E ziua lui Cam, iar tatăl lui are în buzunar doar 75 de cenți. Singurul lucru pe care-l poate cumpăra de la bătrânul negustor de jucării e o cutie goală de carton. „Cel mai jalnic cadou din istoria zilelor de naștere“, își spune cu tristețe tatăl lui Cam.
Tatăl și fiul construiesc un om din carton și descoperă cu uimire că acesta prinde viață. Prinși în jocul lor, cei doi uită de regulile impuse de negustor, cartonul ajunge pe mâna lui Marcus, iar creaturile monstruoase născute din imaginația lui diabolică amenință să-i distrugă pe toți.
Oare cum ar fi ca desenele și modelajele realizate pe și din carton, ar prinde viață?
Află din romanul grafic “Carton” și apoi te mai gândești dacă-ți dorești să fie reale…îl găsești aici pe Cartepedia.
Este ziua lui Cam, iar tatăl său nu are decât 75 de cenți în buzunar, insuficienți pentru a-i lua un cadou băiatului, dar nici nu ar merge cu mâna goală acasă, așa că, atunci când un vânzător de jucării îi vinde o cutie de carton, Mike, tatăl lui Cam, se gândește că poate drege cumva situația… Însă nu se așteaptă ca figurina realizată din carton să prindă viață și nici la problemele pe care le generează acest carton magic…
Un roman grafic alert, amuzant și savuros, cu ilustrații minuntate, o poveste despre cum din cele mai simple lucruri poți crea ceva frumos, dacă-ți pui imaginația la lucru.
Mi-a plăcut tare mult ideea poveștii, faptul că nu este musai să primești cadouri scumpe pentru a sărbători o zi de naștere, ci contează foarte mult cum petreci ziua respectivă și cu cine. Chiar și un cadou banal, în ochii noștrii, poate fi un cadou extraordinar.
Nu este nevoie de bogății pentru a fi fericit, dovada este Cam, dar nici bogățiile nu aduc fericirea, dovada fiind Marcus. Diferențele dintre cei doi sunt surprinse atât de bine și chiar oferă o lecție cititorilor, însă, strict părerea mea, aș mai fi lucrat puțin la replicile personajelor. Ținând cont că este un roman grafic care se adresează copiilor de gimnaziu, aș fi ales unele cuvinte mai potrivite la redarea unor scene, mai ales că grafica este suficient de reprezentativă.
Romanul atinge subiecte precum bullying-ul, pierderea unui părinte, diferențele dintre clasele sociale, bucuria oferită de lucrurile mărunte, puterea de a merge mai departe, schimbarea, dar mai ales, cât de important este să fii alături de copilul tău, orice-ar fi, indiferent de situație.
Inspirat de poveștile din O mie și una de nopți, romanul Hoțul de Praf de Stele îi poartă pe cititori într-o aventură captivantă alături de o negustoreasă faimoasă și de un prinț laș, trimiși într-o misiune periculoasă în deșert.
Cândva, în vremuri demult apuse…
Loulie al-Nazari este Negustoreasa de la Miezul Nopții și, împreună cu ajutorul gărzii ei de corp, un djinn enigmatic, caută și vinde obiecte magice interzise. Când salvează viața unui prinț, Loulie atrage atenția sultanului, care o șantajează să găsească o lampă străveche, înzestrată cu puterea de a renaște natura pe pământul sterp – cu prețul sacrificării tuturor djinnilor.
Având de ales între a se supune și a fi executată, Loulie pornește în căutarea artefactului însoțită de garda ei de corp, de fiul cel mai mare al sultanului și de o hoață necruțătoare. De-a lungul călătoriei, cei patru trebuie să supraviețuiască atacurilor ghoulilor, să fie mai vicleni decât o regină-djinn răzbunătoare și să înfrunte un asasin nemilos din trecutul negustoresei.
Iar într-o lume în care nu există o diferență între poveste și realitate, iluzie și adevăr, Loulie va descoperi că totul – dușmanul ei, magia ei, chiar și propriul trecut – este înșelător și că trebuie să decidă cine vrea să fie în acest viitor imprevizibil și plin de primejdii.
Am avut în vizor “Hoțul de Praf de Stele” încă de când a citit-o Cătă în engleză, “The Stardust Thief”, iar când cei de la Storia Books au anunțat că urmează să apară la ei, am fost într-un extaz continuu, abia așteptam traducerea și lansarea ei. Iar de cum am primit-o, nu vă mai spun că n-a durat mult până să mă arunc în ea și să mă pierd în Marea de Nisip.
Loulie este Negustoreasa de la Miezul Nopții și se ocupă cu procurarea obiectelor magice interzise, alături de garda sa de corp, Qadir. Drumul ei se interesectează cu al lui Mazen, fiul sultanului, atunci când îi salvează viața, neștiind că această salvare nevinovată îi va da totul peste cap și pericole mari o vor paște. Atrage atenția sultanului, iar acesta îi dă o misiune: găsirea unei lămpi străvechi.
Călătoria se anunță a fi una plină de primejdii și avându-i alături pe Qadir, Mazen și Aisha, o hoață, Loulie descoperă că nimic nu este ceea ce pare, trecutul este înșelător, iar viitorul neprevăzut…
Chiar am pornit cu așteptări mari în lecturarea volumului și mi-au fost atinse cu vârf și îndesat. A fost absolut superb, de la detaliile ilustrate pe pagini, la descrierea locurilor și a diverselor scene, la personajele conturare, povestea în sine, atât de magică și fermecătoare…un adevărat basm și plăcere să mă pierd printre paginile sale! Până să spună Diana că e un retelling după “O mie și una de nopți”, la cât de fiartă am fost după poveste, nici n-am băgat de seamă, eram complet captivată și nu mai acordam altă atenție decât la ce se întâmpla cu personajele și cum evolua acțiunea.
De la primele pagini am fost cucerită și prinsă de mrejele poveștii, Loulie și Qadir mi-au câștigat inima de la prima apariție, relația dintre ei era una dintre cele mai frumoase, comunicarea lor era la un cu totul alt nivel și ceea ce-i lega era mai puternic decât orice altceva existent pe lume, o relație care trece cu brio prin foc și nu numai. Mazen, în schimb, a fost “damsel in distress” în această poveste, un prinț care n-are contact cu lumea exterioară, protejat peste măsură de către tatăl său, își asumă anumite riscuri din dorința de a descoperi și a-și trăi viața, este văzut ca un laș, pentru că nu știe cum să se comporte și fuge din calea pericolelor. Ceea ce nu pot spune despre Aisha, hoața, care înfruntă primejdiile cu ochii închiși și nu se dă în lături de la o luptă corp la corp. Împreună au fost interesant de urmărit, în special că aveau credințe diferite, personalitățile lor se ciocneau mereu, nu aveau absolut nimic în comun, doar misiunea ce i-a adus laolaltă. Însă, dacă privești în profunzime, ceva, ceva tot îi lega…ce anume, n-am să dezvălui…
Am parcurs cartea cu sufletul la gură, m-a purtat printr-un carusel de emoții, am fost martora unor evenimente ce am refuzat să le accept și măcinată de furie și ciudă, ca apoi să-mi revină sufletul la normal, să mă topesc de duioșie și să iau parte la scene care mi-au atins latura sensibilă, am urmărit fiecare personaj cu interes maxim și le-am fost alături în orice moment. M-am atașat enorm de ele și cum simțeam că pândește pericolul, mă lovea panica, mă gândeam să nu pățească vreunul ceva, că și fac cu capul.
“Hoțul de Praf de Stele” este unul dintre cele mai bune fantasy-uri citite de mine anul acesta și de la primele pagini am avut convingerea că va fi o lectură de 5 stele, fără să stau la discuții sau să mă gândesc prea mult. Djini, secrete, minciuni, relicve, o prietenie strânsă, personaje ușor de iubit și de urmărit, o poveste captivantă, care nu doar o dată te lasă fără aer, numeroase răsturnări de situație, magie, lupte, mistere, suspans și mult nisip… O capodoperă! Și abia aștept volumul următor!
“Răbdarea era o lecție grea, dar necesară. Răzbunarea nu era o destinație; ci o călătorie.”
“Un hoț fură vieți (…). Nu se lasă jefuit de propria viață.”
“Nu tot ce ni se răpește în viața trebuie să rămână în mâinile celor care ne-au prădat.”
“Oamenii născosesc tot felul de povești năstrușnice, dar până și minciunile conțin un sâmbure de adevăr.”
“Cu toții pornim în viață ca niște lași. (…) Cu toții ne temem, prințe. Singura diferență dintre un erou și un laș constă în faptul că unul își uită temerile și se aruncă în luptă, pe când celălalt depunde armele și fuge.”
Bookworm in a cozy corner 