• Titlul original: “Addicted to You”

• Autori: Krista și Becca Ritchie

• Serie: “Addicted”

• Volum: I

• Editură: Epica

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 464

• Traducere de Oana Dușmănescu

Nimeni nu bănuiește care este cel mai mare secret al lui Lily Calloway. În timp ce lumea dansează prin baruri, pe ea o găsești în toalete. Face sex. Nevoia ei incontrolabilă duce la multe aventuri de-o noapte, la flirturi fierbinți și la alte fapte de care îi este rușine și pe care le regretă.

Pentru Loren Hale, cel mai bun prieten este sticla de whisky. Lily e abia pe locul al doilea. De trei ani, cei doi se prefac că au o relație autentică, ascunzându-și astfel dependențele de familiile lor. Au ajuns să stăpânească la perfecție arta ascunderii sticlelor cu tărie și a diverșilor tipi care intră și ies din apartamentul lor.

Însă, în vreme ce se scufundă sub greutatea propriilor dependențe, ambii se agață cu toată puterea de relația lor distructivă și se întreabă dacă nu cumva ar fi mai bine să aibă cu adevărat o viață împreună decât să prelungească minciuna. Străinii, dar și membrii familiei încep să se insinueze în existența lor ascunsă și, odată cu noile provocări care apar, Lily și Loren își dau seama că nu sunt dependenți doar de sex și de alcool, ci și unul de celălalt.

Lily Calloway este dependentă de sex, indiferent de loc sau identitatea bărbatului, atâta timp cât nevoia ei este satisfăcută. Alcoolul este cel mai bun prieten al lui Loren Hale, iar relația lor pare a fi una de lungă durată, mult mai lungă decât relația mincinoasă pe care o afișează cu Lily. De trei ani, cei doi se prezintă ca un cuplu în fața familiilor, relația fiind doar un paravan pentru dependențele lor. Însă când familiile fac presiuni asupra lor și cer mai multe întâlniri împreună, Lily și Lo sunt puși în fața unor noi provocări, iar dependențele trebuie ținute sub control. Asta dacă se poate, mai ales când cei doi descoperă o nouă dependență: unul față de celălalt.

Aveam “poftă” de o carte ușoară pentru a mă relaxa în weekend, și cum fetele de pe booksta citeau “Dependent de tine”, am decis să li me alătur și eu. Însă nu mă așteptam să dau peste un astfel de roman, cu un subiect cu totul nou pentru mine, cel puțin o parte din el, dependența de sex. Cea de alcool am mai întâlnit-o ca subiect, dar dependența de sex nu, și cumva mă intrigă să aflu mai multe. Mi-a plăcut cum a fost dezvoltată ideea dependenței și, într-o anumită măsură, am înțeles-o, deci pot spune că este o dependență la fel de urâtă ca oricare alta, chiar dacă pentru cel dependent oferă o satisfacție aparte.

Nu pot spune că m-a impresionat în vreun fel povestea. Am sentimente contradictorii în ceea ce o privește, iar asta datorită lipsei de comunicare dintre cele două personaje, dar și pentru că mi-aș fi dorit să am parte de o perspectivă dublă, să-l pot urmări altfel pe Loren, prin ochii lui, nu prin ochii lui Lily. Și ținând cont de faptul că relația celor doi se întinde pe cinci volume (cum am aflat ulterior), e de înțeles că în acest prim volum al lor autoarele nu ar fi putut oferi mai mult decât au făcut-o, bănuiesc eu. Mi-au plăcut și nu mi-au plăcut Lily și Lo. I-am urmărit în unele scene dramatice care puteau fi evitate dacă s-ar fi comunicat mai bine, dar am apreciat faptul că se susțineau și se sprijineau atunci când era nevoie.

În schimb, mi-au atras atenția unele personaje secundare, în special Rose, una dintre surorile lui Lily, și Connor, un bărbat misterios, să-l numesc așa, ca să nu dezvălui prea multe detalii despre el. Am aflat că Rose are propriul volum și vă mărturisesc că abia aștept să o urmăresc în acțiune, chiar dacă încă nu sunt decisă în privința lui Lily și Lo. Am o mică bănuială despre cum ar putea evolua povestea în următoarele volume, iar interesul meu pentru acest cuplu depinde de cât de repede va fi tradus volumul următor la editură. Dacă va dura mai mult de jumătate de an, sunt șanse mari să nu mai fiu atrasă și nici curioasă de ceea ce se va întâmpla, pentru că nu-mi place să aștept prea mult după continuări, iar interesul meu scade drastic dacă perioada de așteptare este una mult prea lungă. E un pitic pe care-l am eu în cap, atâta tot…

Vă încurajez să acordați o șansă acestui volum, dar și seriei. Subiectul este unul diferit și are ceva aparte, chiar dacă experiența mea cu acest volum nu a fost una extraordinar de fantastică. M-am bucurat de unele părți, altele le-aș fi privit altfel, iar unele le-aș fi ocolit. Dar, cum spuneam, asta ține de preferințele mele.

“Vreau să te iubesc mai mult decât iubesc asta – flutură sticla – și nu știu cum să o fac altfel decât dacă știu că am ceva de pierdut.”

“Dragostea se face-n doi, dar greșelile pot fi comise și de unul singur.”

“Te iubesc, dar vreau să te iubesc suficient de mult încât să nu aleg niciodată alcoolul în locul tău. Nici măcar pentru o clipă. Vreau să fiu omul pe care-l meriți.“

• Titlul original: “Divine Rivals”

• Autor: Rebecca Ross

• Serie: “Scrisori fermecate”

• Volum: I

• Editura: Corint

• Imprint: Leda Edge

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 448

• Traducere de Loredana Voicilă

După secole de adormire, zeii se războiesc din nou. Tânăra Iris Winnow, în vârstă de 18 ani, nu vrea însă decât să își țină familia laolaltă. Mama ei a căzut pradă dependențelor, iar fratele, care a fost trimis pe front, a dispărut. Singura ei șansă este să câștige promovarea de la Gazeta de Oath, unde lucrează ca ziaristă.

Pentru a mai uita de griji, Iris îi scrie lungi epistole fratelui ei, pe care le strecoară pe sub ușa șifonierului, de unde dispar… direct în mâinile lui Roman Kitt, fermecătorul și deopotrivă nepăsătorul ei rival de la ziar. Când acesta din urmă îi răspunde la scrisori sub protecția anonimatului, între cei doi se naște o legătură care o va însoți pe Iris până în prima linie a frontului, unde ajunge hotărâtă să-și salveze fratele, omenirea, dar și dragostea.

Iris lucrează ca ziaristă pentru Gazeta din Oath, însă își dorește postul de editor și este nevoită să lupte împotriva rivalului ei, Rowan. Motivată de dorul fratelui său, despre care nu știe nimic de când a plecat pe front în războiul zeilor acum șase luni, Iris ajunge să lucreze pentru concurență ca și corespondent de pe front, însă nici aici nu scapă de Rowan.

Iris este o tânără ambițioasă și visătoare, provenind dintr-o familie cu greutăți. Ea își găsește alinarea și bucuria doar atunci când scrie; prin intermediul cuvintelor, își descarcă sufletul, ceea ce face și în scrisorile pe care i le adresează fratelui său, sperând că acesta le primește și îi va răspunde. Rowan este un tânăr chipeș și arogant, provenind dintr-o familie înstărită. Ai putea spune că are tot ce-și dorește, însă nu se simte deloc împlinit. Cele două personaje sunt foarte diferite din mai multe puncte de vedere, de aici se naște și rivalitatea dintre ei, nu doar din lupta pentru postul de editor, ci și datorită statutului social, care aduce anumite beneficii. În ciuda tuturor diferențelor, iubirea pentru cuvinte îi aduce împreună, indiferent dacă vor sau nu și trebuie să lucreze cot la cot.

Cu ușurință am pătruns în poveste și m-am lăsat furată de firul narațiunii. Dacă nu mă înșel, mi-a dat impresia că au fost două perspective, deși nu au fost delimitate în niciun fel, creând puțină confuzie la început. Totuși, mi-a plăcut cum s-au întrepătruns. Poveștile personajelor cu legendele zeilor, legende care se dovedesc a fi reale, iar umanitatea care se vede prinsă în acest joc sângeros al divinităților, sunt dureroase de urmărit, întrucât se realizează faptul că oamenii nu contează; sunt doar carne de tun, perisabili, ca și cum viețile lor nu sunt ale lor, ci ale zeităților, și trebuie să trăiești în funcție de dorințele acestora, asta dacă poți…

Am fost cucerită de personaje. Am pornit cu zero așteptări în ciuda hype-ului din jurul cărții, deoarece nu am vrut să am parte de vreo dezamăgire, mai ales conștientizând cât de superbă este coperta. Am mai pățit să fiu indusă în eroare, dar aici nu a fost cazul, și m-am bucurat din plin de poveste, mai ales că am devorat-o în câteva ore, mai puțin de 24 de ore. Nu știu cum s-a întâmplat, dar am zburat prin pagini, și când m-am văzut la final, am fost dezamăgită; mi-aș fi dorit câteva pagini în plus, iar întrebările mele au rămas fără răspuns, dar sunt sigură că volumul următor le va elucida.

Tachinările dintre personaje și interacțiunile lor m-au făcut să chicotesc și în același timp să zâmbesc continuu. Mă topeam de drag și nu mă puteam sătura urmărindu-i. În societate, lăsau o anumită impresie, dar în intimitate își coborau toate zidurile și își permiteau să fie vulnerabili, iar prin acestea, au reușit să-mi pătrundă sub piele și să-i îndrăgesc foarte mult. Ca să nu mai spun că schimbul de scrisori a adus un plus de savoare poveștii, dar și de mister, având acel element magic ce le înconjura și mă captiva tot mai mult.

Totul a fost atât de natural și frumos construit, de la portretizarea personajelor și viețile lor separate, până la cadrele care-i surprindeau împreună. Lupta și rivalitatea pentru afirmare, dar cel mai important, lupta pentru persoana iubită, au fost pur și simplu adorate de mine. Mi-aș fi dorit să nu se mai termine această poveste…

“Mi-am dorit întotdeauna să scriu despre lucruri care contează. Să scriu lucruri care să inspire sau să informeze oameni.”

“Cred că purtăm cu toții armuri. Cred că cei care nu le poartă sunt niște nebuni ce riscă durerea de a fi răniți de marginile ascuțite ale lumii, în mod repetat. Dar dacă am învățat ceva de la acești nebuni, acel lucru este că să fii vulnerabil este o putere de care cei mai mulți dintre noi se tem. Ai nevoie de curaj ca să îți scoți armura, ca să îi lași pe oameni să te vadă așa cum ești. Uneori, simt același lucru ca și tine: nu pot să risc să-i las pe ceilalți să mă cunoască așa cum sunt cu adevărat. Dar mai este și o voce firavă, într-un colț al gândurilor mele, care îmi spune ‘Vei pierde enorm de multe lucruri ținându-ți mereu garda sus.’”

“Poate că totul începe cu o singură persoană. Cu cineva în care să ai încredere. Îți scoți o piesă de armură pentru ei; lași lumina să pătrundă, chiar dacă te face să strângi din ochi. Poate că așa înveți cum să fii mai blând, dar puternic chiar și atunci când îți este teamă și ești nesigur. O persoană, o bucată de oțel.”

“(…) știu ce înseamnă să pierzi un om pe care îl iubești. Să te simți ca și cum ai rămăne părăsit, în urmă, sau de parcă viața ți-ar fi făcută bucăți și nu ai avea niciun ghid care să îți spună cum să o cârpești la loc.

Dar timpul te va vindeca, încetul cu încetul, așa cum mă vindecă și pe mine. Unele zile sunt bune, altele sunt dificile. Durerea ta nu se va stinge cu totul niciodată, va fi mereu cu tine – ca o umbră pe care o porți în suflet -, dar va păli pe măsură ce viața ta va deveni mai strălucitoare. Vei învăța din nou cum să trăiești în afara ei, oricât de imposibil ar putea să ți se pară. Alte persoane care îți împărtășesc durerea, te vor ajuta de asemenea să te vindeci. Pentru că nu ești singură. Nici în spaima și doliul tău, nici în visele și speranțele tale. Nu ești singură!”

“Crezi că am putea trăi într-o lume alcătuită doar din aceste lucruri? Din durere, teroare și doliu? Din pierderi și agonie? Nu e o crimă să fii fericit, nici măcar atunci când totul pare fără speranță.”

“Meriți iubire. Meriți să fii fericită acum, chiar și în mijlocul întunericului. Și, în caz că te întrebai… Nu plec nicăieri decât dacă mi-o ceri tu, și, chiar și atunci, s-ar putea să fim nevoiți să negociem.”

• Titlul oriunal: “The Ancient Magus Bride”

• Autor: Yamazaki Kore

• Ilustrator: Yamazaki Kore

• Serie: “The Ancient Magus Bride”

• Volum: VII

• Editura: Nemira

• Imprint: Nezumi

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 176

• Traducere de Antonia Ivanciu, Mălina Coșan, Cosmin Tița

Chise a început să se schimbe. A avut parte pentru prima dată de vizita unei prietene, iar Elias, cuprins de emoții pe care nu le poate explica, e mai confuz ca niciodată. Relația celor doi trece din nou printr-o criză, iar Elias și Chise învață o nouă lecție despre acceptare și gelozie.

În același timp, în Tărâmul Dragonilor are loc o tragedie. Cartaphilus le-a pus gând rău lui Lindel și dragonilor săi.

Care să fie scopul Alchimistului Rătăcitor, cel blestemat să sufere veșnic?

Volumul șase din “Mireasa străvechiului mag” s-a terminat cu un cliffhanger și-mi doream nespus să mă lămuresc, întrucât nu-mi place când mă frământă toate cele și nu-mi găsesc liniștea, și deși m-a lămurit în unele privințe, tot cu cliffhander-ul am rămas, se pare…

Volumul șapte începe în forță și tot așa se încheie, însă până când m-am văzut ajunsă la ultima pagină din manga, am urmărit unele evenimente ce mi-au frânt sufletul și m-au ținut cu sufletul la gură. Atât Chise, cât și Elias, se luptă cu emoții și sentimente puternice, pe care nu știu exact cum să le gestioneze în mod potrivit pentru a nu răni și a nu se răni, încă învață care e mersul lor, dar legătura dintre ei este tot mai puternică, iar acest lucru îmi place teribil de mult. Am început să mă atașez și de Ruth, să-l privesc cu alți ochi decât o făceam înainte și tind să cred că va deveni un personaj secundar preferat de mine din această serie.

Pe lângă personajele deja cunoscute până-n prezent din serie, în acest volum își fac intrarea și altele, detalii despre ele nu vă împărtășesc pentru că vreau să păstrez misterul, dar sunt personaje care vor influența cursul poveștii mai mult sau mai puțin. Sunt personaje interesante, care acționează în numele științei, dar și al umanității, dorindu-și ce e mai bine, în această lume în care fantasticul și magia se împletește cu normalitatea.

Acest volum șapte este unul unde au loc evenimente pe bandă rulantă, așa cum s-a întâmplat în fiecare volum, personajele, în special Chise, fiind puse la grele încercări și nevoite să facă sacrificii. Apar mici dezvăluiri din trecut, din sfera amintirilor, dar și ființe magice care s-au intersectat cu drumul lui Chise și al lui Elias. Este un volum care ține în priză, iar la final te lasă cu multe întrebări fără răspunsuri și cu dorința de a citi volumul următor cât mai repede cu putință.

Găsiți aici volumele seriei pe site-ul celor de la Cartepedia.

• Titlu original: “Shigatsu wa kimi no uso”

• Autor: Naoshi Arakawa

• Ilustrator: Naoshi Arakawa

• Serie: “Your Lie in April”

• Volum: I

• Editura: Nemira

• Imprint: Nezumi

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 224

• Traducere de Antonia Ivanciu, Mălina Coșan, Ilinca Licurici

Am întâlnit-o sub cireșii înfloriți, iar soarta mea a început să se schimbe.

De mic, Kōsei era cunoscut pentru talentul său excepțional de a cânta la pian. Cu toate acestea, lucrurile se schimbă în momentul în care mama lui nu mai este alături de el, iar băiatul suferă teribil.

După ce-și pierde mama, lui Kōsei îi este imposibil să mai audă sunetul pianului în timp ce cântă. Din acest motiv, se îndepărtează de instrumentul său, renunțând să mai cânte. Dar totul se schimbă când întâlnește o violonistă pasionată și plină de viață, pe nume Kaori Miyazono, care iubește muzica.

Pe măsură ce Kōsei petrece timp alături de prietenii săi și de Kaori, acesta începe să redescopere pasiunea pentru muzică și să cânte din nou, acompaniind-o pe fată.

În tot acest timp, adolescenții se confruntă cu provocări personale, dezvoltă legături profunde și experimentează puterea transformatoare a muzicii.

“Minciuna ta din aprilie” ne face cunoștință cu Arima Kosei, un adolescent care și-a pierdut sunetul și abilitatea de a mai cânta la pian. Oricât ar încerca, sunetul nu revine și astfel iubirea lui față de pian intră în umbră, însă un alt eveniment a fost declanșator pentru această piedere. Îi iese în cale Miyazono Kaori, o adolescentă care cântă la vioara, și urmărind-o într-un concurs muzical, alături de alți doi colegi, numeroase sentimente îi sunt trezite la viață. Kaori își dorește să-l ajute șă-și găsească sunetul, poate fi chiar insistentă când își pune ceva în gând, dar Kosei este reticent, temându-se de rezultatul final.

Este o poveste care induce în eroare, coperta este super drăguță și dă vibe că va fi o lectură amuzantă, cu adolescenți, iar de la primele pagini chiar așa este, însă pe măsură ce avansezi, diverse sentimente ies la suprafață și nu se prea știu a fi interpretate. Se vorbește și despre pierderea unei persoane importante și cum afectează această pierdere viața celui care rămâne în urmă, dar se vorbește și despre cum să-ți urmezi pasiunea, fără a fi nevoit să te încadrezi într-un anumit tipar. Să fi în felul tău, original.

Kosei și Kaori sunt două personaje total opuse ca și caractere, Kosei este retras, închis în sine, măcinat de frici, pe când Kaori este plină de viață, nonconformistă, pasională când vine vorba de muzică, iar prin “zvăpăiala” ei încearcă să-l molipsească și pe Kosei. Sunt simpatici de urmărit și distractiv, totodată, deși printre rânduri și imagini este ascunsă și multă emoție, suferință, dar și un sentiment ciudat, pe care Kosei nu știe cum să-l interpreteze. Vă rămâne să aflați despre ce e vorba…

Găsiți volumul aici pe site-ul celor de la Cartepedia, iar eu deja aștept cu nerăbdare următoarele volume din serie. Nu știu de ce avea impresia că e de sine stătător volumul, deci sper să apară curând volumul doi!

• Titlu original: “The Midwife of Auschwitz”

• Autor: Anna Stuart

• Serie: “Woman of War”

• Volum: I

• Editura: Corint

• Imprint: Leda Bazaar

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 448

• Traducere de Carmen Ion

Un roman extraordinar și absolut sfâșietor despre Al Doilea Război Mondial și despre curajul și hotărârea unei femei de a aduce viață și speranță într-o lume destrămată. Fanii unor cărți precum Tatuatorul de la Auschwitz, Rețeaua Alice și Privighetoarea vor fi fascinați.

Ana Kaminski este împinsă pe porțile de fier de la Auschwitz alături de tânăra și înspăimântata ei prietenă, Ester Pasternak. Când ajung în față, Ana face un pas înainte și spune că este moașă, iar Ester este asistenta ei. Pe dată, femeile sunt tatuate pe brațe, apoi trimise la clădirea maternității. În timp ce ține în brațe un nou-născut nevinovat, Ana își dă seama că soarta multor suflete este în mâinile ei și jură că va face tot ce-i stă în putință pentru a-i salva pe micuți.

Când doi gardieni, purtând înfricoșătoarele lor uniforme SS, mărșăluiesc și smulg un copil cu păr blond din brațele mamei sale, Ana simte că este prea mult. În timp ce încearcă să o aline pe femeia îndurerată, își dă seama că în mijlocul acelei suferințe cumplite există totuși un licăr de speranță. Gardienii îi iau pe cei mai sănătoși bebeluși și îi plasează în familii germane, așa că vor supraviețui. În plus, se zvonește că războiul e pe sfârșite. Așadar, Ana și Ester încep să-i tatueze în secret pe micuți cu numerele mamelor lor, rugându-se ca într-o zi familiile să se poată reîntregi.

Apoi, într-o dimineață devreme, Ana observă o mică umflătură pe sub hainele subțiri și vărgate ale lui Ester…

Eram conștientă că “Moașa de la Auschwitz” mă va rupe emoțional de când am văzut-o pe profilul editurii, abia anunțată, iar după ce am primit-o și ulterior, cei de la @voxa.ro au încărcat audiobook-ul în aplicație, am știut că e momentul să nu o amân și s-o citesc. Deși aș fi vrut să o citesc fizic, crezând că nu voi simți povestea așa cum trebuie prin audiobook, ei bine, de data asta audiobook-ul a lovit în forță. @lailaahafiz a făcut o treabă de milioane și a reușit să transmită multă emoție și să mă determine să plâng ascultând cartea.

Ana și Ester sunt două femei care lucrează în domeniul sanitar, prima este o moasă care a avut “tupeul” să se întoarcă împotriva naziștilor, iar cealaltă este o infirmieră de origine evreică, destinul purtându-le pe amândouă la Auschwitz, în lagărul morții. Datorită meserii lor, ele sunt trimise în clădirea maternității, locul unde se naște viața, însă, spre stupoarea femeilor, lucrurile stau cu totul diferit în această maternitate, iar când Anei este martora unei scene în care mamei îi este smuls din brațe nou-născutul, Ana jură să protejeze aceste suflete nevinovate. Cu atât mai mult acum, când observă mica umflătură de pe corpul lui Ester…

Poate și pentru că sunt mamă m-a lovit din plin și am simțit durerea mamelor ca și cum ar fi fost a mea, le-am înțeles profund și am refuzat să mă gândesc cum ar fi fost să nu-l primesc pe Casi în maternitate. Acest drept al mamei de a-și strânge la brațe puiul nou-născut, după ce l-ai protejat nouă luni în burtică, iar o dată adus în lume, să-ți fie smuls din brațe cu brutalitate, este de neconceput. Cât de brută să fii pentru a fi capabil de asemenea gest? Se pare că naziștii nu cunoșteau ce e aia umanitate și nu ezit să mă șochez cu fiecare titlu de ficțiune parcurs care vorbește despre acest subiect.

Însă despre maternitatea de la Auschwitz chiar nu știam, nu țin minte să fi fost menționată în alte titluri citite de mine și așa m-a izbit, cu atât mai mult când am realizat că cele dezvăluite în poveste chiar s-au întâmplat, sunt evenimente reale, chiar și numele unor personaje. De această dată, emotional damage-ul a fost la un cu totul alt nivel, că nici nu-mi găsesc cuvintele să-l explic. În 90% din timpul petrecut ascultând cartea, am avut ochii împăienjeniți de lacrimi și suspinam, simțind durerea personajelor până-n măduva oaselor, dorindu-mi pentru ele tot ceea ce nu aveau parte în lagăr.

“Moașa de la Auschwitz” este o poveste despre mame și nou-născuți, despre durerea separării și ruperea acestei legături sfinte, suferință și abuzuri crunte, dar este și despre femei puternice, rezistente fizic, în ciuda trupului frânt și rănit, și psihic datorită speranței pe care o nutresc că într-o zi va fi mai bine. Dubla perspectivă a scos în evidență foarte bine sentimentele personajelor principale și este inevitabil să nu empatizezi cu ele, să te gândești oare tu ce ai fi făcut în situația lor. Mamele sunt mult mai puternice decât lasă să se vadă la exterior și sunt mereu subestimate, iar pentru pruncii lor îndură orice, atât de extraordinară și minunată este legătura dintre mamă și puiul ei.

• Titlul original: “Twin Crowns”

• Autori: Catherine Doyle, Katherine Webber

• Serie: “Twin Crowns”

• Volum: I

• Editura: Trei

• Colecție: Fiction Connection

• An apariție: 2023

• Număr pagini: 528

• Traducere de Diana – Alina Ene

DOUĂ SURORI. O COROANĂ

Wren Greenrock a știut întotdeauna că într-o zi îi va fura locul surorii sale și va urca pe tron. Antrenată încă de mică să se întoarcă la palat și să răzbune uciderea părinților săi, ea va face orice pentru a deveni regină și a proteja comunitatea de vrăjitoare care a crescut-o. Sau ar face-o, dacă un anumit gardian nu ar fi atât de atrăgător și dacă magia ei nesăbuită ar înceta să mai cauzeze probleme.

Prințesa Rose Valhart știe că, odată cu puterea, vine și responsabilitatea – și nu va lăsa o chestiune măruntă, cum ar fi de pildă să se trezească în deșert, răpită de un bărbat extrem de impertinent (și foarte chipeș), să stea în calea datoriei. Însă viața în afara palatului este mai sălbatică și mai frumoasă decât și-a imaginat vreodată, iar vrăjitoarele de care s-a temut atâta vreme ar putea deveni familia pe care nu a avut-o niciodată.

Dar, pe măsură ce ziua încoronării se apropie și fiecare soră se străduiește să-și revendice dreptul din naștere, un vechi dușman e tot mai hotărât ca niciuna dintre ele să nu reușească. Cine va ajunge în cele din urmă la putere și va purta coroana?

De mică, Wren a fost antrenată pentru a lua locul surorii ei și să urce pe tron, să răzbune moartea părinților ei și să protejeze comunitatea de vrăjitoare care a crescut-o.

Într-o seară, prințesa Rose este răpită, iar când se trezește în deșert, alături de un tânăr misterios, impertinent și foarte chipeș, realizează că viața sa la palat a privat-o de prea multe frumuseți…exterioare 🫣.

Două surori cu destine la poluri opuse: una crescută să devină regină, cealaltă crescută de vrăjitoare, una, aparent ignorantă și ruptă de realitate, pe când cealaltă este descurcăreață, independentă și neînfricată. Fiecare mânată de dorința de a oferi poporului ei ceea ce este mai bun, însă dușmanul pândește după colț și le pune piedici la tot pasul…

“Coroane gemene” m-a prins în mrejele sale de la primele pagini și nici n-am realizat când am trecut prin pagini, fiind absorbită complet de poveste, transmițându-mi că va fi o lectură de top. De la prima apariție, Wren și Shen m-au cucerit, urmărindu-i cu un zâmbet pe buze în “misiunea” lor, ca apoi să fiu “împinsă” în brațele blândei Rose, înduioșându-mă complet în fața nevinovăției ei și cumva, compătimind-o pentru îngrădirea în care a trăit. Faptul că am avut parte de dublă perspectivă, în felul lor, gemenele au reușit să mă hipnotizeze, fiecare având calități diferite, pe lângă caracterele total opuse. Rose era blajină, iar Wren era sălbatică, însă ambele aveau o inimă neînfricată, un bun prieten alături indiferent de “năzbâtie”. Totodată, le-am pătruns adânc în gânduri și-n suflet, le-am înțeles sentimentele și dorințele care le nutreau, atât pentru ele însele, cât și pentru poporul sau familia lor.

Wren și Rose n-au fost singurele personaje care mi-au captat atenția, ci și Shen, Tor și Celeste, personajele secundare. Shen este cel mai bun prieten al lui Wren, Celeste este cea mai bună prietenă a lui Rose, iar Tor este “garda de corp” a prințului Ansel, logodnicul lui Rose. Fiecare dintre aceste personaje secundare a reușit să se facă remarcat prin sinceritate, dezinvoltura de a-și exprima gândurile sau, din contră, controlul absolut de a-și înăbuși sentimentele, dar simțul umorului a fost prezent la fiecare în parte. Iar când erau acompaniate de personajele principale în diverse cadre, ei bine…vă spun eu că nu sunteți pregătiți…Oare unde pot găsi și eu un Tor?

Atât de multe emoții m-au străbătut, sentimente frumoase și momente de frustrare, am fost încercată și de temeri, pe lângă acestea au fost vrăjită de detaliile tărâmurilor, de legendele care le aveau, de credințele după care se ghidau, plictiseala neavându-și locul absolut deloc. Parcă am parcurs cartea dintr-o răsuflare, m-a năucit cu dezvăluirile și ale sale răsturnări de situație, m-a făcut să chicotesc când vedeam tachinările dintre personaje, îmi venea să le strâng la piept și să le alin, au fost atât de iubibile că m-a durut să mă desprind de ele la ultima pagină. Am adorat absolut fiecare pagină și mi-a oferit o aventură cum n-am mai avut de mult timp.

Așa că, dacă ați iubit seriile “Tronul de cleștar”, “Banda celor șase ciori” sau “Șarpe și porumbel”, musai să nu vă scape nici seria “Coroane gemene”. Un romance fantasy în care se întâlnesc trope-urile twins separated at birth, overthrowing the crown, enemies to lovers, forced proximity, dar și vrăjitoare, umor din belșug, feluri de mâncare care lasă gură apă, personaje care hipnotizează și pătrund în suflet de la primele apariții, magie, răsturnări de situație și nu numai, toate acestea se împletesc în acest prim volum dintr-o trilogie ce, fără doar și poate, se va clasa printre favorite.