“Trenul orfanilor” de Christina Baker Kline (recenzie)

  • Titlu original: “Orphan Train”
  • Autor: Christina Baker Kline
  • Editura: Trei
  • Colecție: Fiction Connection
  • An apariție: 2015
  • Număr pagini: 368
  • Traducător: Mihaela Doagă

Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele „trenuri ale orfanilor“ străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?

De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.

Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.

“Trenul orfanilor” este o poveste zguduitoare despre schimbare şi curaj, despre noi începuturi şi prietenii dintre cele mai neaşteptate.

Cred că am avut „Trenul orfanilor” pe wishlist de când am observat că s-a tradus, m-a atras extrem de mult titlul şi la acel moment mi-am spus că e musai să pun mâna pe ea. Ei bine, cu atât de multe noutăţi, a fost „îngropată” în wishlist şi când am dat peste titlul într-o altă carte pe care o citeam, mi s-au aprins becurile…Atât mi-a trebuit şi am spus că ar fi cazul să îi acord atenţia necesară, având în vedere că o aveam pe wishlist de atâta amar de vreme şi mă lovise ciuda pe mine că am uitat de ea aşa de uşor. Am apelat la pietenii mei de la Cartepedia şi chiar dacă am aşteptat puţin timp după ea, a meritat aşteptarea. A fost o lectură emoţionantă, ce m-a răscolit în fel şi chip, determinându-mă să apreciez la maxim ceea ce am în viaţă…

Vivian Daly a fost unul dintre copii care a trăbătut meleaguri cu un „tren al orfanilor” până la New York, în speranţa că îşi va găsi un nou cămin, deşi viitorul este unul încărcat de neprevăzut. Şi-a pierdut familia într-un incendiu, la scurt timp după ce şi-au schimbat locuinţa, fiind singurul supravieţuitor dintre cei patru fraţi, tatăl murind în incendiu, iar mama având un destin incert, odată ajunsă la spital. După ce a fost despărţită de mama ei, Vivian nu a mai ştiut nimic de ea, dacă a supravieţuit sau nu, informaţii nu a mai primit cu privire la situaţia părintelui său, find declarată orfană. Aşa a ajuns într-un tren al orfanilor, alături de sute alţi astfel de copii. Copilăria lui Vivian nu este una foarte fericită, alături de prima familie care o ia în plasament duce o viaţă extrem de cruntă, este abuzată şi batjocorită, însă norocul îi surâde şi este acceptată în sânul unei a doua familii, una încercată de durere, vindecându-se reciproc. Drumul lui Vivian se intersectează cu cel al lui Molly, o adolescentă rebelă, care este obligată să facă muncă în folosul comunităţii, pentru a scăpa de casa de corecţie, aceasta fiind angajată de Vivian să o ajute în a-şi face ordine în lucrurile aflate în podul casei sale. Această sarcină trezeşte amintiri, iar Molly şi Vivian realitează că nu sunt chiar atât de diferite.

Chiar de la primele pagini m-am lăsat furată de poveste şi deşi am parcurs-o în patru zile, din lipsă de timp, tânjeam să revin la ea. A simţit-o ca pe o lectură pentru suflet, a împletit evenimentele reale cu ficţiunea şi m-a copleşit, mai ales pentru că eram străină de aceste „trenuri ale orfanilor”, fiind tulburată când am realizat ce presupuneau acestea. Am parcurs paginile zâmbind, dar şi cu tristeţe în suflet, atât copilăria lui Vivian, cât şi cea a lui Molly au fost dureroase şi încărcate de neglijări, însă în ciuda tuturor urâţeniilor ce le-au umbrit anii copilăriei, au avut parte şi de frumuseţe.Descoperindu-le vieţile, am dat peste o poveste cutremurătoare, dar şi plină de curaj în ciuda fragilităţii din anii copilăriei, multă speranţă şi o relaţie de prietenie frumoasă şi specială, ce nu ţine cont de vârstă.

Dacă sunteţi puţin curioşi de această carte, o găsiţi pe site-ul cartepedienilor aici, eu vi-o recomand din suflet, este o lectură ce mângâie, dar şi sfâşie, în acelaşi timp. Este disponibil şi titlul din perspectiva lui Molly, dacă doriţi să citiţi ambele versiuni, rămâne la alegerea voastră.

„Ştiu prea bine cum e când poveştile frumoase care ţi s-au turnat nu se potrivesc cu realitatea.”

„Bănuiesc că de-asta fac oamenii copii, nu-i aşa? Ca să-i pese cuiva de lucrurile care rămân în urma lor.”

„Pot să las în urmă trecutul. Nicio problemă. (…) Dar nu vreau să uit totul.”

„Să renunţe la lucruri e ca şi cum şi-ar lua rămas-bun de la viaţa ei. Şi oricui i-e greu să facă asta.”

„Da. Cred în fantome. (…) sunt cei care ne bântuie. Cei pe care i-am lăsat în urmă.”

„E o copilărie jalnică, să ştii că nimeni nu te iubeşte şi nimeni n-are grijă de tine, să fii întotdeauna pe dinafară şi să te uiţi la cei dinăuntru. Mă simt cu zece ani mai în vârstă decât sunt de fapt. Ştiu prea multe; am văzut oameni cu ce au ei mai rău, în momentele lor de disperare şi egoism maxim, şi conştiinţa acestui fapt mă face precaută. Aşa că învăţ să mă prefac, să zâmbesc şi să dau din cap, să exprim o empatie pe care nu o simt. Învăţ să trec drept altcineva, să par ca restul lumii, deşi simt că s-a rupt ceva în mine.”

„(…) oamenii importanţi din viaţa noastră rămân pe lângă noi, ne bântuie în timpul activităţilor de zi cu zi. Ne însoţesc când mergem la cumpărături, când dăm colţul străzii, când stăm de vorbă cu un prieten. Se înalţă precum aburul din asfalt şi, când păşim, ne pătrund prin tălpi.”

„Sunt copleşită de amărăciune, de sentimentul pierderii cuiva drag, de deznădejdea pe care o aduce cu ea însingurarea. Am învăţat de mult că pierderea cuiva drag nu e numai posibilă, ci şi inevitabilă. Ştiu ce înseamnă să pierzi totul, să te desprinzi de o viaţă şi să cauţi alta. Şi acum simt, cu o certitudine stranie, că mie probabil mi-e scris să învăţ, iarăşi şi iarăşi, lecţia asta.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s