• Titlul original: “Herr der Diebe”

• Autor: Cornelia Funke

• Ilustrații: Cornelia Funke

• Editura: Art

• Imprint: Arthur

• Colecție: Orange Fantasy

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 432

• Traducere de Iulian Bocai

Un roman captivant despre copii care nu vor să fie controlați de adulți

Printre canalele întortocheate şi aleile cețoase ale Veneţiei îşi duce veacul o bandă de copii fugari, hoţi de buzunare. Şeful şi protectorul lor e Scipio, un puşti mascat care-şi spune Regele hoţilor. Prosper şi Bo, doi frați rămaşi orfani, se refugiază în sânul familiei de strengari. Într-o sală de cinematograf abandonată, toți se simt liberi de constrângerile adulţilor care-i vor dresați.

Nici leii înaripați ai Veneţiei nu par să-i mai apere pe copii odată ce le ia urma înţepata Estera, mătușa lui Prosper și Bo. Totul se transformă într-o cursă cu prefaceri, deghizări, dezvăluiri, iar personajele și cititorii alunecă pe canalele labirintului venețian spre un carusel vrăjit, în care vârsta copilăriei și cea adultă se contopesc.

Cartea clasică a Corneliei Funke ridică o problemă mereu actuală: cum pot adulții proteja copiii, dându-le totuşi libertatea de care au nevoie pentru a se dezvolta.

Prosper și Bo sunt doi frați care fug de acasă, luându-și viața în propriile mâini, pentru a nu fi despărțiți de către mătușa lor. Ajung la Veneția, însuflețiți de poveștile rostite de mama lor, iar văzuți aici, sunt “adoptați” de o bandă de hoți de buzunare, formată din patru copii. Însă asta nu înseamnă că sunt protejați, în special că mătușa lor sosește la Veneția, convinsă că cei doi se află aici, și apelează la un detectiv pentru a-i găsi.

Încă de la când a apărut, anul acesta la Bookfest, mi-am dorit să citesc “Regele hoților” și pot spune că am avut parte de o aventură pe cinste, dar și de o poveste emoționantă și amuzantă, fiind cucerită de copiii, dar și de adulții care se intersectează cu aceștia. Mi-a fost ușor să mă pierd în poveste încă de la primele pagini, am fost captivată și-mi doream pentru Prosper și Bo libertatea ce și-o doreau, dar și pentru ceilalți copii. Mă distram teribil urmărindu-i, Riccio, Mosca și Viespe erau totali și fiind de atâta timp împreună, și-au format propria familie. Dar eram măcinată și de o tristețe, în același timp, conștientă că destinul lor, de copii orfani, este destinul multor copii din zilele noastre…

Nu cred să fi fost ceva ce să nu-mi placă la acest roman, din contră, am adorat absolut tot, de la personaje, locația unde se desfășoară acțiunea, povestea în sine, cum destinele personajelor ajung să se împletească, dar și peripețiile acestora. Cu a lor naivitate și speranță m-au cucerit și am ajuns să mă atașez foarte mult de fiecare personaj în parte, dorindu-mi să-i curprind în brațe și să le alin fiecare durere.

“Regele hoților” este o poveste care împletește armonios frumusețea și libertatea copilăriei, speranța și visele, dar demonstrează și că familia ți-o poți alege, că nu se știe niciodată ce aduce ziua de mâine, numeroase răsturnări de situație și o aventură încântătoare care nu vrei să ajungă la sfârșit. Este un fel de “Banda celor șase ciori”, dar pentru copii, un middle grade care mi-a ajuns la suflet și pe care-mi doresc să-l îndrăgească și Casi, la vârsta potrivită.

Mi s-a părut puțin cunoscută acțiunea, după ce am avansat bine cu lectura și trecusem puțin de jumătatea cărții, iar după o scurtă documentare, am realizat că este și film. Cartea a fost ecranizată în urmă cu mulți ani, iar ecranizarea am văzut-o de câteva ori, de aceea-mi era cunoscut firul acțiunii, deși nu mai țineam minte exact deznodământul. Chiar și așa, vă recomand cu căldură titlul, îl găsiți aici pe site-ul celor de la Cartepedia, cărora țin să le mulțumesc din suflet pentru exemplarul oferit!