“În derivă” de Trish Doller (recenzie)

• Titlul original: “Float Plan”
• Autor:  Trish Doller
• Editura: Litera
• Colectie: Blue Moon
• An aparitie: 2021
• Număr pagini:240
• Traducere de Andreea Florescu

De când și-a pierdut logodnicul, Anna a fost copleșită de durere. Dar își aduce aminte de o călătorie pe care au plănuit să o facă împreună și, dintr-un impuls, pleacă pe mare cu barca ei cu pânze, în încercarea de a face singură voiajul.

După o noapte când a fost cât pe ce să se scufunde, își dă seama că nu se poate descurca singură și îl angajează pe Keane, care este marinar de meserie, să o ajute. Aidoma Annei, și Keane se află în fața unui viitor pe care nu l-a plănuit. Iubirea crește precum nivelul mării la flux, iar cei doi descoperă că nu e niciodată prea târziu să-ți alegi un nou drum.

“În derivă” a ajuns la mine la scurt timp de la apariţie prin intermediul celor de la editura Litera şi n-am putut decât să mă bucur de titlul oferit. Nu credeam că voi ajunge să-l citesc atât de repede, dar maratonul realizat de Lavinia a fost ca un impuls şi am devorat cartea în câteva ore, într-o singură zi. M-a prins în povestea sa de la prima pagină şi n-am putut renunţa la ea până când nu m-am văzut la ultima pagină.

Anna şi-a pierdut logodnicul şi este învăluită într-o bulă de durere, dar îşi aminteşte de o călătorie planificată alături de Ben, logodnicul său decedat, iar în urma unui impuls decide să facă acea călătorie singură, pe o barcă cu pânze. Nu pare foarte complicat, însă realizează că nu se poate descurca şi că are nevoie de ajutor, astfel ajunge să-l întâlnească şi să-l cunoască pe Keane, un marinar de meserie. Împreună pornesc în călătoria pe care Anna trebuia să o facă alături de logodnicul ei, însă ambii se trezesc în faţa unor întâmplări neprevăzute şi descoperă că nu este niciodată prea târziu să alegi un nou drum pe care să păşeşti, trebuie doar să ai curajul de a-ţi asuma riscuri şi de a face primul pas…

Am fost lovită de o poveste ce ştiam că ascunde ceva dureros încă de la prima pagină, pe parcurs mi s-au confirmat bănuielile dar chiar şi aşa, cu toată suferinţa cuprinsă între pagini, a fost o poveste drăguţă, lejeră, amuzantă, numai bună de parcurs într-o zi însorită, aşa cum a fost ziua în care am citit-o eu. A dat-o gata în doar şase ore, nici nu ştiu când au trecut paginile, aşa un dor de vacanţă mi-a făcut, de plajă, leneveală şi bălăceală, orice, doar să mă încarc cu vitamina D şi energie pozitivă. Povestea de faţă mi-a adus aminte puţin de romanele lui Nicholas Sparks, în sensul că a fost un romance uşurel, deşi a avut un subiect dureros, dar care m-a atins acolo unde trebuie.

Atât Anna, cât şi Keane au avut de înfruntat dureri şi temeri, s-au luptat cu reproşuri şi neîncrederi, dar au reuşit să le răzbească şi să-şi ia propria viaţă în mâini, deşi frica nu i-a părăsit cu adevărat niciodată, ci doar au învăţat să trăiască cu ea, aşa cum au învăţat să-şi asume şi riscuri. I-am îndrăgit foarte mult, m-am distrat alături de ei şi am râs cu poftă de nenumărate ori, ipostazele în care au fost puşi mi-au adus multe zâmbete pe chip şi a lor poveste mi-a dat o stare de bine de la început şi până la sfârşit. În ciuda faptului că Anna şi-a pierdut logodnicul şi a fost, astfel, doborâtă emoţional, şi-a găsit curajul de a porni în călătorie, aşa în necunoştinţă de cauză, iar eu am admirat-o pentru acest curaj şi totodată m-am bucurat pentru că şi-a luat inima în dinţi de a porni în aventura plină de neprevăzut. Nici Keane nu a fost de lepădat, m-a cucerit cu al său umor, iar de la prima lor întâlnire am fost de-a dreptul vrăjită de cei doi.

Porneşte şi tu “În derivă” alături de Anna şi Keane, nu vei regreta şi vei avea parte de o călătorie pe apă ce te va purta pe diverse insule, vei gusta delicatese neobişnuite, dar mai ales vei avea parte de o frumoasă poveste de dragoste, presărată cu umor şi momente încărcate de chicoteli. Este o lectură asemeni unei gure de aer proaspăt şi nu trebuie să lipsească din geanta voastră de voiaj, dacă aveţi de gând să porniţi pe meleaguri încărcate de apă şi nisip…iar dacă a mea recenzie v-a atras atenţia şi v-a făcut curioşi, chiar şi puţin, în privinţa acestui titlu, îl găsiţi pe site-ul editurii aici.

„Unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat este că sinuciderea nu frânge inima cuiva doar o singură dată.”

„Etapele durerii nu sunt lineare. Sunt aleatorii şi imprevizibile, regresând până când ajungi din nou să jeleşti.”

„Clădim momente pentru a onora amintirea celor pierduţi şi pentru a ne aminti de tragedia unor oameni care tratează alţi oameni ca pe nişte obiecte.”