• Titlul original: “A Conjuring of Light”

• Autor: V.E. Schwab

• Serie: “A Darker Shade of Magic”

• Volum: III

• Editura: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 712

• Traducere de Cristina Jinga

“Viața nu e făcută din alegeri. E făcută din schimburi. Unele sunt bune, altele sunt rele, dar toate au un cost.”

Ce bucurie pe sufletul meu să mă întorc așa repede în universul magiei creat de Schwab! Cred că aș putea reciti seria la nesfârșit, atât de mult mi-a pătruns sub piele și am adorat fiecare pagină din volumul trei, că doar din primele două v-am spus deja cât le-am iubit!

“Invocarea luminii” a fost un volum complex, am avut un istoric al personajelor, am fost purtată și prin amintirile lor, astfel am putut urmări mult mai bine personajele, am aflat multe despre ele, atât din trecutul lor, dar și de ce au făcut anumite alegeri, peste ce suferințe au trebuit să treacă, cum au depășit greutățile, ce le-a învățat viața, și pot spune că Holland mi-a frânt inima în mii de bucățele. Din volumele anterioare am observat că este un personaj greu încercat, iar viața sa nu a fost deloc ușoară… Eram intrigată de el de la primul volum, iar aici mi-a intrat sub piele și am ajuns să-l apreciez la fel de mult ca pe celelalte personaje. Lila a rămas la fel de slobodă la gură și chiar tupeistă, la modul că-și permite să-i dea peste nas până și regelului și nu-i pasă că acesta trebuie respectat, pentru ea e un om ca oricare altul, iar acest lucru m-a amuzat teribil. Jur, dacă mi-a plăcut de ea înainte, în acest volum a fost totală. Kell mi-a mai câștigat puțin inima și, asemeni lui Holland, mi-a arătat frânturi din amintirile sale, atașându-mă și mai tare de el, apreciindu-l pentru fiecare sacrificiu și admirându-i devotamentul și iubirea. Iar Rhy, oh Rhy, și Alucard, i-am urmărit cu sufletul la gură și m-am bucurat să îi descos mai mult în acest volum.

Personajele au rămas la fel și-n același timp s-au schimbat, au evoluat și au devenit mai puternice, mai determinate și mai curajoase în a-și exprima sentimentele, cu riscul de a răni, însă astfel se știu liniștite pentru că-și varsă amarurile. Au fost puse la grele încercări și autoarea nu le-a menajat absolut deloc, ci a fost nemiloasă în unele ipostaze, atingându-mi laturile sensibile și determinându-mă să mă tem pentru ce va urma, ținând cont că acțiunea nu a bătut nici măcar o clipă pasul pe loc și s-au întâmplat atâtea, încât nu mai știam ce să mai cred și eram bulversată. Ce timp de respiro, totul pe repede-nainte, doar era o cursă contra cronometru și întunericul părea să aibă sorț de izbândă.

Cum am spus și mai sus, un volum complex, nu doar în privința personajelor, ci și al acțiunii, al evenimentelor, toate s-au împletit atât de perfect, au curs de la sine și nu a fost nimic forțat, din contră, și am fost tot mai captivată cu fiecare capitol parcurs, cucerită și vrăjită până și de malefic. Am pătruns în gânduri, am trăit sentimente diverse, am fost trup și suflet pentru personaje, m-am simțit parte din lumea lor și m-a durut când am ajuns la final, știind de ce a fost nevoie și prin ce s-a trecut ca să se ajungă unde s-a ajuns.

Pentru mine este trilogia perfectă, a avut de toate, pornind de la universul magic, personajele conturate, legăturile de familie, sacrificiile făcute, conexiunile dintre personaje, emoțiile transmise, acțiunea alertă. A avut tot ce mi-am dorit și mă bucur enorm că am reușit să o citesc!

“Iubirea și pierderea, spuse el, sunt ca o corabie și marea. Se ridică împreună. Cu cât iubim mai mult, cu atât avem de pierdut mai mult. Dar singura cale prin care putem evita pierderea este să evităm iubirea. Și ce tristă ar fi atunci lumea!”

“Pentru că a-ți păsa de cineva era un lucru cu gheare. Gheare pe care le înfingea adânc în tine și nu-ți mai dădea drumul. A-ți păsa de cineva durea mai mult decât un cuțit în picior, mai mult decât vreo câteva coaste rupte, mai mult decât orice sângera sau se rupea și se vindeca la loc. A-ți păsa nu te distrugea ca de obicei. Era ca un os care nu se mai potrivea la loc, o rană care nu se mai închidea.”

“Lucrurile nu sunt atât de simple când vine vorba despre viață și moarte, zise el. Cu mințile și corpurile, ce este făcut nu se poate totdeauna desface.”

“(…) e o deosebire între a ucide pentru un scop și a ucide de plăcere, iar oamenii înțelepți știu că unii trebuie să cadă pentru ca alții să se ridice.”

“(…) un hoț intră într-un joc doar când crede că va câștiga. Un pirat intră în joc chiar și atunci când crede că va pierde.”

• Titlul original: “Emily Wilde’s Encyclopaedia of Fairies”

• Autor: Heather Fawcett

• Serie: Emily Wilde

• Volum: I

• Editura: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 328

• Traducere de Roxana Brînceanu

Pe cât de bine se pricepe Emily Wilde la spiriduși, pe atât de prost se pricepe în a comunica cu oamenii. Este profesoară la Cambridge și călătorește în Norvegia pentru a afla mai multe despre folclorul spiridușilor, să completeze în enciclopedia dedicată acestora. Dar nu e atât de simplu și ușor, are dificultăți în a fi agreată de localnici, ceea ce nu se întâmplă și-n cazul rivalului ei, Wendell Bambleby, care, spre deosebire de Emily, cucerește sătenii și-i este ca un ghimpe-n coastă, drumurile lor intersectându-se. Pe lângă studiul spiridușilor, Emily își propune să-l descopere mai bine și pe fermecătorul Wendell, iar cum se descurcă, ei bine…vă rămâne să aflați, găsiți titlul aici pe Cartepedia.

“Enciclopedia spiridușilor” mi-a atras atenția după ce a recomandat-o Cătă și mă bucur enorm că am mers pe recomandarea ei, am dat peste o lectură atmosferică, cozy chiar, numai bună de citit în sezonul rece, întrucât și acțiunea are loc în perioada octombrie – februatie, se simte acel aer iernatic și dă un sentiment tare fain, de cuibăreală. Chiar dacă eu am citit-o primăvara, tot m-am înfololit în păturică și am savurat-o.

Emily este inteligentă, dedicată muncii sale, dar este și o introvertită care preferă compania cărților și nu a oamenilor, neînfricată atunci când vine vorba de a înfrunta spiridușii, deși aceștia au tendința de a fi răutăcioși sau chiar violenți. Nu este prima dată când spiridușii îmi sunt înfățișați ca niște ființe malefice, uneori, deci nu am fost surprinsă, dar cumva mă așteptam să dau peste niște vietăți drăgălașe, nunai bune de smotocit. Ha ha ha, joke was on me… În ciuda faptului că nu știe să comunice la fel de bine și cu persoanele de natura, Emily se descurcă foarte bine cu spiridușii, poate și pentru că și-a dedicat toata viața studiului acestora și îi înțelege mai bine decât pe oameni.

M-am lăsat și eu fermecată de misteriosul Wendel Bambleby, mi-a fost imposibil să nu o fac, nu doar pentru că era chipeș și inteligent, aroganța fiind “parfumul” lui, din ce l-am “mirosit”, dar și pentru că, în felul lui specific, o îndruma și o proteja pe Emily. Interacțiunile dintre cei doi erau subtile, să spun așa, se simțea curiozitatea și afecțiunea unuia pentru celălalt, dar parcă aveau nevoie de un imbold să fie mai curajoși în exprimare. Dar au fost plăcut de urmărit și m-am simțit bine însoțindu-i în cercetarea lor.

A fost o lectură frumoasă și m-a încântat faptul că acțiunea a fost redată asemeni unui jurnal, fiecare zi consemnată de Emily surprindea activitățile sale, dar și o parte din trăirile acesteia, simțind-o mult mai aproape, mai reală. Totodată, mi-au plăcut și poveștile inserate din folclorul spiridușilor, care alimentau și mai mult misterul din jurul acestor ființe fantastice. A mers foarte repede și chiar îmi doream puțin mai mult, dar am un sentiment că-și va lua revanșa autoarea în volumul următor.

• Titlul original: “A Darker Shade of Magic”, “A Gathering of Shadows”

• Autor: V.E. Schwab

• Serie: “A Darker Shade of Magic”

• Volum: I și II

• Editură: Nemira

• Imprint: Armada

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 408, 542

• Traducere de Cristina Jinga

“Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegi despre magie, Lila, este acela că nu e însuflețită. E vie. Vie altfel decât tine sau decât mine și, cu toate astea, foarte vie.”

Kell este ultimul dintre Antari, magicieni care pot călătorii între lumi paralele, iar în ciuda imaginii pe care o afișează, aceea de a face parte din familia regală ca și mesager al acesteia, este un contrabandist pasionat de artifacte din alte lumi. Lila este iute de mâine și imediat rezolvă buzunarele persoanelor de care se ciocnește întâmplător, însă visul este este să devină pirat și să aibă propria corabie. Mai este cale lungă până acolo, dar de unde trebuie să înceapă a strânge economii, nu? Astfel că, atunci când se ciocnește de Kell, după ce încearcă să fugă de niște indivizi, Lila nu există să-l fure, neștiind că obiectul pe care l-a sustras de la Kell e periculos, iar drumurile celor doi se vor interesecta mai curând decât se așteaptă și vor fi nevoiți să coopereze, întrucât magia și-a făcut de cap și îi așteaptă o aventură…

“Mai degrabă mor într-o aventură decât să trăiesc stând pe loc.”

Și chiar au fost o aventură pe cinste aceste două volume ale trilogiei! Nici nu am realizat când am zburat prin primele 200 de pagini ale primului volum, am fost cucerită de la început până la sfârșit, vrajă ce a durat până am încheiat seria, ceea ce mă bucură enorm, mai ales că tot auzisem cât de recomandată e seria. Deci a fost un câștig pentru mine faptul că am adorat fiecare pagină a volumelor, având în vedere câte adnotări conțin cele două volume.

Mă așteptam să-mi placă, dar m-am surprins pe cât de mult am savurat lectura, căci imediat cum am încheiat primul volum, m-am aruncat în cel de-al doilea, așa captivată am fost de poveste și nu mă puteam despărți prea curând de personaje. Kell m-a intrigat cu tot misterul din jurul său, iar Lila m-a cucerit de la prima apariție, cei doi completându-se atât de bine și era o reală plăcere vizuală să-i privesc împreună, mai ales că seriozitatea lui Kell și umorul Lilei se potriveau mănușă. Pe lângă cele două personaje principale, Kell și Lila, s-au remarcat și o parte din cele secundare, Rhy și Holland, de cel din urmă am fost tare captivată, având în vedere că era de aceeași “natură” ca și Kell, fiind singuri de altfel.

Atât de multe evenimente și scene care m-au fermecat, magia din poveste și-a făcut numărul perfect cu mine și m-a prins în mrejele sale, transformându-mă într-o sălbatică, întrucât am devenit obsedată de universul acesta, pornind de la cele parru Londre și cum au fost create, la personajele vii și evoluția lor de-a lungul celor două volume (urmează să le observ și-n volumul trei), numeroasele scene care m-au lăsat cu răsuflarea tăiată, dar care m-au și emoționat, răsturnările de situație, unele le-am prevăzut și așa m-am bucurat că nu m-a înșelat intuiția.

Dacă-n primul volum am avut posibilitatea de a afla una-alta despre cele patru Londre și chiar să călătoresc în ele, în al doilea volum acțiunea s-a axat mai mult pe Londra Roșie, unde are loc un turnir – Jocurile Elementelor – intrând în scenă câteva personaje interesante, aș putea spune. Nici celelalte Londre nu sunt de lăsat nesurpavegheate, întrucât something is cooking și se întrevăd la orizont evenimente care mă vor lăsa blocată complet.

Chiar este o serie minunată, addictive până-n pânzele albe, iar eu mă declar un cititor amorezat de aceasta, cu siguranță ultimul volum al trilogiei nu mă va dezamăgi! Să nu mai spun că-s nerăbdătoare și de spin-off, ceea ce rar se întâmplă la mine…dar până ajung la el să vă povestesc, găsiți aici, pe site-ul celor de la Cartepedia această serie superbă, cu noile “hăinuțe”.

“(…) magia nu e doar un lucru. Este totul, vechiul și noul, mereu în schimbare.”

“Lumea nu e nici frumoasă, nici dreaptă, dar are un fel al ei de a se echilibra.”

“Magia este totul și nimic. Este vedere, gust, miros, sunet, atingere și, totodată, este cu totul altceva. Este puterea din toate puterile și, în același timp, este ea însăși. Odată ce știi cum să-i simți prezența, n-o să mai fii niciodată fără ea.”