“Mör” de Johana Gustawsson (recenzie)

• Titlul original: “Mör”
• Autor: Johana Gustawsson
• Serie: „Emily Roy & Alexis Castells”
• Volum: II
• Editura: Tritonic
• Colecţia: Thriller & Mystery
• An apariţie: 2021
• Număr pagini: 354
• Traducere de Edith Negulici

O aventură care ne poartă din vremurile tulburi ale lui Jack Spintecătorul până în zilele noastre, din Marea Britanie până în Suedia. O poveste despre rău şi bine, despre iubire şi ură, despre urăţenie şi frumuseţe. Pe alocuri crud şi macabre, romanul Johanei Gustawsson este plin de suspans şi răsturnări de situaţie. Veţi zâmbi pe alocuri citind dialogurile dintre personaje sau descoperind obiceiuri şi mâncăruri mai puţin cunoscute. Cu siguranţă nu veţi lăsa romanul din mână şi veţi devora povestea, pagină după pagină, până la final.

La finalul lui 2019 am citit primul volum al seriei „Emily Roy şi Alexis Castells” la recomandarea Roxanei, si anume “Block 46”, a cărui recenzie o puteţi găsi pe blog aici,  şi am rămas surprinsă plăcut la vremea respectivă, în ciuda poveştii descoperite între paginile volumului. De cum l-am finalizat, am tot aşteptat să se traducă şi volumul următor, grea este aşteptarea când vine vorba de serii, sincer, însă mai mare mi-a fost bucuria când am primit un exemplar din partea celor de la Tritonic, ţin să le şi mulţumesc pe această cale. Am pus-o la loc de cinste pe canapea, în tenculeţul cu cărţi de citit pentru luna această, dar vă mărturisesc ispita a fost mare şi n-am putut să nu-i acord atenţia necesară, deşi aveam programate înaintea ei alte titluri. Aşa a fost să fie, iar eu am dat peste o poveste ce a ridicat părul pe mine şi m-a determinat să fac nişte grimase de care nu credeam că sunt capabilă…

Deşi mă aşteptam să fie un fel de continuare a primului volum, nu a fost chiar aşa, a avut puţină legătură, în sensul că făcea trimitele la unele evenimente din trecut şi exista o mică legătură, dar cam atât…a fost o poveste încărcată de crime şi nu numai. Începutul cărţii m-a băgat puţin în ceaţă, îmi erau prezentate multe personaje şi nu reuşeam să leg conexiunile între ele eram purtată în două planuri narative şi mă pierdusem la un moment dat, dar am apelat la ciornă şi schemele mele, să mă lămuresc cum trebuie, să prindă contur povestea, întrucât reuşise să mă prindă maxim şi-mi era ciudă pe confuzia mea. Eh, dar şi când m-am lămurit, să mă fii ţinut, că peste ce am dat, mi-a făcut stomacul să mi se întoarcă în fel şi chip, fiindu-mi greu să diger detaliile puse la dispoziţie, dar să şi accept o astfel de poveste. Ancheta la care am luat parte a fost încărcată de răsturnări de situaţie, piedici şi numeroase dezvăluiri macabre, dar am avut ocazia să descopăr şi personaje noi, pe parcurs ajungând să le îndrăgesc, ca la final să-mi stârnească furia şi să-mi vină să le sugrum, nu alta…

Mi-ar fi plăcut ca personajele principale, Emily şi Alexis, să fie puse în lumină mult mai mult, să le observ evoluţia, însă am avut senzaţia că au fost lăsate în umbră, deci nicio evoluţie, povestea învârtindu-se în jurul altor personaje. Au apărut şi ele, ce este drept, dar mi-ar fi plăcut ca a lor apariţie să fie mai deasă, ţinând cont că sunt principale, dar de data aceasta, personajele secundare au fost vedetele, se pare. Chiar şi aşa, volumul m-a convins să nu-l las din mână, să dau pagină după pagină, să mă cutremur la unele pasaje şi să mă şochez de gândirea unora. Cred că am mai spus acest lucru într-o altă recenzie, deci e posibil să mă repet, dar sunt de părere că formarea unei persoane porneşte de la primii ani de viaţă, educaţia primită, valorile insuflate, dar şi anturajul îşi pune amprenta, mai ales dacă este unul dubios.

“Mör” mi-a dat o stare de nestare, nu ştiu cum s-o explic, pentru că s-a jucat cu mine aşa cum a vrut, m-a dus de nas până la ultimele pagini, iar acolo a dat cu mine de pământ maxim, pur şi simplu m-a încuiat, mi-a desfiinţat toate ideile formate de-a lungul lecturii şi mi-a dat fatala în stil original. M-am şi bucurat de imprevizibilitate, ce e drept, pentru că acesta i-a fost farmecul, de era previzibilă, nu cred că reuşea să mă captiveze aşa cum a reuşit. A fost o poveste alertă, plină de mister şi răsturnări de situaţie, gelozii şi relaţii deloc sănătoase, iubire, ură şi răzbunare, manipulare, urât şi frumos, dar şi multe, multe altele…Găseşti titlul pe site-ul editurii aici. 

“Durerile din trecut semănau cu nişte nisipuri mişcătoare: când puneai piciorul înăuntru, trebuia să accepţi situaţia, să te calmezi şi să nu te mai agiţi, altfel riscai să te împotmoleşti mai mult.”

“(…) o alegere proastă era suficientă pentru a te prăbuşi în infern.”

“Confuzi două lucruri esenţiale, Alexis: a-ţi plăti greşelile şi a suferi pentru ele. A şti să dai dovadă de rezilienţă şi nu de încrâncenare. (…) Doar privind în trecut putem învăţa lecţii pentru prezent… Priveşte, dar nu contempla.”