- Titlul original: “Iron Gold”
- Autor: Pierce Brown
- Serie: Red Rising
- Volum: IV
- Editura: Paladin
- Colecţie: Paladin SCI-FI Masters
- An apariţie: 2018
- Număr pagini: 808
- Traducere din limba engleză de Laura Ciobanu
Noul înghite vechiul. Și în inima noului e ceva ce nu înțeleg. O luptă sălbatică și frenetică pentru putere, pentru bogății, un război al tuturor împotriva celorlalți.
Războiul lumilor pare fără sfârșit. La zece ani de la începerea revoltei Culorilor Inferioare împotriva dominației Auriilor, Sistemul Solar este în continuare măcinat de intrigi și lupte. În noua lume a Secerătorului, eliberată de jugul unei clase opresoare, pacea este prețul ce se cere plătit. Prin urmare, se impune o alegere: libertatea într-un haos permanent sau pacea într-o lume nedreaptă?
“Oamenii îi spun părintele, eliberatorul, căpetenia războinică, Regele-Sclav, Secerătorul. Dar în timp se ce prăbușește către planeta sfâșiată de război, în armura lui roșie, cu armata lui vastă și cu inima grea, se simte ca un copil.”
Mai mult ca sigur v-am zăpăcit de cap cu trilogia lui Pierce Brown, la cât v-am vorbit despre ea de când a început anul, însă nu mă opresc aici, mai am să vă mai spun câteva, iar astăzi am să vă vorbesc despre “Furia de Fier”, primul volum dintr-o altă trilogie ce urmăreşte povestea lui Darrow, dar şi a altor personaje. Îmi este foarte greu să mă desprind de universal creat de Brown, sincer vă spun, deşi nu mă aşteptam să fiu atât de atrasă de genul science fiction, eu care fugeam de tot ce ţinea de spaţiu, nave, asteroizi şi toate cele, dar Brown m-a cucerit, efectiv. Acum mi-aş scoate doi ochi pentru că nu am volumul doi al acestei noi trilogii, “Furia Dezlânţuită”, dar cu siguranţă, după ce voi pune mâna pe el, îl voi topi în câteva zile, aşa cum s-a întâmplat şi cu volumul de faţă, au fost necesare doar patru zile ca să îl termin, dar şi el pe mine. Atât de mult mi-a plăcut, încât ajunsesem să visez nopţile evenimente din capitolele citite în ziua respectivă, adormeam cu gândul la carte, aşa că visele tot legate de carte erau, ceea ce mă încânta, dar mă şi speria în acelaşi timp, întrucât nu e genul de carte liniştită, ci brutală, violentă, sângeroasă, deci visele mele nu au fost tocmai liniştitoare.
Acţiunea din “Furia de Fier” se petrece la o distanţă de zece ani de cea din “Furia Dimineţii”, şi deşi am crezut că lucrurile s-au mai aranjat în atâta vreme, iar Darrow sigur a obţinut mare parte din lucrurile ce şi le-a dorit, nu a fost chiar aşa şi am fost surprinsă să constat că războiul încă mai continuă, este mult mai sângeros decât a fost până acum, în prima trilogie, sunt formate noi alianţe şi dezbinate cele vechi, sunt vânaţi vechi duşmani, dar şi foşti aliaţi, însă se poartă lupte sângeroase şi se ţes intrigi dintre cele mai cumplite. Nici nu ştiu cum să vă vorbesc despre volumul acesta, întrucât nu doresc să dau niciun spoiler dacă n-aţi citit până acum prima trilogie, dar o să încerc, pe cât posibil, să ating tot ce doresc să vă spun…văd ce reuşesc… L-am reîntâlnit pe Darrow la frumoasa vârstă de 33 de ani, cu o familie formată, avându-i alături pe Virginia, devenită Suverană, şi Pax, fiul său, dar oricât am încercat să mă bucur pentru el, nu am reuşit, mai ales când conştientizam că nu este genul de soţ, dar nici tată, normal, să spun aşa. În ciuda faptului că avea deja familie, ar fi trebuit să aibă o altă dedicare, să fie capabil de a lua anumite decizii gândindu-se la membrii familiei sale, însă nu a fost aşa, ceea ce m-a descumpănit cumplit. Aşa-mi doream să-i trag câteva seturi de palme, la ce ciudă purtam pe el, încercam să-l şi înţeleg totodată, să-mi dau seama de ce urmează un anumit curs şi nu acordă atenţia necesară cui trebuie, dar se pare că Darrow rămăsese Darrow, iar unele concepţii nu îi puteau fi schimbate, din păcate, mândria era mult prea mare, visele greu de atins, şi astfel, deciziile sale au ajuns să năruiască speranţe şi nu numai…
În acest volum am avut oportunitatea de a descoperi şi perspectiva altor personaje, fapt ce m-a bucurat, sincer, întrucât a fost o abordare interesantă, iar cum au ajuns spre final să se împletească toate, m-au lăsat complet năucită. Am făcut cunoştinţă cu Lyria din Lagalos, o Roşie din clanul Gamma, un Sondor al Iadului, aşa cum a fost şi Darrow în tinereţea sa, deşi făcea parte dintr-un clan rival, iar povestea ei mi-a reamintit cât de condamnaţi erau Roşii, cât de perisabilă era viaţa lor, cum nimeni nu ţinea cont că, oricât de inferiori ar fi, nu trebuie trataţi ca nişte sclavi, iar viaţa lor contează aşa cum contează şi a celor din Culorile Superioare. Am fost încercată de multe sentimente dureroase când parcurgeam perspectiva ei şi m-am bucurat când soarele a răsărit şi pe strada sa, când a avut parte de puţină bunătate, astfel viaţa ei luând-o pe o cale mai placută, deschisă către oportunităţi, avea parte de protectie, dar în acelaşi timp, se putea îngriji aşa cum trebuie de singurul membru rămas în viaţă din familia sa, nepotul ei Liam. Nu cred că până la acest volum Lyria şi-a mai făcut apariţia, întrucât nu-mi era cunoscut nici numele când am dat peste el, dar să descopăr povestea unui alt Roşu mi-a arătat cât de dureroasă este viaţa lor, că deşi au trecut atâţia ani de când Darrow a părăsit Culoarea pentru o cauză, nimic bun nu le-a fost oferit Roşiilor, ci doar promisiuni încălcate şi speranţe năruite…
O altă perspectivă mi-a fost oferită de Lysander, nepotul fostei Suverane Octavia, un bărbat în devenire la cei 20 de ani ai săi şi cu o viaţă total diferită de cum ar fi trebuit să aibă. Era doar un copil când a fost luat de lângă Octavia, iar din perspectiva lui am reuşit să desprind frânturi din modul său de formare, cum a ajuns cine este în prezent, bucăţele din copilăria sa necunoscută până acum, dar şi credinţele insuflate, atât pe vremea când era un copil, însă şi-n prezent. Pot spune că viaţa sa are parte de o turnură ce m-a făcut să-mi ridic sprâncenele, pe alocuri m-am temut pentru el, ca la final să mă îndoiesc de acţiunile sale, întrucât nu mai eram sigură ce-i trecea prin gânduri şi sunt extrem de curioasă de cum va evolua povestea sa în volumele următoare. Dacă până acum a fost lăsat în umbră, ei bine, cu acest volum a fost scos la lumină şi personajul său promite multe lucruri interesante…
Iar ultimul personaj a cărui perspectivă mi-a fost oferită, este cea a lui Ephraim ti Horn, fost fiu al lui Ares. Sincer vă spun, mă lovise aşa un lapsus când am dat peste numele lui, nu ştiam de unde să-l iau, deşi îmi era atât de cunoscut, iar când s-a făcut lumină în gândurile mele, îmi venea să-mi dau una peste frunte, şi cred că mi-am şi dat, nu-s chiar sigură… Întorsătura pe care a luat-o viaţa sa m-a surprins, dar în acelaşi timp, m-a făcut să mă gândesc de două ori în privinţa lui, pentru că mi-a insuflat dublicitate şi nesinceritate, chiar şi cu cei apropiaţi lui, atât cât le-a permis şi acestora să se apropie. Nu a avut parte de o viaţă uşoară nici el, a suferit şi s-a închis în el mai mult decât a a fost necesar, iar anumite decizii pe care le-a luat nu au fost tocmai cele mai inspirate…Chiar şi aşa, a avut umorul la el de fiecare dată, şi deşi am avut momente când i-aş fi dat şi lui câţiva pumni, mi-a fost drag de el, a reuşit să mă cucerească.
Iar m-am întins, se pare că nu mă pot limita în niciun fel, dar încerc să cuprind ultimele lucruri ce vreau să vi le mai spun în acest paragraf. Să descopăr mai multe perspective a fost un plus adus acestui volum, din punctul meu de vedere, astfel am avut oportunitatea de a urmări cadre diferite, personaje diverse a căror poveste a fost ascunsă până acum, dar care cu siguranţă îşi vor câştiga măreţia, asemeni lui Darrow. “Furia de Fier” este un volum complex, fermecător, alert, care vine cu ceva nou faţă de celelalte, aici referindu-mă la multiplele fire narative, este la fel de sângeros, detaliile luptelor m-au făcut să mă strâmb în fel şi chip, a reuşit să-mi frângă inima şi de această dată, deşi mă aşteptam la orice, eram pregătită să fiu lovită din toate părţile, dar chiar şi aşa, tot am luat luată prin surprindere. Jocurile de schimbă în acest volum, sunt aruncate în partidă cu totul altfel de cărţi, aliaţii se transformă în duşmani, iar duşmanii devin aliaţi, vânătorul devine vânat, iar cursa de vânătoare nu este chiar tocmai încântătoare, sunt puse la îndoială credinţe şi prietenii, dar mai ales, se urmăreşte viaţa de familie şi cât de importantă este aceasta, în tot acest război care pare să nu se mai termine…
Închei această recenzie prin a le mulţumi celor de la Editura Paladin pentru oportunitatea oferită de a descoperi această serie năucitoare şi care m-a cucerit pe deplin, eu vi-o recomand cu dragă inimă, m-aş bucura să îi acordaţi o şansă, o găsiţi pe site-ul editurii aici. Chiar dacă fugiţi de genul science fiction, nu o mai faceţi, nu este chiar atât de înfricoşător şi cu siguranţă veţi regreta apoi, aşa cum am făcut şi eu, că nu aţi îndrăznit să vă apucaţi de această serie mai devreme. Îşi merită toate laudele, iar munca autorului o putem răsplăti doar dacă îi citim titlurile publicate. Citiţi-le şi iubiţi-le, povestea cuprinde de toate pentru toţi…
„E datoria mea de om liber să citesc, pentru ca astfel să nu fiu orb şi să nu mă ducă nimeni de nas.”
„Duhoarea războiului e o amintire atât de ştearsă, încât toate îmi par cioburi ale unor vise pe jumătate uitate. Aşa ar trebui să fie viaţa. Pacea asta. Râsetele astea.”
„Istoria e o roată. Şi gloatele seamănă unele cu altele. Compuse din oameni mărunţi cu ambiţii mari. Singura lor cale de a evolua e să devoreze oameni ca mine şi ca tine.”
„Nicio pace nu durează, asta până şi vântul o ştie.”
„Durerea e o amintire. Vei trăi, vei lupta şi vei afla bucuria. Şi îţi vei aminti de familia ta, de acum şi până în cea din urmă zi a vieţii tale, pentru că dragostea nu se stinge. Dragostea e ca stelele. Lumina ei se răspândeşte până după moarte.”
„(…) viaţa-i ca un munte. Nasol, abrupt, plin de gheaţă. Încearcă să-l muţi din drum şi n-o să rezolvi nimic. Încearcă să ajuţi pe altcineva şi-o să cazi şi tu.”
„Orice creatură blândă care trăieşte mult îşi ascunde bine acul veninos.”
„(…) copiii sunt precum câinii. Unii scheaună, unii latră, alţii mărăie. Trebuie să găseşti pur şi simplu limbajul potrivit şi să le răspunzi.”
„M-ai întrebat dacă cred în Vale. Nu ştiu. Nu ştiu dacă există sau dacă ai mei mă privesc de-acolo. Dar ştiu că nu contează dacă ei ne văd sau nu. Ce contează e că noi îi putem simţi. Ni-i putem aminti. Şi putem încerca să fim atât de buni pe cât ne credeau ei.”
„Să mori tânăr e ceva divin. Încremeneşte floarea în timp. E un dar să ţi-o aminteşti aşa, în loc să vezi ravagiile vârstei…”
Bookworm in a cozy corner 