• Titlul original: “The Ballad of Never After”
• Autor: Stephanie Garber
• Serie: “Once Upon a Broken Heart”
• Volum: II
• Editura: Rao
• An apariție: 2023
• Număr pagini: 384
• Traducere de Vasile Butuza
Nu orice iubire este menită să aibă un final fericit
După ce Jacks, Prințul Inimilor, o trădează, Evangeline Fox jură că nu va mai avea încredere în el. Acum că și-a descoperit propria putere, Evangeline crede că o poate folosi pentru a recupera șansa de a fi fericită pentru totdeauna după ce Jacks i-a furat-o. Dar când un nou blestem terifiant este dezvăluit, Evangeline se trezește din nou într-un parteneriat cu Prințul Inimilor. Numai că de această dată regulile s-au schimbat. Jacks nu este singura forță de care Evangeline trebuie să se ferească. De fapt, el ar putea fi singurul în care poate avea încredere, în ciuda dorinței ei de a-l disprețui. În loc ca o vrajă de dragoste să facă ravagii în viața lui Evangeline, a fost aruncată o vrajă criminală. Pentru a o rupe, Evangeline și Jacks vor trebui să se lupte cu vechi prieteni, noi dușmani și o magie care se joacă cu mințile și inimile deopotrivă. Evangeline a avut întotdeauna încredere în inima ei, dar de data aceasta nu este sigură că poate…

“Balada unui final nefericit” sau când basmele devin realitate!
Dacă de “A fost odată o inimă frântă” nu am fost dată pe spate și nici așteptările nu mi-a fost atinse, ei bine “Balada unui final nefericit” mi-a întrecut orice așteptare. Îmi doream să citesc volumul de cum l-am terminat pe primul, din pură curiozitate, iar acum că l-am finalizat, mă doare că trebuie să aștept până-n toamnă când apare volumul trei…Tristă situație când vine vorba de serii…
De această dată nu am avut nicio dificultate în a pătrunde în poveste și a lega conexiuni cu personajele, chiar am ajuns să o îndrăgesc și mai mult pe Evangheline, să o urmăresc cu sufletul la gură și să mă tem pentru destinul ei, realizând cât de multe se petrec în acest volum și nu toate sunt tocmai frumoase, din contră, sunt periculoase, îi amenința siguranța și o determina să se lupte cu propriile gânduri, să ia decizile corecte, chiar și atunci când ceea ce credea si ceea ce vedea nu se potriveau de fel. Jacks a fost un simpatic și enervant, în același timp, aveam eu unele speranțe, dar cumva mă bucuram că nu se îndeplineau, astfel ar fi fost prea frumos totul și povestea nu mai avea același farmec. Am avut posibilitatea de a-l descoperi puțin mai mult decât am făcut-o în primul volum, au ieșit la lumina alte taine bine păstrate și pot spune că m-a durut ce am descoperit, am realizat de ce Jacks este cum este și l-am înteles, lăsând judecata deoparte.
M-a surprins într-un mod extrem de plăcut “Balada unui final nefericit” și sunt încântată peste poate că a fost așa, că nu a fost volum cu “sindrom de mijloc”, de umplutură, cum se întâmplă de obicei în trilogii, ci chiar a fost unul mega bun, părerea mea. A avut suspans, mister, pericole, răsturnări de situație, trădări, minciuni, manipulări, puțină dramă, dar și suferință, însă, mai ales, a avut dovezi de iubire, în ciuda tachinărilor. I-am adorat pe Evangheline și Jacks împreună, dialogurile dintre ei au fost savuroase, în special când își aruncau cuțite unul altuia, desi printre rânduri se înțelegea altceva, ori poate doar eu am înțeles. Ultimele pagini ale cărții m-au ținut cu sufletul la gură, dar au reușit să-mi frângă și inima, cumva prevedeam că se lasa cu tristețe și nu doream să se întâmple așa. Dar asta este, aștept cu nerăbdare ultimul volum, să fiu năucită complet, la cum sună descrierea de pe Goodreads a titlului, sigur mă va cuceri complet.
Iar ca să închei, vă spun ca am adorat absolut tot la acest volum, de la personajele indecise și mincinoase, la scenele care mi-au înduioșat inima și mi-au topit-o, ca apoi să mi-o frângă, la cadrele unde acțiunea mă ținea ca pe ace, temându-mă pentru ce va urma, la toată acea atmosferă de basm care s-a păstrat de la prima până la ultima pagină, cucerindu-mă!
Vă recomand să citiți și voi cele două volume, mai ales dacă ați citit seria “Caraval” și ați fost vrăjiți de univers, le găsiți pe site-ul Cartepedia aici.
“Credea că oamenii se pot schimba. Credea că viața fiecărui om era o poveste a cărei sfârșit nu era încă scris și, astfel, viitorul fiecăruia avea posibilități infinite.“
“Bucuria te poate face să îți pierzi mințile mai tare decât piatra norocului. Oamenii ar omorî ca să țină de tinerețea lor. Ar putea aduce și gelozie sau imaturitate (…).”
“Poveștile mereu se simțeau ca niște prieteni, dar toate aceste povești erau ca niște rude îndepărtate față de poveștile pe care le știa ea.”
“Obișnuia să creadă că iubirea era ca o casă. Odată ce a fost construită, trebuia să locuiești acolo pe veci, dar acum se întreba dacă iubirea era, mai degrabă, un război cu inamici noi care apar mereu și cu bătălii continue. A câștiga în dragoste însemna mai puțin a câștiga lupta și mai mult a continua să lupți, să alegi persoana pe care o iubeai drept persoana pentru care ai muri, din nou și din nou.”
“(…) dragostea era cea mai puternică forță din lume. Dacă doi oameni se iubeau cu adevărat și erau dispuși să lupte pentru acea iubire, dacă erau dispuși să meargă la război din iubire, zi după zi, atunci nu conta ceea ce trebuiau să înfrunte. Iubirea avea să triumfe mereu, cât timp nu se vor opri din luptă.”






