”Întunericul pe care îl știi” de Amy Engel (recenzie)

• Titlul original: ”The Familiar Dark”
• Autor: Amy Engel
• Editura: Nemira
• Colecție: Armada
• An apariție: 2021
• Număr pagini: 224
• Traducere de Gabriel Pavel

Uneori răspunsurile sunt mai periculoase decât întrebările. Uneori, pur și simplu, e mai bine să nu știi.

Într-un orășel sărac din Missouri, ai cărui locuitori ascund secrete sumbre, este comisă o crimă șocantă.
Eve Taggert, măcinată de pierderea fetiței sale, decide să descopere singură ce s-a întâmplat. Deși încearcă să se desprindă de moștenirea întunecată a violenței pe care i-a transmis-o propria mamă, e posibil ca exact de ferocitate să aibă nevoie pentru a se confrunta cu pierderea teribilă și cu adevărata sa fire.
Încercând să facă dreptate, va trebui să meargă din cartierele rău famate ale orașului, până în pădurea sumbră de la marginea acestuia și să ajungă în cel mai terifiant loc dintre toate, rulota mamei sale, pentru a primi o lecție de viață memorabilă.

”Întunericul pe care îl știi” m-a atras prin coperta sa încă de când s-a anunțat apariția sa la editura Nemira, dorindu-mi tot mai mult să-i descopăr și povestea cuprinsă între coperți. Nu știam absolut nimic despre poveste, evitasem să citesc descrierea, am vrut să fiu surprinsă și chiar am fost, nu pot să spun nici că într-un mod plăcut, dar nici neplăcut, mă așteptam la cu totul altceva, având în vedere că era clasat ca și thriller, probabil noțiunea mea de thriller este diferită de cum o percep ceilalți. Dar să o iau cu încetul, să nu mă pripesc, altfel iese un haos total din recenzie, oricum în capul meu se bat diverse idei și sper să le găsesc firul de a le exprima cum se cuvine…

Eve Tagget era o mamă îndurerată, fiica sa de doar 12 ani a fost ucisă, alături de cea mai bună prietenă a ei, iar cum polițiștii nu o lămuresc în niciun fel, decide să își întemeieze propria anchetă. Nu pare a fi cea mai inspirată acțiune, având în vedere că trebuie să revină la diverse persoane din trecutul său, persoane care au marcat-o în numeroase feluri, care au învăluit-o într-un întuneric din care cu greu a reușit să se rupă, însă pare a fi singura soluție: să revină la întunericul pe care îl știa pentru a descoperi adevărul și a face dreptate. Oricât de mult a fugit de trecutul său, acesta a ajuns-o din urmă și i-a dezvăluit adevăruri dureroase, dar totodată a tras din el învățăminte de viață…

Având în vedere faptul că volumul debutează cu înfăptuirea crimei, mă așteptam, cumva, ca povestea să se țese în jurul acesteia, să aflu mai multe detalii cu privire la aceastea, să urmăresc ancheta, însă nu a fost deloc așa, din contră, am urmărit viața lui Eve, mama lui Junie, una dintre fetele ucise. Nu pot să spun că m-a dezamăgit în vreun fel acest lucru, mai ales că începusem să-mi formez diverse idei privind viața ei, să fac o legătură cu titlul și am realizat ce fel de persoană a fost și ce a devenit. Am fost puțin tristă că a fost lăsată în umbră crima și se urmărea cu totul altceva, dar spre final a avut legătură, cel puțin pentru mine, toată povestea creată. Eve a avut parte de o copilărie cruntă, încărcată de brutalități și violențe, dorindu-și tot mai mult să se desprindă de acea lume, mai ales când a devenit mamă. Iar o dată devenită mamă, a încercat pe cât i-a stat în puteri să îi ofere fiicei sale o viață cât mai bună…

”Întunericul pe care îl știi” iese în evidență, nu prin crima șocantă ce a fost înfăptuită, ci prin atenția acordată diferențelor dintre clasele sociale, a legăturilor dintre mamă și fiică, a dependenței de droguri și alcool, a luptei cu sărăcia, dar și a abuzului fizic și psihic. Eve nu este doar o mamă îndurerată, ci este o adevărată fiară când vine vorba de a face dreptate fiicei sale, scoțând la iveală ferocitatea ascunsă bine în interior și pe care cei din jur nu i-au zărit-o niciodată. Datorită faptului că acțiunea romanului a fost redată din perspectiva ei, a reușit să-mi transmită multe, am ajuns să o cunosc mai bine, și-a dezvăluit toate vulnerabilitățile în fața mea, dar în același timp și puterea pe care o dobândea și de care nu se credea în stare. Oricât de mult s-a ferit să-și înfrunte temerile, acestea au ajuns-o din urmă și au pus-o în fața unor provocări neașteptate. Povestea lui Eve este una extrem de tristă, dar și realistă, sincer, întrucât temele curpinse sunt cât se poate de reale și dureroase, este crudă și te lovește cu brutalitate, este emoționantă, însă vorbește și despre trădare și răzbunare, oferindu-ți lecții de viață când nici nu te aștepți. Nu este un thriller ce urmărește crima, ci evoluția personajului principal, iar Eve este un personaj puternic, cu o voce răsunătoare și un bagaj greu de dus în spate. În ciuda tuturor părerilor împărțite pe care le-am auzit până să mă apuc de carte, eu chiar m-am bucurat de poveste, am urmărit-o pe Eve cu interes și mi-a demonstrat cât de puternică este conexiunea dintre o mamă și pruncul ei.

Cartea o găsești pe site-ul editurii Nemira aici, dacă a mea recenzie ți-a trezit măcar puțin curiozitatea 😊.