“Omul de castane” de Søren Sveistrup (recenzie)

  • Titlul original: “Kastanjemanden”
  • Autor: Søren Sveistrup
  • Editura: Trei
  • Colecţie: Fiction Connection
  • Anul apariţiei: 2020
  • Număr de pagini: 624
  • Limba originală: daneză
  • Traducere de: Simina Răchițeanu

Un psihopat terorizează Copenhaga. Semnătura lui — figurine făcute din bețe de chibrit și două castane, lăsate la locul fiecărei crime sângeroase. Pe figurine, poliția găsește amprenta unei fetițe răpite și ucise cu un an în urmă. O coincidență tragică sau un mesaj diabolic?
Ca să pună capăt seriei de crime, cei doi detectivi care anchetează cazul trebuie să lase deoparte neînțelegerile și să descifreze indiciile macabre lăsate de asasin. Pentru că acesta nu dă niciun semn că se va opri.
Și nimeni nu este în siguranță.

“Omul de castane” a ajuns să mă bântuie, întâi la figurat, întrucât aveam senzația că toți cititorii de pe bookstagram l-au citit, numai eu nu, peste tot îl vedeam la recomandări și eram tot mai curioasă de el, apoi a ajuns să mă bântuie la propriu, în sensul că am ajuns să privesc cu alți ochi castanele și chiar să le ocolesc atunci când le întâlneam pe drum…mda, știu, sunt cu capul, dar așa de tare m-a marcat romanul ăsta că nici cuvintele potrivite nu mi le găsesc să vă pot vorbi în mod corespunzător despre el…

Pe atât de multe conturi l-am văzut, începând cu contul Roxanei, al Cătălinei, al Aidei și a lui Andrei, deși știu că l-am văzut la mulți alții, dar pe moment am un lapsus și nu vreau să acord credite fiind nesigură, dar ținând cont că lor le-a bubuit mintea citindu-l, am zis să încerc și eu, doar mă aștepta pe raft. Cu teamă, m-am avântat în nebunia ce se anunța a fi “Omul de castane” și la final, am realizat, că este un thriller de debut ieșit din comun, m-a șocat și marcat în toate felurile posibile, lăsându-mă fără cuvinte. Pot spune chiar, că m-a prins de la primele pagini, Rox chiar m-a avertizat că n-am să-l mai pot lăsa din mână o dată ce mă voi apuca de el și așa a fost, deși am făcut mici pauze, din când în când, pentru că îmi oferea mult prea multe informații și simțeam nevoia de pauză să pot procesa tot ce citesc. Am fost năucită de numărul mare de personaje sau mi s-a părut a fi mare, la început, nu mai știam cine era cine și ce rol avea, îi încurcam și mă lovise frustrarea, dar am reușit să mă lămuresc într-un final și să pot urmări povestea în toată demența sa.

Am rămas blocată de deznodământ, nu m-am așteptat absolut deloc la așa final, nici n-am avut vreo bănuială în privința personajului ce se ascundea în spatele psihopatului, o singură bănuială am avut și aceea mi s-a confirmat, chiar îmi doream să se confirme, probabil dacă nu era așa, aș fi fost extrem de dezamăgită, în schimb, răsturnările de situație nu au fost deloc previzibile. Mă temeam să dau paginile și în același timp îmi doream să văd încotro se îndreaptă povestea, am fost lovită din toate părțile de fel și fel de dezvăluiri și secrete, secrete ce m-au paralizat pe moment, dar și detalii ce au avut puterea de a-mi da stomacul peste cap și de a-mi zburli părul la ceafă și pe mâini. Au fost pagini pe care le-am parcurs cu noduri, dar și cu furie, confuzie, extaz și de nenumătare ori cu palme transpirate (cred că am lăsat și pete pe paginile cărții la cât de multă apă am pierdut citind cartea…). Nu am simțit că sunt doar un cititor, ci m-am simțit ca și cum aș fi făcut parte din poveste, că eram o colegă de-a lui Tullin și Hess, cei doi detectivi a căror misiune a fost să dezlege misterul Omului de castane, dar și motivul din spatele crimelor comise de acesta.

“Omul de castane” este un thriller extrem de alert, te ține în priză de la început și până la sfârșit, nu-ți lasă momente de “reveneală” și te lovește să-ți ajungă, iar când crezi că nu te mai poate surprinde nimic, te șochează și-ți demolează toate ideile. Te zăpăcește și te sucește pe toate părțile posibile și imposibile, te determină să vrei mai mult și mai mult, să parcurgi fiecare pagină cu răsuflarea tăiată, dar și să te uiți în jurul tău cu mare atenție, nu care cumva să ai prin preajmă o figurină de castane…căci atunci înseamnă că ai fost ales…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s