“Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeș (recenzie)

• Titlul original: “Scrisoare de dragoste”
• Autor: Mihail Drumeş
• Editura: ART
• Colecție: Serie de autor Mihail Drumeş
• An apariţie: 2021
• Număr pagini: 456

Impresionanta poveste de iubire cu aer interbelic imaginată de Drumeș în “Scrisoare de dragoste” a trecut testul timpului devenind una dintre cele mai apreciate scrieri ale autorului. Anda şi Dinu, doi tineri care par sortiți unul altuia, trăiesc o aventură tulburătoare și trec prin spectaculoase răsturnări de situație, totul în numele dragostei ideale. Însă viața, cu implacabilitatea ei tăioasă, îi va pune la încercare și le va tulbura visele.

Pe Drumeş am avut plăcerea de a-l descoperi anul trecut, când mi-am făcut curaj să citesc “Invitaţia la vals”, titlu care m-a mişcat şi şi-a pus amprenta, însă la fel pot spune şi despre “Scrisoare de dragoste”, pe care am citit-o în cadrul provocării Deliei de la @romanii.citesc, fără această provocare nu ştiu când îmi făceam curajul necesar pentru a o parcurge.

„Scrisoare de dragoste” îi prezintă pe Dinu şi Anda, doi tineri care se întâlnesc într-o călătorie cu trenul, dar care, ale căror drumuri li se tot intersectează, deşi nu păstrează legătura. Dinu provine dintr-o familie modestă, o are alături doar pe mama sa, iar de mic şi-a pus ambiţia de a se face remarcat şi de a crea ceva de mare importanţă. Reuşeşte să obţină două doctorate, setea lui pentru cunoaştere nu poate fi potolită, şi deşi este un bărbat şcolit, emoţional este instabil, nu doreşte să se lege de nicio femeie, nu consideră proritar astfel de sentimente. Anda, de cealaltă parte, este o fată orfană, adoptată de o doamnă ce nu a cunoscut bucuria de a avea copii, de asemenea ambiţioasă şi visătoare, cu talent la scris, şi chiar publică epistole în gazete. Este o tânără cu capul pe umeri, nu se lasă vrăjită de cuvintele lui Dinu atunci când o abordează în călătoria cu trenul, chiar îşi are replicile potrivite pentru a-i răspunde remarcilor lui Dinu. Dar cu fiecare întâlnire ce se iveşte, cei doi se îndrăgostesc şi viaţa le ia o turnură care-i va pune la grea încercare…

Volumul este împărţit în trei părţi, surprinzându-i pe protagonişti noştrii în toată splendoarea vieţii lor, cu bune şi rele, bucurii şi tristeţi, împliniri şi dezamăgiri, fiind o dovadă a ceea ce reprezintă viaţa de cuplu. Pot spune că, cel mai mult, mi-a plăcut prima parte a poveştii, poate singura dintre cele trei, fiind plină de frumos, deşi am avut mici bănuieli în privinţa unor întâmplări desfăşurate în paginile ce urmau a veni, am fost dezamăgită când am observat că mi se confirmă suspiciunile. Deşi primisem nişte hinturi pe parcurs, mi-am spus că nu se poate materializa nimic, dar trebuia să le iau în seamă, să nu fiu aşa surprinsă, oricum m-au lovit frustrările atunci şi aşa au decăzut unele personaje în faţa mea, în ciuda aprecierii pe care am avut-o faţă de ele la început. Şi a treia parte a poveştii mi-a aduc o mică încântare, unele personaje au primit ceea ce au vrut, deşi le-a adus nefericirea, dar răutăcioasa din mine a fost în extaz la acel moment şi cum spune o vorbă „cum îţi aşterni, aşa dormi”, ei bine, aşa a fost… Finalul, în schimb, m-a lăsat cumva blocată pentru că m-a purtat cu gândul la „Invitaţia la vals” şi nu prevedeam asemenea final. Mi-aş fi dorit cu totul alt final, dar deh, n-am scris eu „Scrisoare de dragoste”, ci Drumeş, iar dacă aşa a avut el viziunea finalului, trebuie să o accept.

În ciuda unor paragrafe încărcate de detalii şi întinse pe multe rânduri, unde am simţit că mă pierd, efectiv, m-am bucurat de povestea de dragoste a Andei şi a lui Dinu, i-am urmărit cu interes în fiecare etapă, i-am admirat şi criticat în aceeaşi măsură, m-am înfuriat pe Dinu şi am scandat-o pe Anda de pe canapea, dându-mi (fictiv) pălăria jos în faţa ei pentru cum a ales să gestioneze relaţia, până-ntru-un punct. Mi-a plăcut că nu a fost deloc clişeică şi a reuşit să mă încânte. O poveste de dragoste pasională, încărcată de neprevăzut, vise spulberate, trădări, ambiţii, manipulări şi multe altele… Mihail Drumeş chiar merită o şansă, la fel şi a sa „Scrisoare de dragoste”, o găsiţi pe site-ul editurii Art aici. 

„Viaţa e aspră, o trăieşti o singură dată. Nu te lega de prima fantezie, ca toţi neiprăviţii…”

„Dragostea e altceva: uitare de sine, jertfă, respect, duioşie, tot ce vrei. La mine nu-i decât o dorinţă neîmplinită şi exacerbată de eşecuri, o ciudă mare cu aripi şi mai mari, o obsesie care mă sapă şi-mi înghite liniştea. Asta-i, înţelegi? Nu pot să-mi aştern viaţa ca un soclu pentru monumentul fericirii tale.”

„Preţul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi.”

„În dragoste, distanţele pier, iar obstacolele se năruie.”

„Dragostea călcată în picioare se răzbună, iar cel care a greşit pierde totul.”

„Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea. Dacă prin absurd cineva ar inventa ghicirea gândurilor după voinţă, oamenii, deveniţi goi pe dinăuntru, n-ar mai putea să trăiască, s-ar măcelări unul pe altul, bărbat pe femeie, copil pe tată, fiică pe mamă. S-ar declanşa un carnagiu universal.”