”Suflete necruțătoare” de Namina Forna (recenzie)

• Titlu original: ”The Merciless Ones”
• Autor: Namina Forna
• Serie: Deathless
• Volum: II
• Editura: Trei
• Colecția Fiction Connection Young 
• Număr pagini: 512
• An apariție: 2022
• Traducător: Anca Bărbulescu

“Vor spune că suntem războinice… sau monștri?“

Au trecut șase luni de când Deka le-a eliberat pe zeițe și a descoperit cine este ea cu adevărat. Regatul e sfâșiat de războaie. Oteranii spun că jatu sunt trădătorii neamului, iar despre Deka se crede că e un monstru.

Dar adevărata bătălie abia a început, iar Deka trebuie să conducă operațiunile. Un simbol ciudat i se arată în templele de venerare și pe armuri. E ceva neobișnuit în legătură cu el; e suficient doar să-l privească și Deka își pierde cunoștința. Și mai rău, pare să-i învingă puterile. Nu poate să comande sau să comunice cu noile urlătoare-ale-morții. De fapt, nici măcar nu le înțelege când vorbesc.

Deka știe că eliberarea zeițelor este doar începutul. Și că acea forță întunecată ce pândește e de nestăvilit, iar ceva sinistru legat de acel simbol amenință regatul – ceva neîmblânzit pe care armata ei va trebui să-l oprească înainte ca omenirea să se năruie. Însă puterile Dekăi sunt din ce în ce mai mari… iar arma ei cea mai periculoasă ar putea fi chiar ea însăși.

Am citit “Sânge auriu” în urmă cu zece luni și de atunci am tot așteptat să apară volumul doi, mai ales că fusese anunțat de către editura Trei că urmează să apară. Ei bine, a apărut în decembrie, la Gaudeamus, și am fost în extaz, nu alta, nu știam cum să pun mâna mai repede pe el, să mă reîntorc în universul creat de autoare, să mă reîntâlnesc cu Deka și Keita, dar și cu gașca lor de luptători.

Am primit un exemplar din partea editurii chiar de sărbători, cadou de Moș Crăciun, iar bucuria a fost imensă, le și mulțumesc pe această cale, însă am amânat lecturarea volumului până după sărbători, să mă pot dedica așa cum trebuie poveștii, să nu fiu bulversată de alte activități și foarte bine am făcut, nici că puteam alege un moment mai prielnic.

O să încerc pe cât posibil să nu dau spoiler, având în vedere că este al doilea volum dintr-o trilogie (așa știu eu ca e, dar poate se întinde pe mai multe volume povestea…), știu că o să-mi fie greu, mai ales că mă încearcă numeroase sentimente și simt că explodez în momentul de față, chiar și scriindu-vă aceste rânduri.

Cum ziceam, am citit “Sânge auriu” anul trecut prin martie, dacă nu mă înșel, și-mi era puțin teamă, că începând “Suflete necruțătoare” fără să fac o recapitulare, ceva, a primului volum, sigur voi pierde din esență și o să mi se pară ciudat, mai ales că universul creat este extrem de complex. Dar n-am avut parte de dificultăți, autoarea a avut grijă să mai reamintească, pe ici, pe colo, mici detalii esențiale din primul volum și chiar au ajutat enorm, așa că am putut să mă cufund în lectură fără probleme.

Să îi reîntâlnesc pe Deka și Keita, dar și restul războinicilor, a fost o reală încântare, mi-a fost tare dor de ei și abia așteptam să-i revăd în acțiune, să urmăresc unde îi mai poartă drumul destinului și ce pericole mai înfruntă. Însă peste de am dat, nimic nu avea să mă pregătească. Răsturnări de situație fără număr, care veneau în valuri, abia apucam să procesez un eveniment, că eram lovită de altul, minciuni peste minciuni și un joc mârșav al manipulării din partea cui nu mă așteptam, m-am simțit eu trădată, nu doar Deka. Parcă am trăit acest volum, atât de intens a fost și cu o acțiune așa alertă, în ciuda paragrafelor încărcate de detalii care mă cam băteau psihic, dar acestea au aduc ce trebuie poveștii și ajunsesem să mă obișnuiesc cu ele, chiar să le savurez, mai ales când erau descrise scene de luptă.

Nici că se putea un volum doi mai bun de atât, a fost perfect, cel puțin pentru mine, a avut de toate: de la relații strânse de prietenie și susținere, la reale dovezi de iubire, chiar s-au înfiripat iubiri noi și n-am mai putut de drag, m-am topit efectiv, suspans, trădări, secrete și minciuni, manipulări și mult neprevăzut. Să vă mai spun că Deka a evoluat enorm și nu doar ea, s-a văzut acest lucru și ador cum a construit-o autoarea, a făcut-o și mai puternică decât în primul volum, a maturizat-o, devenind un personaj feminin principal badass și demn de urmărit.

Abia aștept să aflu ce a pregătit autoarea pentru volumul trei, chiar dacă e grea așteptarea…

“Furia e o emoție neproductivă. Prefer răzbunarea. Rece, superbă…perfectă.”

“Uneori minciunile sunt pentru binele tău. Te împiedică să cazi pradă celor care-ți vor răul.”