“Noi suntem băieții de la Promise” de Nick Brooks (recenzie)

• Titlul original: “Promise Boys”

• Autor: Nick Brooks

• Editura: Trei

• Colecție: Fiction Connection

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 352

• Traducere de Ioana Tătaru

“Promitem.

Suntem tinerii de la Urban Promise Prep.

Suntem destinați măreției.

Ne îndreptăm spre facultate.

Suntem pregătiți pentru succes.

Suntem extraordinari pentru că muncim din greu.

Suntem respectuoși, implicați, dedicați și concentrați.

Suntem păzitorii fraților noștrii.

Suntem responsabili pentru viitorul nostru.

Noi suntem viitorul.

Promitem.”

Acesta este imnul după care se ghidează educația în cadrul prestigioasei școli Urban Promise Prep, care, din afară pare a fi instituția model, însă în interiorul zidurilor, situația este complet diferită. Elevii sunt abuzați verbal, bruscați, acuzați și taxați pentru acțiuni dintre cele mai absurde, dar mereu cu capul plecat în fața directorului, care taie și spintecă în instituție. Asta până când directorul Moore este ucis, iar principalii suspecți sunt trei elevi care au avut câte o altercație cu victima în ziua crimei. Au avut motivul, însă este vreunul dintre ei adevăratul criminal? Mai ales când își susțin cu tărie nevinovăția…

Un young adult care m-a cucerit de la primele rânduri și mi-a dovedit că am ales cartea perfectă pentru a începe anul 2024, m-a prins instant și cu greu m-am putut rupe de poveste. Am pătruns într-o poveste învăluită în mister, captivantă și intensă, chiar, parcă aș fi urmărit un film, cu diverse cadre și personaje, iar aici și-au adus aportul numeroasele perspective și diversele cadre în care au fost surprinse personajele principale, J.B, Trey și Ramon, personaje care sunt și principalii suspecți în asasinarea lui Kenneth Moore, directorul de la Urban Promise Prep. Deși credeam că mă va lua cu capul urmărind atâtea perspective, am realizat că-mi place modul cum autorul a ales să construiască firul acțiunii, gravitând în jurul celor trei elevi, cum au fost văzuți de ceilalți, ce fel de persoane erau, lăsându-le și lor loc pe “scenă” de a se face remarcați prin propriile perspective.

Am empatizat cu fiecare personaj în parte și cu situația lor, fiecare din ei având ceva special al lor și reușind să-mi pătrundă sub piele. Sunt adolescenți care provind din familii dezbinate, cu situații financiare nu tocmai strălucite, care văd în școala pe care o urmează o oportunitate de a se afirma pe viitor, dacă urmăresc cu sfințenie regulile instituției, sunt adolescenți de culoare, de etnii diferite, iar acest lucru, deși n-are trebui să mai facă nicio diferență în societate, are un aport imens atunci când vine vorba de J.B, Trey și Ramon. Fiecare dintre ei se remarcă prin ceva: J.B. prin statura impunătoare, Trey prin gura sa mare, iar Ramon prin faptul că are rude într-o bandă de cartier, fiind văzuți din start ca infractori, doar pe baza aparențelor.

M-a durut sufletul să-i urmăresc și să-i privesc așa marginalizați, să realizez cât de rea este societatea uneori și cum trăiesc în lumea lor, vorbind vrute și nevrute, neconștientizând cât de mult prejudiciu pot aduce cu vorbe aruncate-n vânt și fără nicio bază sau justificare. M-a durut să observ cum un cadru dintr-o instituție educațională are un comportament neetic cu elevii, când ar trebui să fie un model pentru aceștia, dar și mai tare a durut conștientizarea că astfel de evenimente au loc și-n viața reală, doar pentru că unele persoane sunt de culoare și nu încadrează în rasa albă. Autorul a surprins atât de bine situația fiecăruia, imposibil să nu atingă vreo coardă sensibilă, cel puțin ale mele le-a atins pe toate, m-a ținut cu sufletul la gură de la prima și până la ultima pagină, m-a determinat să caut suspectul, să analizez fiecare fir, să urmăresc fiecate personaj care apărea în peisaj, să-i despic vorbele și acțiunile în fel și chip. Am simțit eu ceva și m-am bucurat că nu m-a înșelat nasul.

“Noi suntem băieții de la Promise” mi-a amintit de Pip din seria “Crima perfectă”, dar și de “Agathele”, este un young adult mystery tare bine construit, cu personaje inocente, sensibile, unde aparențele au un cuvânt de spus și neîncrederea se cuibărește în suflet la fiecare pas, dar este și o poveste despre susținere, prietenie, familie, iubire și…viitor.