“Tărâmul de cenușă” de Sarah J. Maas (recenzie)

  • Titlul original: ”Kingdom of Ash”
  • Autor: Sarah J. Maas
  • Serie: ”Tronul de cleștar”
  • Volum: 7
  • Data apariției:  2021
  • Editura: RAO
  • Pagini: 992

Aelin a riscat totul pentru a-și salva poporul, dar costurile au fost uriașe. Închisă într-un coșciug din fier de către regina spiridușilor, Aelin trebuie să dea dovadă de foarte multă voință pentru a îndura cele câteva luni nesfârșite de tortură. Să cedeze în fața lui Maeve ar însemna să grăbească sfârșitul celor pe care îi iubește.
Cât timp Aelin e prizonieră, Aedion și Lysandra sunt ultima linie de apărare, singurii care mai pot lupta împotriva distrugerii Terrasenului. Totuși, își dau seama destul de repede că aliații pe care i-au convins să lupte împotriva hoardelor lui Erawan s-ar putea să nu fie suficient de mulți și de puternici ca să îi salveze.
Împrăștiați pe continent, Chaol, Manon și Dorian trebuie să-și găsească singuri calea către salvare, păstrând speranța că vor reuși, în cele din urmă, să creeze o lume mai bună. În același timp, Rowan traversează mările alături de tovarășii săi pentru a-și găsi soția capturată înainte să o piardă pentru totdeauna.
Când destinul face ca în sfârșit să se reunească, trebuie să lupte cu toții pentru a avea o șansă la un viitor. Unele legături vor deveni mai profunde, în timp ce altele vor fi compromise definitiv în capitolul final al seriei Tronul de cleștar.

A trecut ceva timp de când am citit „Tărâmul de cenuşă”, însă abia astăzi am reuşit să vă aduc şi vouă recenzia acestui volum ce m-a fatalizat cumplit. Încă simt că nu am reuşit să descriu tot ce m-a determinat să simt Sarah cu acest volum, câte sentimente m-au străbătut, îl port mereu în gând, că-n suflet a pătruns adânc şi chiar sper să îi fac cinste cu această recenzie, dacă mi-a scăpat ceva, îmi cer scuze de pe acum… pregătiţi-vă, pentru că vine o recenzie bombastică şi kilometrică, nu se putea altfel…

Vă mărturisesc, de când s-a lansat, în luna ianuarie a acestui an, m-am temut să-l citesc şi nu pentru că m-ar fi speriat numărul de pagini, are doar 992 de pagini, deci o nimica toată, ci m-am temut pentru sentimentele care le va trezi în mine. Îmi propusesem la începutul anului, când a apărut, să îmi fac un cadou de la mine pentru mine, apoi am renunţat la idee, întrucât titlurile necitite m-au tras de urechi, dar s-a făcut cum s-a făcut şi a ajuns şi ultimul volum în mânuţele mele, datorită celor de la Cartepedia şi ţin să le mulţumesc din toată inima pentru această oportunitate, deci a fost momentul să închei seria şi să mă despart de personaje, cu cât lungeam mai mult momentul, cu atât nu mă mai simţeam eu în regulă şi nici nu mai aveam pace, absolut deloc. Vedeam din ce în ce mai multe postări pe bookstagram legate de acest volum şi am încercat, pe cât posibil, să evit spoilerele pentru a nu-mi strica bucuria lecturii şi am reuşit cu brio.

Şi pe bună dreptate am avut de ce să mă tem atunci când am început volumul, pentru că aşa cum mi-a spus Roxi, am pus numai story-uri pe Insta cu mine plângând şi strângând cartea în braţe, pe Delia şi Anto le-am disperat în privat, ele citind cartea cu mult timp înaintea mea, deci am avut cui să mă descarc şi cu cine să dezbat frustrările acumulate, dar şi la cine să mă plâng la greu. Oricât de bune mi s-au părut celelalte volume, impresiile mele despre fiecare volum în parte le găsiţi pe blog dacă sunteţi curioşi, „Tărâmul de cenuşă” şi s-a părut cu mult peste şi mi-a lăsat impresia că este cel mai bun din serie, nu doar că este ultimul şi s-au văzut schimbări, dar şi evoluţii la personaje, ci pentru cât de mult sentimente a reuşit să trezească în mine. Nu cred că am mai citit vreo carte, de când mă ştiu, la care să fi plâns atât de mult pe cât am plâns la aceasta, exceptând cărţile ce au ca subiect războiul, la acele cărţi mereu plâng şi mă doare sufletul, chit că este vorba de Auschwitz sau de alte perioade ale războiului.

Mi-a fost extrem de uşor să mă pierd, pentru ultima dată, în această lume creată de Sarah J. Maas şi a fost atât de bine şi minunat. M-a fiert la foc mic în primele 200 de pagini, parcă mă pregătea pentru ce va urma, îmi doream să se întâmple o dată şi o dată ce tânjeam, nu mai suportam acea nerăbdare ce mă străbătea, dar şi când mi s-a îndeplinit dorinţa, s-a dezlănţuit nebunia… Am parcurs paginile pe nerăsuflate, cu ochii înlăcrimaţi mai bine de jumătate de volum, nu pot să-mi explic cum de acest volum  a scos plângăcioasa din mine, şi nu am plâns aşa, două – trei lacrimi pe ici, pe colo, am plâns cu suspine, de parcă trăiam pe propria piele ce se întâmpla în carte. Chiar şi acum că rememorez momentele când citeam, mă încearcă lacrimile, dar îmi revin eu… Un dor nebun am avut de personaje, pot spune că m-am gândit la el de nenumărate ori până să citesc şi ultimul volum, sunt acele genuri de personaje ce rămân cu tine pentru multă vreme după ce ai încheiat de descoperit a lor poveste. Dar şi ce poveşti au avut aceste personaje, una şi una, iar eu nu am putut decât să mă bucur de faptul că am avut ocazia de a le descoperi bucuriile, tristeţile, temerile, neîncrederile, suferinţele, dar şi cât de frumos pot să iubescă, cât de mult pot dărui din ei pentru ceilalţi.

Vreau să îi mulţumesc Cătălinei pentru că m-a disperat cu seria asta, mi-a băgat-o pe gât, n-am cum să spun altfel, de fiecare dată când era vorba de recomandări, ea îmi spunea de „Tronul de cleştar” şi acum înţeleg de ce, aşa că ea este vinovata principală pentru că al meu suflet este făcut bucăţele şi pentru cât de mult am plâns. La momentul când i-am spus că mă apuc de volum, mi-a spus doar să mă pregătesc, însă eram pregătită psihic, dar emoţional în niciun caz, mă aşteptam la ce era mai rău, să fiu obligată să mă despart de personaje pe care am ajuns să le îndrăgesc maxim, dar chiar şi aşa, tot am fost doborâtă de ce am dat în paginile volumului. Deci oricât de mult aş fi zis eu că sunt pregătită sau să-l mai fi amânat, tocmai ca să nu fiu rănită, nicicând nu ar fi fost momentul potrivit de a citi acest volum, pentru că este scris în aşa măsură încât să te atingă acolo unde trebuie, să îţi ajungă la suflet, să-ţi treacă prin fiecare strat de piele şi să trezească în tine sentimente dintre cele mai puternice. Am ajuns să iubesc seria şi asta doar datorită Cătălinei, de nu era ea, nu ajungeam curând la serie, deci mulţumesc încă o dată, iar în momentul de faţă, am consolarea că pot reciti seria oricând vrea muşchiuleţul meu, deşi nu ştiu cât îmi va mai rezista sufleţelul, dacă ar mai fi dispus să treacă prin toate acele stări plăcute, dar şi mai puţin plăcute… Găsiţi şi voi toate volumele seriei “Tronul de Cleştar” pe site-ul cartepedienilor aici.

„Doar cu ea nu trebuia să dea explicaţii. Doar cu ea nu trebuia să fie rege sau altceva în afară de ce era. Numai ea nu judeca niciodată ceea ce făcuse, pe cine dezamăgise, ce ar mai fi putut face. Doar plăcerea şi totala uitare îi uneau.”

„Realitatea nu o să se schimbe niciodată. Acum e important cum faci asta să conteze.”

„O să înfruntăm totul împreună. Iar dacă tu eşti într-adevăr preţul, atunci o să-l plătim împreună. Ca un singur suflet în două trupuri.”

„Războiul îi schimbă pe oameni. Grăbeşte totul.”

„Pentru că. Deşi poate eşti mai bătrână şi mortală într-o mie de feluri diferite, în sinea ta ţi-e frică. Nu ştii cum să îmi ceri să rămân, pentru că te temi să recunoşti că vrei asta. Te temi. De tine, mai mult decât oricine altcineva. Te temi.”

„Ţi-am spus că dragostea este o slăbiciune. Ar fi mult mai uşor dacă ne-am urî cu toţii.”

„(…) frica înseamnă să ai ceva pentru care meriţi să lupţi – ceva la care ţii atât de mult încât a-l pierde este cel mai grav lucru pe care ţi-l poţi imagina.”

„Viaţa – viaţa era suferinţă. Suferinţă şi bucurie. Bucurie datorită suferinţei.”

2 thoughts on ““Tărâmul de cenușă” de Sarah J. Maas (recenzie)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s