“Soţia perfectă” de J.P. Delaney (recenzie)

• Titlul original: “The Perfect Wife”
• Autor: J.P. Delaney
• Editura: Litera
• Colecţie: Buzz Books
• An apariţie: 2021
• Număr pagini: 448
• Traducere de Manuela Bulat

Când se trezește, năucită, Abbie nu își amintește nici cine este, nici cum a ajuns în această situație tulburătoare. Bărbatul care-i stă alături și care pretinde a fi soțul ei este un antreprenor din domeniul tehnologiei, bogat și celebru, fondator al unuia dintre cele mai inovatoare start-upuri din Silicon Valley. El îi spune lui Abbie că este o artistă talentată, o împătimită a surfingului, o mamă iubitoare pentru fiul lor și o soție perfectă. Îi povestește că, în urmă cu cinci ani, ea a suferit un accident înfiorător și că, grație progreselor tehnologice uimitoare, a fost readusă la viață. Abbie este un miracol al științei moderne.

Însă, pe măsură ce-i revin amintiri legate de căsnicia lor, ea începe să pună la îndoială motivele soțului ei – precum și versiunea lui asupra evenimentelor petrecute. Să-l creadă oare când îi spune că nu-și dorește decât ca ei doi să fie împreună pentru totdeauna? Și ce i s-a întâmplat de fapt, cu ani în urmă?

J. P. Delaney a ajuns în atenţia mea în urmă cu un an, când mi-a căzut în mâini „Crede-mă când mint”, thriller ce mi-a plăcut în prima jumătate, dar care m-a dezamăgit profund în cea de-a doua, promitea atât de multe şi când colo, a dat cu bâta-n baltă. Chiar dacă prima întâlnire a fost aproape dezastruoasă, nu am renunţat şi am încercat şi „Fata dinainte”, care nu mi-a înşelat aşteptările şi nu am putut decât să mă bucur că i-am mai acordat o şansă autorului. Iar recent am fost surprinsă cu cea mai nouă apariţie a sa publicată la editura Litera, şi anume „Soţia perfectă”, un thriller ce mi-a scurt-circuitat mintea atunci când l-am parcurs…Dar vă dau imediat detalii, fiţi fără grijă…

În „Soţia perfectă” am făcut cunoştinţă cu Abbie, un cobot, prescurtarea venind de la companion robot, însă nu a fost mereu aşa, ci a fost o persoană reală, în carne şi oase, dar în urma unui accident nefericit şi-a pierdut viaţa. Soţul ei a reusit să o readucă la viaţă datorită progreselor tehnologie, astfel devenind un miracol al ştiintei moderne. Chiar şi aşa, Abbie nu se simte a fi Abbie, amintirile ei sunt învăluite într-o ceaţă deasă, ce nu pare să se mai risipească… Dar când ceea ce i-a fost “introdus” în gânduri şi amintirile ce-i revin treptat nu prea se potrivesc, încep îndoielile şi nu mai ştie ce e adevărat şi ce e minciună, pe cine să creadă şi pe cine nu, în cine să aibă încredere şi ce anume s-a întâmplat în urmă cu cinci ani…

Nu citisem descrierea înainte să mă apuc de ea, am vrut să mă las surpinsă, mai ales că nu prea obişnuiesc să citesc descrierile, în general. Dacă descopăr că mă bucur de operele unui autor, merg pe încredere, să spun aşa, deşi am mai păţit să o muşc şi să fiu dezamăgită. Nu a fost cazul în ce priveşte cartea de faţă, nu m-a dezamăgit absolut deloc şi s-a jucat cu mintea mea după cum a dorit ea. Am fost puţin depaşită de detaliile tehnologice, la fel ca-n “Fata dinainte”, anumite informaţii legate de inteligenţa artificială m-au bulversat total, poate şi pentru că nu sunt atrasă de ramura asta, însă, pe parcurs, am reuşit să mă luminez şi să pricep şi eu cum funcţionează toată treaba. Povestea a avut un mister ce trebuia elucidat, începusem să am unele bănuieli privindu-l pe Tim, soţul lui Abbie şi-l simţeam că nu era chiar onest în toate acţiunile sale, ceva necurat îi bântuia gândurile… Dar şi când am descoperit…m-a lovit fatala…

Povestea ţesută de Delaney a reuşit să mă captiveze de la primele pagini şi cu greu reuşeam să mă desprind de ea, îmi doream să aflu mai mult şi mai mult, să ajung la final, să se eludeze misterul, eram ca pe ace cu tot ce se întâmpla şi nu mai ştiam nici eu ce să cred, întrucât toate ideile ce mi le formasem nu mai erau valide. M-a sucit şi m-a învârtit cum a vrut, m-a întors pe toate părţile şi m-a năucit de cap, n-am mai ştiut ce e de viaţa mea şi aşa de bine a fost, nu ştiu dacă mă înţelegeţi. Nu a fost deloc previzibilă, cel puţin în cazul meu, m-a luat total pe nepregătite şi am savurat la maxim fiecare pagină parcursă.

Aparte de toată ramura tehnologică în jurul căreia s-a conturat povestea din „Soţia perfectă”, au mai fost cuprinse şi teme mai altfel, printre care autismul şi îngijirea unui copil cu autism, dependenţa de substanţe interzise, dar şi obsesia pentru control. Acestea au adus ceva în plus poveştii, mai ales că au avut şi o notă personală, cum am descoperit la final, iar eu chiar m-am bucurat de povestea peste care am dat între coperţi. A fost încărcată de suspans şi răsturnări de situaţie, joc al minţii şi manipulare, minciuni şi obsesii, dar şi multe altele…Eu vă recomand cartea cu dragă inimă, pentru mine a fost cartea perfectă la momentul potrivit, o găsiţi şi voi pe site-ul editurii aici.