“Jocurile moștenirii” de Jennifer Lynn Barnes (recenzie)

  • Titlul original: “The Inheritance Game”
  • Autor: Jennifer Lynn Barnes
  • Serie: “The Inheritance Game”
  • Volum: I
  • Editura: Storia Books
  • Colecţie: Young Adult
  • An publicaţie: 2021
  • Număr pagini: 424
  • Traducere de Alina Marc Ciulacu

Povestea unei Cenușărese. Mize mortale, răsturnări de situație captivante și secrete savuroase.

Avery Grambs are un plan pentru un viitor mai bun: să supraviețuiască liceului, să obțină o bursă de studii și să scape. Dar soarta i se schimbă în momentul în care miliardarul Tobias Hawthorne moare și îi lasă, practic, întreaga lui avere. Poanta? Avery nu are habar de ce – și nici măcar cine e Tobias Hawthorne. Pentru a intra în posesia moștenirii, trebuie să se mute în Hawthorne House, o casă imensă, înțesată cu pasaje secrete, unde fiecare încăpere poartă amprenta bătrânului – și pasiunea lui pentru puzzle-uri, ghicitori și coduri.

Din păcate pentru Avery, în Hawthorne House mai locuiesc și membrii familiei pe care testamentul lui Tobias Hawthorne i-a dezmoștenit. Printre aceștia se numără și cei patru nepoți Hawthorne: niște băieți periculoși, irezistibili, străluciți, care au crescut cu certitudinea că, într-o bună zi, vor moșteni miliarde. Succesorul prezumtiv, Grayson Hawthorne, are convingerea că Avery este o escroacă și e ferm hotărât să o pună la locul ei. Fratele lui, Jameson, o vede ca pe ultima provocare a bunicului lor: o ghicitoare încâlcită, un puzzle care trebuie rezolvat.

Captivă într-o lume a bogăției și a privilegiilor, cu pericolul pândind la fiecare colț, Avery va trebui să intre ea însăși în joc pentru a putea rămâne în viață.

“Jocurile moştenirii”, pur şi simplu m-a cucerit prin a sa copertă, la momentul când a fost anunţată traducerea de către cei de la Storia Books, mi s-au activat toate circuitele şi am trecut-o pe wishlist fără să mă gândesc de două ori. Mă şi temeam, într-un fel, să mă apuc de ea, dar îmi şi doream să aştept traducerea volumului următor, să nu tot încep serii şi să nu le duc la bun sfârşit, dar tentaţia şi-a spus cuvântul şi am început-o, dovada stă în recenzia de faţă…

În paginile cărţii facem cunostinţă cu Avery, o adolescentă a cărei mamă a murit în urmă cu câţiva ani şi care a rămas în grija surorii sale vitrege mai mari. Tatăl este absent, cel puţin în viaţa ei nu îşi face simţită prezenţa, Avery reuşind să se descurce prin propriile puteri. Este extrem de isteaţă, are o logică ce a reuşit să mă surprindă în moduri inexplicabile, de multe ori mă şi cruceam că îi treceau prin minte asemenea conexiuni, mă şi irita cât era de deşteaptă, mă făcea să mă simt prost că eu nu am asemenea viziuni precum ea. Viaţa sa poate fi numită banală, nimic impresionant nu are loc, asta până într-o zi când este chemată în biroul directorului de la şcoala pe care o frecventează şi i se solicită prezenţa într-un loc total necunoscut, pentru a lua parte la citirea unui testament. La întâlnirea respectivă face cunoştinţă cu familia Hawthorne, toţi membrii familiei fiind prezenţi acolo pentru citirea testamentului lui Tobias Hawthorne, decedat pe care Avery nu îl cunoaşte, dar nici nu realizează de ce ar conta prezenţa sa la această întâlnire. Misterul este elucidat în momentul în care se încheie citirea testamentului şi află că decedatul i-a lăsat întreaga sa avere, iar pentru a intra în posesia moştenirii, trebuie să locuiască în casa Hawthorne vreme de un an. Şi nu singură, ca să fim bine înţeleşi, ci alături de ceilalţi membrii ai familiei pe care Tobias i-a dezmoştenit şi pe care ea nu îi cunoaşte, iar de la mutarea sa în casă…începe distracţia…

Am fost prinsă în mrejele poveştii chiar de la primele pagini şi mă bucur enorm că m-a prins aşa tare, întrucât mă temeam că mă paşte vreun reading slump, dar nu a fost aşa. Tind să cred că a fost cartea potrivită la momentul potrivit şi chiar am savurat povestea la maxim, bine că am cedat tentaţiei. Avery m-a cucerit cu isteţimea ei, mă şi enerva că era atât de deşteaptă, dar am îndrăgit-o maxim, la fel şi pe Jameson şi Hash, doi dintre nepoţii decedatului. Au fost cei care mi-au cucerit inima din prima şi nu a fost nevoie de prea mult ca să cad pradă farmecelor lor şi abia apucam să-i văd din nou în cadru. Pe Grayson nu l-am putut suferi, în primă instanţă, poate şi din cauză că o vedea pe Avery ca pe o intrusă, dar cine n-ar vedea aşa când apare de nicăieri şi rămâne cu miliarde de dolari, fără a avea vreo legătură cu miliardarul? Dar după ce am avansat cu lectura, am început să-l văd cu alţi ochi, să-i înţeleg îndoielile, dar tot nu l-am putut iubi precum Jameson sau Nash. Nici fratele mai mic, Xander, nu pot spune că m-a impresionat, poate doar cu a sa iubire pentru brioşe, dar până la final a ajuns să mă surprindă şi sa-mi trag palme că nu îi acordasem atenţie de la bun început.

Am fost năucită de jocul moştenirii în care au fost prinşi cei cinci, miza pentru care se juca era exorbitantă şi evident că mi-a captat atenţia, dar şi a fi elucidat misterul din jurul testamentului, cât mai repede posibil. Răsturnările de situaţie au fost ca la ele acasă, de această dată, şi am parcurs volumul pe nerăsuflate. A mers foarte repede lectura şi datorită capitolelor scurte, nici acţiunea nu s-a lăsat mai prejos, a fost alertă la cotă maximă, exact cum îmi place mie, nu am simţit să fi bătut pasul pe loc, din contră, mă şi gândeam dacă voi avea vreme personajele să respire, după ce au fost prinse în toată nebunia jocului, că eu sigur nu am avut momente de „reveneală”. Pericolul a fost la tot pasul, secrete au fost dezvăluite, multe ghicitori de desluşit, dar şi personaje de iubit… Volumul a avut de toate şi cititoarea din mine a fost în extaz. Am devorat volumul şi nu mi-aş fi dorit să ajung la ultima pagină, pentru că acum sunt nevoită să aştept după următorul volum şi având în vedere cum m-a lăsat acest prim volum, cu numeroase întrebări şi răspunsuri lipsă, îmi este şi milă de unghile mele. Glumesc, n-am să-mi rod unghile, sunt prea frumi ca să le supun unor asemenea torturi, dar tot am să aştept cu nerăbdare traducerea volumului doi, să primesc răspunsurile necesare, dar să mă şi reîntâlnesc cu Avery, Jameson şi Nash, febleţile mele… Am un sentiment în privinţa lui Nash şi vreau să mă dacă mi se materializează bănuielile, iar de Jameson, bombonica…ce să mai spun? Mi-a ajuns la suflet şi cred că mă va surprinde în continuare, alături de Avery şi ceilalţi doi fraţi ai săi, Grayson şi Xander.

Pe cât de mult m-a încântat acest prim volum al duologiei, conform Godreads, aplicaţia mea de bază, pe atât de mult sper să nu fiu dezamăgită de continuare. Până la traducere volumului doi, care nici măcar nu a fost publicat în engleză, vi-l recomand pe acesta, să vă lăsaţi şi voi învrăjbiţi de “Jocurile moştenirii” şi să porniţi alături de Avery, Grayson, Jameson, Xander şi Nash în rezolvarea unui puzzle ce pare a nu avea soluţie…îl găsiţi pe site-ul editurii aici.

“Uneori, lucrurile care la suprafaţă par a fi foarte diferite sunt, de fapt, exact la fel în esenţa lor.”

“Sunt un Hawthorne (…). Nu e niciodată prea curând pentru a începe o discuţie dură.”

“În curând toată lumea o să vrea ceva de la tine, Moştenitoareo. (…) Întrebarea e: câţi dintre noi vor ceva ce eşti dispusă să dai?”

“Totul e un jos, Avery Grambs. Singurul lucru pe care îl putem decide în viaţa asta este dacă jucăm pentru a câştiga.”

“Oare nu e tot o minciună dacă ascunzi ceea ce e important, dar ceea ce spui e, practic, adevărat?”

“Nu suntem normali. Locul ăsta nu e normal şi tu nu eşti o jucătoare, puştoaico. Tu eşti balerina de sticlă – sau cuţitul.”

One thought on ““Jocurile moștenirii” de Jennifer Lynn Barnes (recenzie)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s