”Toți suntem malefici” de Amanda Foody și C.L. Herman (recenzie)

• Titlul original: ”All of Us Villains”
• Autori: Amanda Foody, C.L. Herman
• Serie: ”All of Us Villains”
• Volum: I
• Editura: Corint
• Imprint: Leda Bazaar
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 464
• Traducere de Monica Șerban

TE-AI ÎNDRĂGOSTIT DE ÎNVINGĂTORII JOCURILOR FOAMEI.

ACUM, PREGĂTEȘTE-TE SĂ-I ÎNTÂLNEȘTI PE MALEFICII VĂLULUI SÂNGERIU!

Luna Sângerie răsare. Vălul Sângeriu cade. Începe turnirul!

În fiecare generație, la răsăritul Lunii Sângerii, șapte familii din izolatul oraș Ilvernath numesc câte un campion pentru a concura într-un turnir în care se luptă pe viață și pe moarte.

Premiul? Control exclusiv asupra unui izvor secret de magie înaltă, cea mai puternică resursă din lume, despre care se credea că este de mult secată.

Anul acesta însă, o carte scandaloasă scoate la iveală secretele turnirului și îi aduce pe cei șapte noi campioni în centrul atenției la nivel mondial. Volumul oferă, de asemenea, informații valoroase pe care participanții din anii anteriori nu le-au avut la dispoziție, respectiv o perspectivă asupra strategiilor, secretelor și punctelor slabe ale celorlalte familii. Și, cel mai important, le dă posibilitatea de a alege: să-și accepte soarta sau să-și rescrie moștenirea.

Oricum, aceasta este o poveste care trebuie scrisă cu sânge.

“Șapte familii putrede dintr-un oraș nesemnificativ, care se luptă pentru cea mai puternică magie din lume. De ce ați merita așa ceva?”

De dinainte de sărbători mă tot pornesc să citesc “Toți suntem malefici”, am zis că pun de un #buddyread cu Anto, dar nu s-a mai nimerit și abia acum am reușit să ajung la carte. Am citit-o în 8 ore și vă mărturisesc mai jos ce m-a zorit să o citesc atât de repede.

“Toți suntem malefici” a fost un fel de Hunger Games, doar că în loc de arme, are magie, și-n loc de districte și tribute, sunt șapte familii care-și aleg campioni pentru a participa într-un turnir, unde premiul este magia înaltă. Mi s-a părut extrem de insensibil din partea familiilor să-și constrângă copii să participe la acest turnir, mai ales că unii dintre ei nu-și doreau titlul de campion, dar nici să fie prinși într-o luptă pe viață și moarte. Că doar unul poate fi campion…

Foarte greu m-am conectat cu povestea, m-am izbit, din nou, de numeroase detalii și descrieri (nu știu cum am ales ultimele titluri, că m-au bătut psihic cu paginile încărcate de descrieri), știu că au fost esențiale pentru poveste și s-a observat acest lucru, din ele aflam mult mai multe despre familiile din Ilvernath și mi-am putut forma anumite idei în privința lor. Un alt aspect ce m-a zăpăcit maxim au fost personajele secundare, mi s-au părut a fi foarte multe și la un moment dat nu mai stiam care cine e și ce treabă are în toată povestea asta. Trecusem prin 200 de pagini și eu eram tot mai confuză, în loc să mă lămuresc. Până am zis gata, urmăresc doar personajele principale și aia e tot, nu mă mai complic cu secundare, mai ales că aveam unele bănuieli în ce le privește, bănuieli ce mi s-au confirmat.

Mi-a plăcut că am avut parte de perspectivă multiplă din partea personajelor principale, mi-a fost mult mai ușor să le urmăresc firul evoluției, să le pătrund în gânduri și să descopăr parte din secretele famiilor lor, dar și ale lor personale. Pot spune că pe la pagina 300 am reușit să mă lămuresc cum trebuie și să-mi fie mai ok să parcurg titlul, cam târziu, știu, dar tot a fost bine decât să ajung la final la fel de zăpăcită ca la început.

Au fost și câteva răsturnări de situație pe care nu le-am prevăzut, alianțe neașteptate, trădări și minciuni, manipulări, parte din ele au reușit să mă surprindă și să mă țină captivă în poveste, altele nu m-au impresionat, cumva le simțeam venind, parcă erau evidente. Cu tot cu bănuieli confirmate, confuzie și zăpăceală în capul meu, sunt tare curioasă de cum va evolua povestea în volumul următor, m-a lăsat puțin în pom finalul acestui volum și îmi trebuie musai răspunsuri, nu se poate altfel… Până atunci, găsiți și voi volumul aici pe site-ul editurii, căreia țin să-i mulțumesc pentru exemplatul oferit.

“În familia Lowe nu li se spuneau copiilor povești cu monștrii ca să știe cum să îi nimicească. În familia Lowe li se spuneau asemenea povești pentru ca ei înșiși să devină monștrii.”

“Monștrii nu te pot răni când tu însuți ești un monstru.”

“Aici nu există prieteni. Numai oameni care te omoară acum și oameni care te omoară mai târziu.”

 “Fericirea veșnică a unui copil este coșmarul unui monstru.”

“Să ai ca dușman un campion e rău. Dar și mai rău e să ai prieten un campion.”

“Cred că în adâncul sufletului lor, unii oameni nu vor ca poveștile lor să aibă un final fericit.”