„Tărâmul fermecat al Snergilor” de Edward Wyke – Smith (recenzie)

• Titlul original: “The Marvellous Land of Snergs”
• Autor: Edward Wyke – Smith
• Repovestire de Veronica Cossanteli
• Ilustraţii de Melissa Castrillon
• Editura: Rao
• Colecţie: Rao pentru copii
• An apariţie: 2021
• Număr pagini: 320
• Traducere de Alexandru Maniu

Pip și Flora au dat de necaz. După ce au fugit de la orfelinatul Golful Însorit s-au trezit într-o altă lume. Tărâmul fermecat al snergilor are case în copaci, urși de scorţișoară și zărvoi – ca să nu mai vorbim de kelpii cei nemiloși și de o vrăjitoare mov. Noul prieten al lui Pip și Flora e Gorbo, un snerg vessel, dar cam netot. El va încerca să-i ajute să se întoarcă acasă… atât timp cât va reuși să-și amintească drumul.

O reală încântare să-i însoţesc pe Flora şi Pip pe „Tărâmul fermecat al Snergilor”, mai ales când „ghid” îţi este Gorbo, un snerg nechibzuit, cu stomacul mereu dornic de a fi „răsfăţat”, dar şi cu lipici la belele… Flora şi Pip sunt doi copilaşi, ce au ajuns accidental orfani, găsindu-şi casa în orfelinatul din Golful Însorit, condus de domnişoara Watkyns. Pip provine dintr-o familie de circari, a fost acrobat, însă un eveniment nefericit l-a adus la orfelinat în aceeaşi zi în care a ajuns şi Flora, o fetiţă ce provenea dintr-o familie înstărită şi care a refuzat să mai vorbească. Cei doi au devenit în scurt timp prieteni foarte apropiaţi, dând de necaz împreună, căci printr-o întâmplare mai ciudată, să-i spun aşa, cei doi ajung pe tărâmul fermecat al snergilor. Dacă reuşesc ei să găsească drumul spre casă sau nu, dar şi ce le dezvăluie acest tărâm fermecat celor doi, vă îndemn să aflaţi, veţi avea parte de o aventură încărcată de sfori, personaje dintre cele mai neobişnuite, dar şi multă budincă…cartea o găsiţi pe site-ul celor de la Rao aici.

Am ales să citesc această carte după ce am finalizat un alt titlu ce m-a solicitat psihic, în sensul că ale mele circuite erau încinse la maxim şi simţeam nevoia de ceva cât mai lejer după. „Tărâmul fermecat al Snergilor” a fost lectura potrivită şi nu am regretat nici măcar o clipă pentru alegerea făcută. M-a destins şi m-a purtat pe un tărâm de vis, unde am făcut cunoştinţă cu snegri, troli, kelpi, dar şi vrăjitoare, amintindu-mi totodată de ce ador să citesc cărţi pentru copiii din genul fantasy. M-am simţit şi eu copil, însoţindu-i pe Flora şi Pip în a lor aventură încărcată de peripeţii, Gorbo a fost un companion simpatic, dar cu capul în nori şi mereu atrăgea buclucul, fie cu intenţie sau fără, deşi tind să cred că nu intenţiona, chiar de fiecare dată, să-l provoace… Povestea mi-a adus un zâmbet pe chip, zâmbet ce l-am avut de la prima până la ultima pagină şi mi-a părut rău când m-am apropiat de final. Deşi Flora şi Pip au fost doar nişte copilaşi, viaţa lor era la început de drum, neavând un start chiar aşa fericit, am avut foarte multe de împărtăşit cu ceilalţi, dar să-i şi înveţe, însă şi ei au învâţat, la rândul lor, de la ceilalţi. Erau isteţi şi m-am topit când îi vedeam cât de multă grijă îşi poartă unul altuia, asta dând dovadă de cât de frumoasă era prietenia dintre ei şi cât de importantă.

Chiar dacă a fost o repovestire după romanul clasic, pe care nu am reuşit să-l citesc, însă îl voi căuta de curiozitate, să văd diferenţele dintre cele două cărţi, dar totodată şi pentru că-mi doresc să aflu adevărata poveste ce l-a inspirat pe autorul J.R.R. Tolkien să creeze povestea „Hobbitul”, iar aşa cum îi spune şi titlul, „Tărâmul fermecat al Snergilor” merită descoperit, fie că eşti copil sau adult, întrucât promite aventură, creaturi interesante şi inimoase, multe răsturnări de situaţie, dar şi mult umor.

„Viaţa îşi vede de drum, iar uneori finalul e fericit. Alteori, nu.”

„(…) uitarea e lipsită de primejdii, că sunt departe. Dar promisiunile încălcate se întorc împotriva celor care le-au rostit.”

„Nu există cazuri pierdute. Cu multă bunătate i budincă, aceşti copii vor ajunge unde trebuie. Până şi cea mai păroasă omidă ascunde un fluture înăuntru.”

„O poveste bună e ca un tort delicios: trebuie să-l guşti de mai multe ori.”

„Niciodată nu e prea târziu să învăţăm din greşelile noastre. Uneori, regulile trebuie încălcate, uneori trebuie să riscăm – la urma urmei, viaţa trebuie trăită.”

„Părinţii, declară Flora,  n-ar trebui să fie răi cu copiii lor – mai ales dacă-şi doresc să crească aşa cum trebuie. E greu să fii bun, fermecător şi isteţ dacă oamenii care ar trebui să aibă mai multă minte în cap te fac să te simţi groaznic.”

„Mamele nu ştiu întotdeauna cel mai bine, zise Flora. Şi n-ar trebui să crezi tot ce ţi se spune. Uneori, trebuie să descoperi lumea pe cont propriu.”

„Nimeni nu se naşte întru totul bun sau întru totul rău, spuse domnişoara Watkyns. Inima trage în mai multe părţi. Important e care parte alegi să-ţi călăuzească paşii în viaţă.”