„Curtea Miracolelor” de Kester Grant (recenzie)

• Titlul original: “The Court of Miracles”
• Autor: Kester Grant
• Serie: “A Court of Miracles”
• Volum: I
• Editura: Storia Books
• Colecţia: Young Adult
• An apariţie: 2021
• Număr pagini: 384
• Traducător: Simona Ștefana Stoica
  
  

O aventură incitantă pentru fanii romanelor Mizerabilii și Banda celor șase ciori, în care o tânără hoață trebuie să-i înfrunte pe Lorzii lipsiți de scrupule din tenebrele Parisului.

1828. Revoluția franceza a eșuat și orașul – o junglă urbană violentă – este împărțit între o casă regală nemiloasă și nouă ghilde criminale, cunoscute sub numele de Curtea Miracolelor.

Éponine ‘Nina’ Thénardier, pe care toată lumea o știe drept Pisica Neagră, este o membră talentată a Ghildei Hoților. Viața ei se rezumă la jafuri săvârșite în miez de noapte, evitarea pumnilor unui tată bețiv și protejarea surorii ei adoptive inocente, Cosette ‘Ettie’. Când aceasta atrage privirea Tigrului – necruțătorul Lord al Ghildei Trupului – Nina jură să o protejeze cu orice preț.

Însă jurământul o va purta din catacombele întunecate ale Parisului, aflat în pragul unei noi revoluții, până în inima curții strălucitoare a lui Louis al XVII-lea, și o va obliga să facă o alegere teribilă – să-și protejeze sora și astfel să declanșeze un război brutal între ghilde sau să o abandoneze pentru totdeauna în mâinile Tigrului.

Ce faci când ai o groază de serii începute? Vă spun eu…mai începi una, că doar de ce să le duci la bun sfârşit pe cele deja începute, când mai poţi începe şi altele? Aşa multe dubii am avut în a începe şi această serie din care face parte „Curtea Miracolelor”, pentru că doar ce s-a lansat primul volum, iar până la următorul am să mă frământ constant. Mi-am tot spus că nu voi mai începe serii incomplete, dar se pare că nu mă pot abţine, tentaţia e mult prea mare şi cu siguranţă aceasta nu va fi ultima abatere de la propria regulă, iar cum volumul de faţă a fost tradus de Simo, eram extrem de curioasă de ce poveste a mai adus la Storia Books.

De data aceasta am fost teleportată în anul 1828, când Revoluţia franceză a eşuat, iar oraşul s-a transformat, pur şi simplu, într-o jungle, împărţit în nobilime şi nouă ghilde criminale, cunoscute ca şi Curtea Miracolelor. După ce a fost nevoită să se despartă de sora ei, Nina a devenit o membră a Ghildei Hoţilor, dar şi una dintre Pisicile Negre, cum va ajunge să fiue cunoscută. Misiunea ei este de a lua parte la diverse jafuri în miezul nopţii, iar acestea sunt puse pe pauză o vreme, atunci când alege să protejeze o altă fată, pe Ettie, care-i aduce aminte de sora care i-a fost răpită şi promite să facă tot ce-i stă în putinţă ca aceasta să nu aibă acelaşi destin ca Azelma, sora ei. Această promisiune o poartă prin catacombele Parisului, prin locuri interzise, dar şi la curtea regală, însă va fi pusă la grea încercare, iar impasurile în care se va afla îi vor pune la îndoială tot ceea ce ştie, dar şi să decidă ce anume să facă pentru a o proteja pe Ettie, aşa cum a promis că va face. „Curtea Miracolelor” este un alt fel de poveste după clasicul “Mizerabilii” a lui Victor Hugo, are pe alocuri şi influenţe din “Cartea Junglei” a lui J.R. Kipling, dar aduce puţin şi cu “Banda celor şase ciori” a lui Leigh Bardugo, iar eu vă îndemn să îi acordaţi o şansă, povestea esze brutală, înşelătoare şi vă va captiva cu siguranţă…o puteţi găsi pe site-ul editurii aici.

Spre ruşinea mea, nu am citit romanul clasic „Mizerabilii”, în schimb am văzut adaptările şi aveam o vagă noţiune despre acţiune, dar chiar şi aşa, fără să pot face o comparaţie mai amănunţită, m-am bucurat de povestea pe care Simo a adus-o la noi. A fost o lectură uşor de parcurs, în ciuda evenimentelor dureroase surprinse din istorie, precum foametea suportată de cei oropsiţi, opulenţa nobilimii, asprele pedepse ale infractorilor, depravarea din acele vremuri, casele de tolenţa şi multe altele… Am admirat-o pe Nina foarte mult, determinarea ei în a-şi proteja sora adoptivă, pe Ettie, m-a înduioşat şi mi-a înfăţişat-o ca pe o femeie hotărâtă să facă orice pentru cei dragi: să manipuleze, să înşele, să întoarcă oraşul pe dos, doar ca persoana dragă să aibă o viaţă liniştită. Ferocitatea aceasta a Ninei a adus un plus poveştii, din punctul meu de vedere, şi încă un aspect ce mi-a plăcut la ea a fost modul în care s-a jucat cu personajele masculine, asemenea unei feline cu prada sa. De foarte multe ori m-au şi amuzat încercările acestora de a-i atrage atenţia, iar Nina era la modul „da’, s-o crezi tu…”, la acele pasaje mi-am dat jos pălăria în faţa ei pentru că nu ceda cu una, cu două, indiferent de statutul deţinut de personajul masculin. Ce e drept, am căutat romantismul, pentru că sunt o romantică, dar nu prea şi-a avut locul în poveste, ceea ce m-a şi întristat puţin.

Per total, a fost o lectură ce eu o recomand, chiar dacă nu a reuşit să mă wow-iască, a cuprins mult prea multe detalii pentru gustul meu, însă acestea au ajutat la contruirea mult mai bună a lumii exterioare, dar au fost şi anumite părţi când acţiunea a stagnat sau cel puţin aşa mi s-a părut, iar acolo mă pierdea. Aveam parte de pasaje unde stăteam cu sufletul la gură şi momente când îmi doream să se întâmple ceva, parcă mă fierbea prea mult şi a mea nerăbdare deja era întinsă la cote maxime. Mi-a captat atenţia de la primele pagini şi a reuşit să mă prindă în poveste, însă m-a pierdut la un moment dat şi nu mi-am dorit să se întâmple asta. Este un prim volum al unei serii ce promite o poveste încărcată de neprevăzut, poate şi romance pentru iubăreaţa din mine, am simţit eu ceva iubire spre finalul cărţii, sper să se şi înfiripe, lupte între ghilde şi nobilime, dar şi multe altele…

“Să fii fată în acest oraş înseamnă să fii slabă. Înseamnă să atragi lucruri necurate asupra ta. Iar Oraşul nu este blând cu fiinţele slabe.”

“Fă-te utilă, fii isteaţă şi păşeşte cu un pas înaintea tuturor. Fii curajoasă chiar şi când îşi este teamă. Aminteşte-ţi că toată lumea se teme.”

“Uneori trebuie să plătim un preţ îngrozitor pentru a proteja lucrurile pe care le iubim.”

“Dreptatea este un foc care îţi arde dezlănţuit în oase. Legea îţi atârnă deasupra inimii ca o povară.”

“Pentru copiii Curţii Miracolelor nu există prieteni. (…) Există aliaţi sau duşmani. Nimic altceva.”

“Băiatul distrus de bici. Se termină de unde începe. Se termină cu el. El este coşmarul, monstrul. Creatura care pândeşte din întuneric. El este teama care ne ademeneşte pe fiecare dintre noi, prinzându-ne în ghearele sale.”

“Bărbaţii îţi fură uşor minţile  cu promisiuni, dar când vine momentul să aleagă, aleg întotdeauna datoria.”