“Anne de la Green Gables” de Lucy Maud Montgomery (recenzie)

• Titlul original : “Anne from Green Gables”
• Autor: Lucy Maud Montgomery
• Serie: “Anne from Green Gables”
• Volum: I
• Editura: Bestseller
• An apariţie: 2021
• Număr pagini: 521
• Traducere de Silviana Boian

Scris pentru toate vârstele, „Anne de la Green Gables” este un roman clasic, devenit bestseller de la prima apariție. Cartea a intrat în Top 25 cele mai bine vândute cărți ale tuturor timpurilor.

Anne Shirley, o orfană de unsprezece ani, vine la Green Gables, într-un colț verde al Insulei Prințului Edward, doar pentru a descoperi că familia Cuthbert – bătrânul Matthew și sora lui severă, Marilla – vor să adopte un băiat, nu o fată. Dar înainte de a o putea trimite înapoi, Anne – care pur și simplu are nevoie de mai mult spațiu pentru imaginația ei vivace și de o casă adevărată – reușește să-i cucerească în totalitate.

O poveste încântătoare, care explorează vulnerabilitatea, așteptările și visurile unui copil care crește, Anne din Green Gables este, de asemenea, un portret minunat al unor vremuri, al unei familii și, mai ales, al iubirii.

Dacă nu mă înşeală memoria, auzisem tot mai des de Anne anul trecut, când a început pandemia şi Netflix-ul pur şi simplu explodase, „Anne with an E” fiind primul serial la cele recomandate. Ulterior, după numeroase alte recomandări şi cercetări, am observat că „Anne de la Green Gables” este de fapt o serie, ce cuprinde mai multe volume şi evident că mi-am spus că mai întâi voi citi seria şi apoi am să vizionez şi serialul, întrucât nu vreau să îi stric din frumuseţe. Din ce am înţeles, nu prea ar avea mare treabă unul cu celălalt, dar până voi ajunge să vizionez serialul mai durează… Nu mi-a luat mult să dau o căutare pe Google în ce priveşte volumele, însă ai mei ochişori au căzut pe frumuseţea lansată la editura Bestseller, ediţie tie-in chiar, şi atât mi-a trebuit, simţeam că trebuie să o fac a mea, mai ales când am observat modul în care a fost editată şi că avea diverse citate din poveste extrase.

Iar luna aceasta am avut deosebita plăcere de a o cunoaşte pe Anne, o orfană în vârstă de 11 ani, care şi-a pierdut părinţii pe când ea avea doar trei luni, aceştia murind de febră :(, de la cele trei luni ale sale şi până la 11 ani a locuit alături de două familii, apoi în grija orfelinatului vreme de patru luni. Anne a ajuns la fraţii Cuthbert printr-o încurcătură, Matilda şi Matthew îşi doreau să adopte un băiat, care să-i ajute în gospodărie, însă nu s-a întâmplat asta şi Anne a intrat în vieţile lor, că au vrut sau nu prea… Anne a reuşit, treptat, să le câştige inimile, deşi era o fată tare vorbăreaţă şi cu o imaginaţie extrem de bogată, până şi cel mai neplăcut lucru, Anne reuşea să-l transforme în ceva absolut mirobolant. Ea nu se considera a fi o fată frumoasă, se vedea urâţică şi nu-şi suporta părul roşcat, dar exceptând acestea şi năzdrăvănia ce o caracteriza, era foarte isteaţă şi ascultătoare (atunci când simţea ea că trebuie…), muncea şi învăţa repede când nevoia o cerea. A avut parte de o viaţă dificilă, o copilărie plină de trudă, sărăcie şi neglijare, iar faptul că a ajuns la Green Gables a fost un vis devenit realitate, putea şi ea să facă, în sfârşit, parte dintr-o familie. Dacă v-am stârnit puţin curiozitatea în ce priveşte povestea lui „Anne de la Green Gables”, o găsiţi aici pe site-ul editurii, este primul volum al seriei şi sper eu ca editura să lanseze repede şi celelalte volume.

Anne şi-a făcut drum spre inima mea cu foarte mare uşurinţă şi m-a vrăjit instant cu toată vorbăria ei ce-mi bubuia mintea. Imaginaţia ei m-a frapat de multe ori şi rămâneam blocată în faţa înfocării de care dădea dovadă , de cele mai multe ori. În ciuda faptului că a avut o copilărie puţin plăcută, Anne se bucura de viaţă la maxim, vedea frumuseţea în fiecare lucru şi loc pe care-l străbătea, boteza plantele, răurile şi meleagurile, reuşind să-i molipsească, dar să-i şi cucerească pe cei din jurul său. Având o imaginaţie aşa bogată, nu era ferită de belele, şi nu doar o dată a avut parte de ele, dar era şi foarte sinceră, orice îi trecea prin gând, scotea pe gură, chiar dacă unele vorbe ar fi fost mult mai bine să le fi ţinut pentru ea. Anne a fost ca o pată de culoare în viaţa lui Matthew şi a Matildei Cuthbert, iar povestea ei, dar şi anii petrecuţi la Green Gables au reuşit să mă înmoaie complet. Pe alocuri mi-a amintit de Nică din „Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă, în special când dădea de bucluc, făcea cum făcea, deşi nu asta îi era intenţia, dar beleaua se lipea de ea. Anne era pusă în diverse ipostaze amuzante, dar şi periculoase, aş putea spune. Cât am parcurs cartea, chiar şi acum când vă scriu aceste rânduri, zâmbetul nu mi-a părăsit chipul, nu reuşeam să mă desprind nicicun de poveste şi-mi doream să aflu mai mult şi mai mult, să văd ce îi mai bubuie mintea, astfel ajungând să dau cartea gata în câteva ore, dar şi să regret că am fost nevoită să mă despart atât de repede de personaje. M-a atins pe sufletul prietenia pe care a legat-o cu Diana, erau două fire total opuse, dar care reuşeau să se completeze perfect, dar şi sinceritatea de care dădea dovadă atunci când făcea cunoştinţă cu o persoană nouă. A reuşit să mă vrăjească cu a sa personalitate puternică şi a fost o prezenţă ieşită din comun, însă nu doar pe mine a reuşit să mă vrăjească, ci şi pe Matthew şi Matilda, chiar dacă Matilda s-a lăsat mai greu fermecată de Anne, dar a reuşit performanţa de a cuceri şi câteva dintre inimile băieţilor…sigur se va întâmpla ceva în volumele următoare, am eu un sentiment aşa, romantica din mine a mirosit o idilă…

“Anne de la Green Gables” a fost o lectură ce mi-a mângâiat sufletul, mi-a înseninat ziua şi m-a năucit de cap cu turuiala personajului principal feminine, dar chiar şi aşa vorbăreaţă, m-a cucerit pe deplin. Sunt nerăbdătoare să mă reîntâlnesc cu Anne în volumul doi şi nu numai, mai ales că finalul primului volum mi-a cam frânt puţin inima. Sper ca editura să traducă repede şi următoarele volume, întrucât am nevoie de Anne în viaţa mea.  

“Ce frumoasă e viaţa şi ce bine e să ştii că mergi acasă.”

“Dacă nu poţi fi veselă, fii cât se poate de veselă!”

“Nimic nu-i mai enervant decât un bărbat care nu-ţi răspunde – asta dacă nu cumva e vorba de o femeie care tace.”

“Omul se judecă după fapte, nu după chip.”

“Niciodată nu poţi judeca oamenii după aparenţe.”

“Sufletele pereche nu-s chiar aşa de greu de găsit pe cât credeam. E minunat să descoperi că sunt atât de multe suflete pereche în lume.”

“Mă bucur că nu plouă azi, deoarece e mai uşor să fii vessel şi să înduri tristeţea într-o zi cu soare.”

“Seara aceasta e ca un vis purpuriu. Mă face să mă simt atât de fericită că trăiesc. Dimineaţa, mereu, mă gândesc că dimineţile sunt cele mai frumoase; dar când se lasă seara, mi se pare că serile sunt încă şi mai frumoase.”

“Ei bine, nu vreau să fiu altcineva, în afară de mine însămi, chiar dacă n-o să fiu consolată de diamante niciodată, declară Anne. Sunt chiar mulţumită să fiu Anne de la Green Gables, cu şiragul meu de mărgele perlate.”

“Cât e de frumos să crezi că mâine este o nouă zi fără greşeli în ea.”

“Nu cred că ar trebui să ne închidem inimile în faţa puterilor tămăduitoare ale naturii. Dar pot să înţeleg ce simţi. Cred că toţi trecem prin acelaşi lucru. Nu putem accepta gândul că ceva ne poate aduce plăcere atunci când o persoană dragă nu mai e aici, să ne împărtăşească bucuria, şi, atunci când realizăm că ne-a revenit setea de viaţă, mai că ni se pare o trădare a propriei noastre suferinţe.”