentele prind elan, trebuie să te ții că se dezlănțuie prăpădul…
M-am atașat foarte repede de personaje, în special de Dalidan, fiind și cel în jurul căruia gravitează povestea, bănuiam că destinul său va fi unul măreț, însă sacrificiile pe care trebuia să le facă nu se justificau și, într-o anumită măsură, ajunsese să mă doară că era nevoit să facă atâtea pentru a-și îndeplini visul de a se răzbuna și nu numai, parcă norocul îl ocolea și când avea parte de o fărâmă de bucurie, trebuia să intervină ceva și să-i dea peste cap toată bunăstarea.
Eranya este unul dintre personajele secundare, care-și face intrarea mai târziu în primul volum și pe care am ajuns să-l consider principal, m-a determinat să o urmăresc cu interes de la prima apariție și să o admir de-a lungul celor trei volume, făcându-și loc, încet, încet, în sufletul meu. Inteligentă, hotărâtă, impunătoare, reușește să se afirme chiar și-n fața bărbaților, devenindu-le egală atunci când este vorba de a lupta.
Un alt personaj care m-a câștigat și pentru care m-a durut sufletul când i-am aflat reala poveste a fost Qidan, un bărbat ce ajunge să-l slujească pe Dalidan, după ce acesta din urmă îl salvează. Viața sa mi s-a părut cea mai chinuită, dar m-am bucurat de cum a evoluat povestea sa. Mi-a redat speranța că se poate și mai bine atunci când nu te aștepți, iar iubirea apare exact când e cea mai mare nevoie de ea. La fel de mult am admirat-o și pe Aja, care intră în scenă începând cu volumul doi, o femeie simplă, asemeni lui Qidan, care face parte din rasele mici, însă este o femeie înfiptă, ce nu acceptă prostii din partea celorlalți și mereu le dă peste nas, asta m-a câștigat și mai mult.
Kaya este un personaj care mi-a dat puțin de furcă, să spun așa, pentru că am avut momente când o apreciam și o înțelegeam, dar și momente când aș fi dat-o cu capul de pereți, sincer. Impulsivă și puțin egoistă, nu ținea cont de ceilalți și reacționa în funcție de sentimentele sale, dar care, spre final de volum trei, mi-a deschis puțin ochii și m-a convins să stau geană pe ea, că mai are surprize pregătite.
Acum eu mă întreb, ce fac până apare volumul patru? Aveam nevoie de el ieri 🤣, am încă multe nelămuriri și cliffhanger-ul în care s-a terminat volumul trei mă roade… Este o serie extraordinară, cu un univers bine pus la punct, personaje care evoluează armonios de la un volum la altul, numeroase momente când inima îți sta în loc, dar și care scot necuratul din tine, eu m-aș fi transformat de câteva ori să pun la punct unele ființe, și sunt convinsă că ceea ce a pregătit Gelu în ultimul volum mă va lovi din toate părțile…
Bookworm in a cozy corner 