“Cei Doisprezece” de Justin Cronin (recenzie)

  • Titlu original: “The Twelve”
  • Autor: Justin Cronin
  • Serie: “Transformarea”
  • Volum: II
  • Editura: Nemira
  • Colecția: Fantasy
  • An apariţie: 2019
  • Număr pagini: 768
  • Traducere de Andreea Florescu

Sfarsitul lumii a fost numai inceputul povestii.

In Transformarea, Justin Cronin arata o lume greu de uitat, modificata total de un experiment guvernamental scapat de sub control.

In aceasta apocalipsa provocata de oameni, trei straini infrunta haosul: Lila, doctor si in curand mama, Kittridge, o legenda care a supravietuit masacrului de la Denver, si April, o adolescenta care se straduieste sa isi ajute fratele sa ramana in viata, printre ruinele lumii vechi.

Peste o suta de ani, Amy si ceilalti se lupta pentru salvarea speciei umane, fara sa stie ca regulile s-au schimbat, ca dusmanul a evoluat si ca o noua factiune pregateste un viitor chiar mai rau decat extinctia oamenilor.

După cum m-a lăsat finalul primului volum al seriei, despre care găsiţi mai multe detalii aici, nu mai puteam de nerăbdare să citesc şi volumul următor, „Cei Doisprezece”, să aflu cum continuă povestea şi ce se mai întâmplă cu personajele mele de suflet, iar cei de la Nemira mi-au venit în ajutor şi volumul mult aşteptat a ajuns în mânuţele mele. M-a blocat puţin stufoşenia sa, apoi mi-am amintit cât de repede se citeşte şi mi-am mai revenit, pornind în lectură cu forţe proaspete şi deloc pregătită pentru ce avea să mă lovească…

Şi ce m-a lovit…în primul rând cu o serie de personaje noi, după ce că abia reuşisem să le ţin minte pe cele din volumul anterior, mai îmi venea cu altele, să mă blocheze de tot, în al doilea rând, acţiunea se petrecea într-un cu totul alt loc, nu cel în care rămăsesem la finalul primului volum, iar în al treilea rând, cam târziu au apărut personajele mele de suflet, după ce deja fusesem zăpăcită de cele noi şi mă luptam cu o confuzie maximă în ce le priveşte. Lămurită pe cât posibil şi cu unele conexiuni făcute între personajele vechi şi cele noi, am înaintat cu paşi mărunţi, limpezindu-se acţiunea tot mai mult, astfel a prins formă povestea şi pentru mine şi n-am mai întâmpinat niciun fel de dificultate, lectura mergând ca unsă şi parcurgând paginile ca o sălbatică, nu reuşeam să mă desprind, nemaipomenind de a pune cartea deoparte să fac altele ce aveam de făcut. „Cei doisprezece” a reuşit să mă prindă în mrejele sale şi să mă captiveze cu fiecare pagină, purtându-mă într-o cursă sângeroasă, încărcată de pericole şi decizii luate sub presiune…

N-aş putea spune că acest volum mi-a plăcut mai mult decât primul, mi-au plăcut la fel de mult în aceeaşi măsură, deşi mi-a frânt sufletul, m-a lăsat cu gura căscată şi m-a blocat de nenumărate ori, silindu-mă să-mi dau reset la gânduri şi să rumeg bine cele citite, să nu mai fiu confuză. Am prins drag şi de o parte din personajele noi, dar au fost unele pe care le-aş fi exterminat ca pe gândaci, atât de greaţă mi-a fost de ele când vedeam cât de multă răutate şi egoism pot înmagazina în sufletul lor, de ce acţiuni sunt capabile doar pentru bunăstarea lor, cât de mult pot nenorocii un suflet nevinovat doar pentru a-şi duce planurile la capăt. Acest volum m-a purtat într-un carusel de emoţii, m-a înduioşat, mi-a frânt sufletul şi m-a lăsat în pom, evident, am şi pierdut socoteala de câte ori m-a „surprins” cu câte un „copăcel”.

Încă am multe întrebări şi prea puţine răspunsuri în privinţa acestui volum, sper să primesc răspunsurile necesare în ultimul volum al trilogiei, pentru că sunt vitale, cel puţin pentru mine, mă macină neştiinţa asta şi nu-mi place că m-a lăsat aşa, ca să nu mai spun că finalul mi-a dat un mare pumn în figură, m-a şocat complet, nu prevedeam asemenea deznodământ, şi nu mă refer la faptul că a fost sângeros, toată  cartea a fost sângeroasă, dar finalul…mi-a bubuit mintea şi m-a făcut să caut acele pagini ce ştiam sigur că nu le voi mai găsi, din păcate. Abia aştept să pun mâna pe ultimul volum, să văd pe ce drumuri mai sunt purtate personajele, cât de mult îmi va mai fi frântă inima şi sentimentele călcate în picioare, de cine voi mai fi nevoită să mă despart, ceea ce urăsc să fac şi sunt constrânsă să o fac… Dar până atunci, vă las aici linkul unde puteţi găsi seria „Transformarea”, chiar dacă eu, încă n-am reuşit să parcurg volumul trei, promit să revin cu recenzia sa cât de curând posibil…

One thought on ““Cei Doisprezece” de Justin Cronin (recenzie)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s